Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 6.12.2007
DECIZIA CIVILĂ Nr.373
Ședința publică din 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului A și intervenienta SC A SA împotriva sentinței civile nr. 2350/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Instituția Prefectului Județului A, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 martie 2009 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 11 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare asupra recursurilor civile de față constată că:
Prin sentința civilă nr.2350/16.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de Prefectul Județului A și a anulat Hotărârea nr.289/31.10.2006 adoptată de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului A și a respins cererea de intervenție formulată de către intervenienta SC A SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Arad la data de 2.05.2007, reclamantul Prefectul Județului Aas olicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului A, anularea Hotărârii nr. 289/31.10.2006 adoptată de acesta.
În motivarea cererii, arată că, prin hotărârea atacată, pârâtul a aprobat actul adițional la contractul de vânzare - cumpărare nr. 484/2001 încheiat cu SC SA.
Consideră reclamantul nelegală hotărârea pentru că prin aceasta la art. 1 s-a aprobat unificarea parcelelor de teren proprietatea municipalității înscrise în CF nr.60566 A și reparcelarea și ieșirea din indiviziune a imobilelor unificate fără ca înainte de această aprobare să existe un plan urbanistic zonal aprobat conform Legii nr. 350/2001.
De asemenea, art.2 din hotărâre este considerat nelegal de către reclamant pentru că aprobă actul adițional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 484/2001, vânzare efectuată în baza caietului de sarcini aprobat prin Hotărârea nr. 18/23.01.2001. Apreciază că prin caietul de sarcini s-au stabilit condiții obligatorii și imperative de realizat pentru viitorul cumpărător care va câștiga licitația. Licitația a fost câștigată de SC SA cu care s-a și încheiat contractul de vânzare-cumpărare, iar prin actul adițional nr. 1 aprobat prin Hotărârea nr.289/31.10.2006, se modifică obligațiile contractuale cu toate că potrivit raportului întocmit de comisia de verificare înregistrat la nr.9787/10.06.2005 s-a constatat că obligațiile contractuale nu numai că nu au fost îndeplinite de SC SA ci mai mult, acesta și-a încălcat obligațiile asumate în anul 2001, astfel că apreciază reclamantul că se impunea desființarea contractului nr. 484/20.06.2001.
Mai arată că, prin art.2 al hotărârii atacate, Consiliul Local modifică un act administrativ (Hotărârea nr.18/2001) care a produs efecte în sfera dreptului civil, deoarece după încheierea contractului de vânzare-cumpărare pârâtul poate doar să-și îndeplinească și să urmărească îndeplinirea de către cocontractant a obligațiilor asumate, iar modificarea ulterioară a condițiilor vânzării reprezintă în fapt o revocare a actului administrativ, fapt nepermis având în vedere principiul irevocabilității actelor administrative care au produs efecte în sfera dreptului civil. Apreciază că neîndeplinirea de către cumpărător a obligațiilor asumate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare impune desființarea contractului și nicidecum modificarea condițiilor vânzării. Susține că prin schimbarea condițiilor vânzării printr-un act administrativ adoptat ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare Consiliul Local înstrăinează practic terenul fără a organiza licitație publică pentru că prin adoptarea hotărârii atacate, vânzarea nu mai corespunde documentației avute în vedere la data organizării licitației, ci este conformă negocierii dintre părți, iar Consiliul Local poate dispune de un bun la vânzare doar prin licitație publică și nu prin negociere.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Aas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că Hotărârea nr.289/2006 a fost aprobată cu respectarea dispozițiilor legale, că prin această hotărâre cu acordul părților s-a dispus asupra unificării, reparcelării și ieșirii din indiviziune asupra unui teren aflat în coproprietate între Municipiul A și SC SA, situația terenului fiind reglementată în prezent de un plan urbanistic de detaliu "ansamblu rezidențial ", iar obiectul art. 1 din hotărârea atacată îl constituie în fapt modificarea corpului funciar prin dezlipire într-un lot unitar a proprietății Municipiului A și nu o acțiune de parcelare în sensul art. 47 punct 3 litera b din Legea nr.350/2001. Consideră că pentru această operațiune (unificare/reparcelare/ieșire din indiviziune) nu este necesară întocmirea unui nou plan urbanistic zonal, deoarece prin aceasta nu s-a urmărit dizolvarea uneia sau mai multor proprietăți funciare distincte, destinate construirii în scopul atribuirii concesionării sau vânzării loturilor rezultate.
