Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.348
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul, titular al " - CABINET DE AVOCAT" și de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A și MUNICIPIUL A, prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.830/05.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent, avocat, lipsă fiind pârâții - recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 26.02.2009, din partea pârâților - recurenți A nr.249/2006 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a sistemului de parcare cu plată în Municipiul
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului - recurent solicită admiterea recursului său, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată în primă instanță și respingerea recursului pârâților - recurenți, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.07.2008 și precizată, reclamantul titular al Cabinetului de Avocat, a chemat în judecată Municipiul A și Primăria Municipiului A și a cerut instanței anularea Dispoziției nr.66/30.05.2008, emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor privind notele de constatare și înștiințare de plată, constatarea nulității de constatare și înștiințare de plată seria - nr.-/06.05.2008, nr.-/13.05.2008 și nr.-/19.04.2008 emise de Primăria Municipiului A - Direcția Tehnică - Serviciul Administrare și exonerarea de la plata oricăror sume în temeiul actelor atacate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada aprilie - mai 2008 pe parbrizul autoturismului proprietatea sa au fost afișate Notele de constatare și înștiințare de plată atacate prin acțiune, prin care se stabilea în sarcina sa obligația de plată a unei taxe suplimentare în sumă totală de 90 lei, pentru staționare fără tichet de parcare sau abonament și pe care le-a contestat, contestația sa fiind respinsă prin Dispoziția nr.66/30.05.2006.
Reclamantul a apreciat că Notele de constatare și înștiințare de plată sunt lovite de nulitate pentru că nu cuprind elementele prevăzute de art.43 (2) din nr.OG92/2003, respectiv numele și prenumele contribuabilului și mențiunile privind audierea contribuabilului și a căror lipsă este sancționată cu nulitate de art.46 din nr.OG92/2003.
Prin întâmpinare, pârâtul a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că la data de 06.05.2008, 13.05.2008 și 19.05.2008, reclamantul a parcat autoturismul proprietatea sa într-un loc de parcare administrat de Primăria A, fără a plăti tichet de parcare și că la data constatării nu se putea identifica proprietarul mașinii, acesta nefiind de față.
Cum pe actul de constatare există mențiunea că actul va fi completat ulterior cu datele de identificare a proprietarului vehiculului, ceea ce s-a și realizat, lipsurile ce au fost enumerate și nu mai pot duce la nulitatea sa.
Prin sentința civilă nr.830/05.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea precizată exercitată de reclamantul, titular al Cabinetului de avocat " " împotriva pârâților Primăria Municipiului A și Municipiul
A anulat Dispoziția nr.66/30.05.2008 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Primăriei
A constatat nulitatea de constatare și înștiințare de plată seria -/06.05.2008, seria -/13.05.2008 și seria -/19.05.2008 încheiate de Primăria Municipiului A - Direcția Tehnică - Serviciul Administrare.
A exonerat reclamantul de la plata sumei de 90 lei reprezentând taxă suplimentară de parcare și a obligat pârâtul Municipiul A să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 242 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că prin Notele de constatare și înștiințare de plată încheiate la data de 19.04.2008, 06.05.2008 și 19.05.2008, s-a stabilit în sarcina proprietarului autovehiculului cu numărul de înmatriculare -, marca Audi, o taxă suplimentară de parcare în cuantum de 90 lei pentru parcarea autovehiculului fără a achita taxa de parcare stabilită prin Hotărârea A nr.249/2006.
Nota de constatare reprezintă un act administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni prin art.41 Cod procedură fiscală, respectiv fiind un act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației pentru stabilirea unei obligații fiscale și ca urmare trebuia să cuprindă elementele prevăzute de art.43 (2) din nr.OG92/2003 sub sancțiunea nulității prevăzute de art.46 din aceeași ordonanță.
Cum notele de constatare nu cuprind mențiunile privind numele și prenumele contribuabilului, lipsa acestora atrage nulitatea actelor.