Mai arată că Hotărârea nr.289/2006 a fost adoptată ca urmare a negocierilor purtate între părțile semnatare, respectiv SC SA și Municipiul A în vederea continuării contractului nr.484/2001, iar încheierea actului adițional la acest contract reprezintă un act de oportunitate, Consiliul Local acționând ca un bun administrator în limitele competenței sale date de lege și astfel dintre variantele pe care le-a avut de ales a hotărât că interesul public poate fi protejat printr-o conciliere amiabilă a intereselor celor două părți.
Învederează că prin Hotărârea nr.289/2006 au fost modificate condițiile inițiale ale vânzării ori modificarea nu este același lucru cu revocarea contractului, autoritatea locală optând pentru modificarea clauzelor contractuale având în vedere interesul public care poate fi protejat printr-o conciliere amiabilă a părților contractante. Mai arată că prin reparcelare a fost diminuată suprafața vândută și redobândit un lot de peste 29 ha, fapt care nu înseamnă că municipalității i-a fost adus vre-un prejudiciu.
În cauză a formulat cerere de intervenție intervenienta SC A SA prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, motivând pe cale de excepție că acesta nu are calitate procesuală activă, deoarece hotărârea Consiliului Local nr.289/31.10.2006 reprezintă un act de drept privat distinct de un act administrativ, astfel că nu poate fi atacat de Prefect în cadrul acțiunii de cenzurare a hotărârilor emise de Consiliul Local, iar pe fond apreciază că analiza executării Contractului nr.484/2001 reprezintă o ingerință directă a statului în dreptul fundamental de proprietate al unei societăți comerciale protejat de art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO și că oportunitatea modificării contractului de vânzare-cumpărare a fost decisă prin Hotărârea Consiliului Local nr.189/10.07.2006, hotărâre care nu a fost atacată în contencios de către reclamant.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost invocată și de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului A prin concluziile scrise depuse la dosar, apreciind că prin hotărârea de consiliu atacată s-a aprobat modificarea unui contract civil care nu este un act administrativ în sensul definit de art.2 litera c din Legea nr.554/2004.
Analizând excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât și intervenient, instanța de fond o respinge, având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea nr.289/2006 adoptată de Consiliul Local Aaa vut ca temei legal exercitarea atribuțiilor conferite acestuia de art.31 al.1 și al.2 litera c coroborate cu art.315 litera b din Legea nr.215/2001 republicată. Hotărârile adoptate de către autoritățile publice locale în exercitarea atribuțiilor conferite de legea administrației publice locale sunt acte administrative deoarece converg spre rezilierea aceluiași scop în vederea aplicării legii.
Pe de altă parte, art.115 al.7 din Legea nr.215/2001 prevede că dispozițiile Primarului, hotărârile Consiliului Local și hotărârile Consiliului Județean sunt supuse controlului de legalitate al Prefectului în condițiile legii care îi reglementează activitatea.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.484/2001 s-a făcut în baza unei hotărâri adoptate de către Consiliul Local al Municipiului A care este autoritate publică locală și exercită prerogativele publice ce decurg în interesul general pe care îl apără, iar pe de altă parte clauzele stabilite în caietul de sarcini au fost stabilite în mod unilateral de către autoritatea publică și fac parte din contractul încheiat între părți.
Din actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține în fapt următoarele:
Prin Hotărârea nr.289/31.10.2006 Consiliul Local al Municipiului Aaa probat conform art.1, unificarea parcelelor de teren proprietatea Municipiului A în suprafață totală de 295,353 mp înscris în CF nr.60.566 A cu parcelele proprietatea SC SA în suprafață totală de - mp înscrise în CF nr.62147 A, reparcelarea și ieșirea din indiviziune a parcelelor unificate, iar la art. 2 se aprobă actul adițional nr.1 la contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.484/2001, care face parte integrantă din această hotărâre.
Conform actului adițional nr.1 1215 se modifică majoritatea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.484/2001, contract prin care Consiliul Local A vinde cumpărătoarei SC A SA suprafața de teren intravilan de 336.268 mp care urma să fie utilizat conform caietului de sarcini elaborat la data vânzării și prin care se stabileau în sarcina cumpărătorului o serie de sarcini precise cu termene clare de executare constând în construirea de locuințe conform planului urbanistic de detaliu, asistarea împreună cu bănci sau alte organisme financiare la crearea și implementarea unui sistem de credit ipotecar, care va permite vânzarea locuințelor cu un avans de minim 30% plătit de cumpărător, realizarea infrastructurii în zonă constând în drumuri și trotuare, rețea de distribuție gaze, apă, canalizare menajeră și pluvială și transferul fără plată în proprietatea Municipiului Aau tilităților realizate.
Conform aceluiași caiet de sarcini și a contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul avea ca termen de finalizare a infrastructurii pentru zona construită data de 31.03.2003, iar pentru infrastructura aferentă caselor pentru care există cereri de piață termenul de finalizare până la 31.12.2007.
De asemenea, vânzarea terenului fără nici un fel de utilități instalate va fi făcută respectând dreptul de preemțiune al Consiliului Local A care va putea răscumpăra terenul la prețul de adjudecare, iar terenurile aferente locuințelor puteau fi vândute către beneficiari acestora la prețul de adjudecare la care se adaugă costurile lucrărilor de infrastructură, să prezinte beneficiarilor o varietate de modele de case de diferite mărimi și tipuri inclusiv de casă standard pentru care prețul pornește de la 350 USD/mp să efectueze pe cheltuiala cumpărătorului lucrările de regularizare canalului pe traseul adiacent zonei cumpărate, să realizeze o perdea de protecție vegetală în vecinătatea drumului de centură să solicite noi certificate de urbanism și să întocmească documentațiile pentru autorizarea construcțiilor conform legislației.
Conform aceluiași contract de vânzare-cumpărare, controlul general al respectării de către cumpărător a caietului de sarcini și a obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare se efectuează de către Primarul Municipiului A prin împuterniciții săi și depășirea justificată a termenelor și orice modificări ale clauzelor prezentului contract se vor face în baza înțelegerii reciproce dintre părți.
Așa cum rezultă din raportul întocmit la data de 10.06.2005 de către Comisia de Verificare a Respectării Contractului de Vânzare-cumpărare nr.484/2001, 23-31, s-a constatat că majoritatea obligațiilor stabilite prin caietul de sarcini și contractul de vânzare nr.484/2001 nu au fost respectate de către cumpărătorul SC SA, iar la realizarea lucrărilor de infrastructură se înregistrează restanțe.
Ca urmare a nerespectării angajamentelor și obligațiilor stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare nr.484/2001, Consiliul Local A aprobă prin Hotărârea nr.289/31.10.2006,art.2, Actul adițional nr.1 la acest contract de vânzare-cumpărare (12-15) din care rezultă că majoritatea obligațiilor SC SA din contractul inițial au fost înlăturate sau modificate, cu toate că inițial la încheierea contractului în anul 2001 au fost stabilite obligații concrete și termene precise de executare.
Hotărârea nr.289/2006 adoptată de Consiliul Local A apare ca nelegală deoarece aprobă unificarea reparcelarea și ieșirea din indiviziune a unor suprafețe de teren fără a fi elaborat un plan urbanistic zonal așa cum prevede art.47 punct 3 litera b din Legea nr.350/2001, iar aprobarea modificării și înlăturării unor clauze și termene exprese prevăzute în caietul de sarcini inițial, favorizează în mod vizibil una dintre părțile contractante (SC A SA) care în mod nejustificat nu a respectat clauzele inițiale.
Apărarea pârâtului că modificarea caietului de sarcini și a obligațiilor contractuale inițiale s-a făcut pe motiv de oportunitate nu poate fi luată în considerare deoarece termenele pentru executarea obligațiilor contractuale au expirat la data de 31.03.2003 și 31.12.2006, iar cumpărătorul a respectat într-o foarte mică măsură obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare și caietul de sarcini încheiate în anul 2001.
Față de considerentele de mai sus, cererea de intervenție formulată de intervenienta SC A SA a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece această societate, în calitate de cumpărător în cadrul Contractului nr.484/2001, din culpa sa și în mod nejustificat, nu și-a realizat obligațiile stabilite prin acest contract și caietul de sarcini.
Având în vedere această stare de fapt, instanța de fond, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, a admis acțiunea reclamantului și a anulat ca nelegală Hotărârea nr.289/31.10.2006 adoptată de Consiliul Local al Municipiului
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtul Consiliul Local A și intervenienta SC A SA.