Ca urmare, neluând în considerare lipsurile actului administrativ fiscal care atrag nulitatea acestuia, organul de soluționare a contestației a emis o dispoziție nelegală.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea, a anulat Dispoziția nr.66/30.05.2008 și a constatat nulitatea de constatare și înștiințare de plată nr.- din 06.05.2008; nr.- din 13.05.2008 și nr.- din 19.04.2008.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, a obligat Municipiul A să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 242 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal atât reclamantul ca titular al Cabinetului de avocat " " cât și pârâții Primăria și Municipiul A ambii prin Primarul Municipiului
Prin recursul declarat de reclamant se solicită modificarea în parte a sentinței recurate în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată în primă instanță.
În motivare se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică în condițiile în care nu a acordat în întregime cheltuielile de judecată solicitate de reclamant reprezentând 1.000 lei onorariu avocat, 39 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar. Prin sentința recurată pârâții au fost obligați la plata sumei de 242 lei cheltuieli de judecată dar instanța nu a motivat reducerea cuantumului cheltuielilor solicitate, cheltuieli care aveau un cuantum rezonabil față de natura procesului.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299, 304 pct.7 și 9 și 3041Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat de recurenții Primăria Municipiului A și Municipiul A reprezentanți prin Primar se solicită schimbarea în tot a sentinței recurate iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului și constatarea temeiniciei și legalității notelor de constatare și înștiințare de plată seriile 9949/06.05.2008, 10668/13.05.2008, 10638/19.05.2008, respectiv a dispoziției nr.66/30.05.2008 emise de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul instituției pârâte.
În motivarea recursului se arată că în mod nelegal prima instanță a reținut nulitatea actelor anterior menționate pe considerentul omisiunii numelui și prenumelui contribuabilului câtă vreme înscrisul contestat cuprinde la subsol mențiunea potrivit căreia numele, prenumele, CNP-ul și domiciliul contribuabilului se vor completa ulterior odată cu identificarea proprietarului vehiculului. Ca atare, era imposibil pentru agentul constatator să cunoască numele și prenumele proprietarului la momentul constatării faptei.
Prin hotărârea pronunțată prima instanță a nesocotit prevederile art.12 lit. a) din nr.249/2006 cu modificările și completările ulterioare care instituie taxa suplimentară de parcare în situația în care se constată staționarea fără tichet de parcare sau abonament caz în care nu se mai impune audierea contribuabilului. Se mai arată că reclamantul nu a contestat starea de fapt reținută în sarcina sa astfel încât nu se impune admiterea acțiunii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinările depuse de Municipiul A și Primăria A prin Primar s-a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul arătând că potrivit art.274 alin.3 Cod procedură civilă judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv prevederile art.3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prima instanță a procedat la admiterea acțiunii formulată de reclamantul ca titular al Cabinetului de avocat " " în contradictoriu cu pârâții Primăria A și Municipiul A procedând la anularea dispoziției nr.66/30.05.2008 și a notelor de constatare și înștiințare de plată emise de pârâți în baza A nr.249/2006.
În baza art.274 Cod procedură civilă pârâți au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 242 lei reprezentând onorariu avocațial.
Sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată hotărârea primei instanțe apare ca netemeinică de vreme ce prin admiterea în întregime a acțiunii astfel cum a fost precizată se impunea și acordarea cheltuielilor de judecată raportat la care reclamantul făcea dovada efectuări lor în legătură cu prezentul litigiu. Astfel, reclamantul a făcut dovada achitării taxei de timbru de 39 lei și 0,3 lei timbru judiciar precum și plata onorariului avocațial de 1.000 lei conform chitanței nr.75/01.10.2008 aflată la fila 53 dosar fond.