În motivarea recursului său, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Aaa rătat, în esență, următoarele:
Prima instanță a reținut neîntemeiat nelegalitatea hotărârii de consiliu, făcând o interpretare greșită a dispozițiilor legale în materie de urbanism și sistematizarea teritoriului, în sensul că, printre altele, s-a ignorat că pentru operațiunea de unificare/reparcelare/ieșire din indiviziune nu este necesară întocmirea unui nou plan urbanistic zonal deoarece prin aceasta nu s-a urmărit divizarea uneia sau mai multor proprietăți funciare distincte, destinate construirii, în scopul atribuirii, concesionării sau vânzării loturilor rezultate. Este de reținut că în Actul adițional nr.1 părțile au convenit asupra posibilității ca SC SA să elaboreze un alt PUZ, însă aceasta are semnificația de a stabili dreptul cumpărătorului de a regândi zona raportat la suprafața deținută, lucru realizabil prin elaborarea unei noi documentații.
În fapt, a arătat pârâtul, părțile contractului de vânzare-cumpărare au hotărât să realizeze o împărțeală convențională a terenului intravilan, sens în care s-a dispus asupra unificării parcelelor, creându-se astfel starea de indiviziune, urmată de o reparcelare și, pe cale de consecință, ieșirea din starea de indiviziune realizându-se diminuarea efectivă a suprafeței vândute și redobândirea de către vânzător a unui lot de peste 29 de hectare.
Tribunalul Arada reținut ca motiv de nelegalitate a hotărârii de consiliu contestată, că aprobarea modificării și înlăturării unor clauze și termene exprese prevăzute în caietul de sarcini inițial, favorizează în mod vizibil una dintre părțile contractante (SC A SA) care în mod nejustificat nu a respectat cauzele inițiale. Prima instanță, susține pârâtul, reținând cele de mai sus, practic a analizat nerespectarea de către una din părți a unor clauze ale contractului de vânzare-cumpărare nr.484/2001, cu toate că era ținută să se pronunțe strict cu privire la legalitatea unei hotărâri de consiliu, nicidecum asupra respectării/nerespectării unor clauze contractuale, indiferent dacă contractul amintit are sau nu are legătură cu hotărârea de consiliu local. Cu privire la aceeași chestiune, a mai arătat pârâtul, motivarea instanței este criticabilă și pentru că se referă la clauzele unui contract de vânzare-cumpărare, motivare care nu are însă nici o legătură cu legalitatea hotărârii de consiliu local atacată în contencios administrativ.
Instanța de fond a reținut că, urmare a nerespectării angajamentelor și obligațiilor asumate prin contractul din 2001, consiliul local a aprobat, prin Hotărârea 289/2006, actul adițional nr.1 la acel contract de vânzare-cumpărare din care rezultă că majoritatea obligațiilor SC SA din contractul inițial au fost înlăturate sau modificate, cu toate că în 2001 au fost stabilite obligații concrete și termene precise de executare.
În legătură cu această chestiune, este de reținut că părțile contractuale, știind despre neîndeplinirea obligațiilor, în baza art.1021 Cod civil, au hotărât continuarea contractului, prin Hotărârea nr.189 a Consiliului Local al Municipiului A, care nu a făcut și nu face obiectul controlului judecătoresc.
În motivarea recursului său, intervenienta SC SA a invocat lipsa calității procesuale active a Prefectului, argumentând cu aceea că Prefectul poate ataca în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile publice locale, însă este vorba numai despre actele administrative astfel cum sunt definite în art.2 lit.e din Legea nr. 554/2004, or, hotărârea de consiliu contestată reprezintă un act de drept privat în privința căruia prefectul nu posedă competența legală de tutelă.
Intervenienta a mai arătat că Tribunalul Arada reținut ca motiv de nelegalitate a hotărârii de consiliu local, rezultatul unei calificări greșite a regimului juridic al planului urbanistic zonal, teză însușită de către instanță fără a proceda la o analiză proprie și fără nicio motivare care reprezintă punctul de vedere al prefectului, în conformitate cu care absența planului urbanistic zonal conduce la nulitatea hotărârii. Instanța, precizează recurenta, nu a observat aspectul esențial în cauză că reparcelarea efectuată prin actul adițional nu este același lucru cu parcelarea în sensul Legii nr. 350/2001 și a regulamentului general de urbanism, parcelarea, așa cum a fost definită prin actul normativ de mai sus, fiind acțiunea urbană prin care o suprafață de teren este divizată în loturi mai mici destinate construirii sau altor tipuri de utilizare, or, în speță, lucrurile stau invers, mai multe suprafețe mici fiind unificate într-un corp funciar care apoi a fost divizat în patru parcele mari.
Respingerea cererii de intervenție pe considerente de oportunitate emise în legătură cu un act adițional la un contract privat fără ca să fi fost sesizată cu acțiune în anulare a acelui act, a arătat recurenta, este nefondată.
În cauză, au fost invocate de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului A excepția inadmisibilității acțiunii Prefectului, raportat la prevederile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art.5 alin.2 din Legea nr. 213/1998. În esență, pârâtul a arătat că acțiunea Prefectului de a ataca în contencios administrativ un act care produce efecte juridice sub raport civil, între două persoane juridice de drept privat (autoritatea locală are caracterul unei persoane juridice de drept privat în momentul în care administrează bunuri din domeniul privat al municipiului) este inadmisibilă, caracterul civil al contractului încheiat între părți în anul 2001 fiind incontestabil. Prin urmare, a arătat pârâtul, Prefectul nu poate să cenzureze și să intervină în raporturile contractuale dintre părți, decât dacă este vorba de contracte de drept public, respectiv de contracte administrative, așa cum sunt ele definite de Legea contenciosului administrativ în art.2 lit.
Punându-se în discuție caracterul de act administrativ al hotărârii contestate, prin încheierea de ședință din 16 aprilie 2008, Curtea de APEL TIMIȘOARAa sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.19 alin.1 lit.e din Legea nr. 340/2004 privind Prefectul și Instituția Prefectului, în raport de prevederile art.123 alin.5 din Constituție.
Prin decizia nr. 1353/10.12.2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.19 alin.1 lit.e din Legea nr. 340/2004, în esență, cu următoarea motivare:
Art.123 alin.5 din Legea fundamentală română consacră la nivel constituțional instituția tutelei administrative în virtutea căreia actele administrative ale autorităților locale sunt supuse controlului de legalitate al prefectului, dispoziții constituționale care își găsesc concretizarea expresă în planul legislației infraconstituționale în art.3 alin.1 din Legea nr. 554/2004, precum și în art.19 alin.1 lit.f din Legea nr. 340/2004.
Dreptul de tutelă administrativă al prefectului se referă la controlul asupra actelor administrative întrucât acestea sunt emise în regim de putere publică iar prefectul este, conform art.1 alin.3 din Legea nr. 340/2004, "garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local", astfel că recunoașterea posibilității prefectului de a ataca în instanță alte acte decât cele administrative ar conduce la încălcarea de către acesta a principiului constituțional al autonomiei locale.
Legea nr. 340/2004 constituie o lege specială privind materia Instituției Prefectului și, ca atare, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și la alte acte ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, iar interpretarea dispozițiilor care instituie tutela administrativă nu poate fi decât restrictivă, altfel s-ar deschide calea abuzului de putere prin acceptarea imixtiunii prefectului în acte de drept privat.
Dispozițiile art.19 alin.1 lit.e din Legea nr. 340/2004, care fac obiectul excepției de neconstituționalitate, prevăd una dintre atribuțiile pe care legea le conferă prefectului, și anume, aceea de a "verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului", fiind în acord cu textul art.123 alin.5 din legea fundamentală română.
După soluționarea excepției de neconstituționalitate, cauza a fost repusă pe rol și excepția de inadmisibilitate a acțiunii prefectului a fost pusă în discuția părților.
Atât pârâtul Consiliul Local al Municipiului A cât și intervenienta SC SA A au solicitat instanței admiterea excepției și, pe cale de consecință, admiterea recursurilor, modificarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În esență, în susținerea excepției mai sus amintită, s-a arătat că hotărârea de consiliu contestată nu este un act administrativ în sensul în care este definit în Legea contenciosului administrativ deoarece nu este emis în regim de putere publică, fiind un act juridic civil, exceptat de la controlul de legalitate al contenciosului administrativ.
Examinând excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea constată următoarele:
În termenii art.2 lit.c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ de autoritate este definit ca fiind actul unilateral fie individual, fie normativ care este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În lumina acestei definiții, Curtea trebuie să analizeze Hotărârea nr.289/31.10.2006 a Consiliului Local al Municipiului A pentru a stabili dacă aceasta este un act administrativ. Printre trăsăturile actului administrativ, astfel cum se degajă din definiția legală mai sus amintită, se numără și aceea ca actul să fie emis în regim de putere publică, precum și aceea ca actul să fie producător de efecte juridice.