Se observă astfel că prima instanță nu a motivat acordarea onorariului avocațial de 242 lei și nu și-a întemeiat această dispoziție pe prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă pentru a prezuma că a urmărit în fapt micșorarea onorariului avocațial. Raportat la cuantumul onorariului de 1.000 lei instanța de recurs apreciază că acesta nu este nepotrivit de mare față de natura pricinii și munca îndeplinită de avocat astfel încât în condițiile admiterii acțiunii se impunea și acordarea în întregime a cheltuielilor solicitate. Hotărârea primei instanțe apare astfel dată cu aplicarea greșită a legii motiv pentru care fiind în prezența cazului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă va admite recursul reclamantului și va modifica sentința recurată în sensul acordării cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 1042 lei.
În baza art.274 și următoarele Cod procedură civilă intimații vor fi obligați la plata către recurentul - reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de acesta în recurs în sumă de 20 lei reprezentând taxă timbru achitată în recurs conform chitanței seria - 4 nr.-/04.02.2009 aflată la fila 14 dosar recurs.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții Primăria A și Municipiul A prin Primar instanța de recurs apreciază că acesta este neîntemeiat respingându-l pentru următoarele considerente:
Primăria Municipiului Aae mis notelor de constatare și înștiințare de plată seriile 9949/06.05.2008, 10668/13.05.2008 și 10638/19.05.2008 în baza A nr.249/2006 reținând că autoturismul cu nr. AR-08- a staționat fără tichet de parcare sau abonament încălcând astfel prevederile A nr.249/2006 privind sistemul de parcare cu plată pe raza Municipiului În urma contestației depuse de reclamant prin dispoziția nr.66/30.05.2008 s-a respins contestația formulată reținându-se legalitatea și temeinicia înscrisurilor contestate.
Prima instanță a procedat la constatarea nulității înscrisurilor respective pe considerentul că acestea reprezintă acte administrativ fiscale în sensul art.41 Cod procedură fiscală și prin urmare trebuiau să cuprindă elementele prevăzute la art.43 alin.2 sub sancțiunea nulității conform art.46 din nr.OG92/2003. De vreme ce notele de constatare nu cuprind mențiunile privind numele și prenumele contribuabilului, lipsa acestora atrage nulitatea actelor astfel încheiate.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică în condițiile în care însăși pârâții - recurenți recunosc notelor de constatare și înștiințărilor de plată emise în baza A nr.249/2006 caracterul de act administrativ fiscal ce poate fi contestat în termen de 15 zile la sediul operatorului, contestația fiind soluționată de Comisia constituită după prevederile și procedura cuprinsă în nr.OG92/2003.
În aceste condiții în mod corect prima instanță a reținut că actele administrativ fiscale trebuiau să cuprindă numele și prenumele contribuabilului iar lipsa acestora atrage nulitatea actelor astfel încheiate. Susținerea recurenților potrivit căreia la subsolul actelor respective este cuprinsă mențiunea potrivit căreia numele, prenumele, CNP -ul și domiciliul contribuabilului se vor completa ulterior odată cu identificarea proprietarului vehiculului nu face decât să confirme culpa recurenților în încălcarea dispozițiilor art.43 Cod procedură fiscală. Astfel, chiar dacă la momentul constatării faptei agentul constatator nu putea identifica numele și prenumele proprietarului, de vreme ce există mențiunea potrivit căreia aceste date se vor completa ulterior se presupune că înștiințarea de plată a fost expediată reclamantului ulterior constatării faptei astfel încât pârâți recurenți aveau posibilitatea să completeze rubrica privind numele, prenumele și domiciliul reclamantului cunoscând exigențele impuse de prevederile art.43 cu raportare la art.46 Cod procedură fiscală.
Pentru considerentele de fapt și de drept menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă instanța va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant titular al Cabinet de Avocat împotriva sentinței civile nr.830/5.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului A prin Primar și Municipiul A prin Primar.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâții să plătească cheltuieli de judecată către reclamant în sumă de 1042 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de recurenții Primăria Municipiului A prin Primar și Municipiul A prin Primar împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimații Primăria Municipiului A și Municipiul A la plata către recurentul a cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 20 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
aflată în semnează
vicepreședinte
GREFIER,
- -
RED:/17.03.09
TEHNORED:/17.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