În acest scop, Curtea examinând hotărârea contestată, constată că prin aceasta s-a aprobat unificarea unui număr de parcele de teren proprietatea Municipiului A, în suprafață totală de 295.353. cu parcelele proprietatea SC SA, în suprafață totală de 332.447. s-a aprobat reparcelarea și ieșirea din indiviziune (art.1 din hotărâre) și apoi s-a aprobat actul adițional nr.1 la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.484/2001.
După cum se observă, prin Hotărârea nr.289/31.10.2006, s-a aprobat un act adițional la un contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2001 prin care Consiliul Local al Municipiului Aav ândut Societății comerciale SA suprafața de teren intravilan de 336.268.
Este dincolo de orice îndoială, observă Curtea, că între Consiliul Local al Municipiului A și SC SA s-a încheiat în 2001 un contract de vânzare-cumpărare guvernat de normele dreptului civil, iar actul adițional a cărui încheiere a fost aprobată prin hotărârea contestată a modificat parțial contractul mai sus amintit. Astfel fiind, consiliul local a acționat ca organ al unității administrativ-teritoriale exprimându-și voința de a încheia un act juridic din sfera dreptului civil, și nu a dreptului public, pentru că nu și-a exercitat voința în regim de putere publică în scopul de a organiza executarea legii sau a executa în concret legea.
Cu toate că manifestarea de voință a acestui pârât a îmbrăcat forma unei hotărâri de consiliu local, aceasta nu este un act administrativ pentru motivele mai sus arătate. În discuție fiind un organ deliberativ al administrației publice, pur și simplu acesta nu poate lua nicio decizie decât sub forma hotărârii de consiliu, dar aceasta nu înseamnă că toate deciziile pe care le ia un consiliu local sunt acte administrative de autoritate prin care să se realizeze administrația de stat. În realitate, observă Curtea, în speța dedusă judecății, în discuție este un act de gestiune privată săvârșit de către Consiliul Local al Municipiului
În privința exigenței ca actul să fie producător de efecte juridice, Curtea constată că nici aceasta nu este satisfăcută. A produce efecte juridice înseamnă, în lumina definiției legale din art.2 lit.c, a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice. Având ca reper această condiție, rezultă că hotărârea contestată se referă în conținutul său la operațiuni materiale fără vreo relevanță juridică (parcelări-reparcelări), precum și la decizia de a încheia un act adițional, mai precis, de a modifica într-un anume fel un contract. Sub acest aspect, observă Curtea că aici consiliul se manifestă în calitatea sa de cocontractant într-un raport juridic de drept privat. Exprimarea voinței sale nu produce însă efecte juridice singură, fiind necesar în acest scop acordul de voință al ambelor părți contractante.
Acțiunea în prezenta cauză a fost promovată de către Prefectul Județului A, în calitatea sa de organ de tutelă administrativă. Controlul de legalitate al prefectului, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin decizia nr. 1353/10.12.2008, în privința actelor juridice emise sau adoptate de către autoritățile administrației publice locale, este limitat la actele administrative cum sunt ele definite în art.2 lit.c din Legea nr. 554/2004, fiind exclusă cenzurarea de către reprezentantul Guvernului în teritoriu a acelor acte care nu intră în categoria actelor administrative.
Prin urmare, în condițiile în care Hotărârea nr.289/2006 a Consiliului Local al Municipiului A nu satisface exigențele actului administrativ, acțiunea prefectului reprezintă o intruziune în activitatea pârâtului, motiv pentru care se va admite excepția invocată și, în consecință, conform art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile promovate împotriva sentinței civile nr. 2350/16.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, se va modifica în tot sentința în sensul că se va respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului A și, pe cale de consecință, se va admite cererea de intervenție formulată de intervenienta SC A SA formulată în interesul pârâtului Consiliul Local
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtul Consiliul Local A și intervenienta SC A SA împotriva sentinței civile nr. 2350/16.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului A împotriva pârâtului Consiliul Local A pentru anularea Hotărârii nr.289/31.2006 emisă de pârât.
Admite cererea de intervenție formulată de intervenienta SC A SA formulată în interesul pârâtului Consiliul Local
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./30.03.2009
Tehnored. /2 ex./1.04.2009
Prima instanță:,
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
