Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 400/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.400
Ședința publică din data de 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul - în și pentru cei 315 locatari din Bd. -,.68, 69 și 74 - domiciliat în Bd. -,. 68,. 68, Județ D, și cu domiciliul ales - în și pentru cei 315 locatari din Bd. -,.68, 69 și 74 - în B, sector 1, T, nr. 123,. 4,. B,. 4,. 70 și intervenientele ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 107 cu sediul în Bd. - - - 6,. 69,. A-B, Județ D, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 132 cu sediul în Bd. - - - 6,. 69,. A,B, Județ D, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 192 cu sediul în Prof. Dr.. - - 6,. 74,. A,B, Județ D, împotriva sentinței nr.1839 pronunțată la 15 noiembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL cu sediul în --4, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 11 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin.2 pr.civilă, Curtea a amânat pronunțarea la 18 martie 2008, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr.6746/13.10.2005, reclamantul și alți locatari ai blocurilor 7. și 74 de pe B-dul - din municipiul nominalizați în tabelul anexă la acțiune au solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Local anularea Hotărârii Consiliului Local nr.245/29.06.2005.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, actul administrativ a fost adoptat cu încălcarea prevederilor Legii 350/2001, privind amenajarea teritoriului, în concret a art.2,art.3,art.45,art.47 și art.65 alin.2 ce reglementează activitatea de amenajare a teritoriului și documentațiile de urbanism.
Mai este criticat actul administrativ și pentru că adoptarea lui s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.14, art.16 și art.37 din HG 525/1996 ce reglementează autorizarea executării construcțiilor cu respectarea compatibilității dintre destinația construcției și funcțiunea dominantă a zonei, respectarea planurilor de amenajare a teritoriului etc.
Au mai arătat reclamanții că, prin actul administrativ atacat s-a aprobat darea în folosință gratuită pe o perioadă de 90 de ani a unui teren în suprafață de 900. situat în B-dul - între blocurile 68 și 69, în care locuiesc reclamanții pentru construcția unui lăcaș de cult ortodox.
Au susținut reclamanții că hotărârea respectivă a fost adoptată fără să existe modificarea sau adoptarea Planului urbanistic zonal (PUZ), fără încadrarea construcției în funcțiunea dominantă a zonei cu încălcarea utilității publice a respectivului teren, care este loc de agrement pentru copii și de acces lejer la locuințe, cu nerespectarea destinației terenului și având inconveniente majore privind funcționalitatea locuințelor încălcând regimul vecinătăților și al servituților.
Prin întâmpinare, Consiliul Local Târgoviște a solicitat respingerea acțiunii reclamanților motivată de faptul că reclamantul nu are mandat de a reprezenta interesele persoanelor menționate în tabelele anexate acțiunii, apoi pentru că HCL 245/2005 nu încalcă prevederile Legii nr.350/2001 și nici ale Regulamentului General de Urbanism, aprobat prin HG 525/1996.
Reclamanții au formulat cerere de completare a acțiunii invocând nulitatea actului atacat, datorită încălcării prevederilor art.17 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și privată, care prevăd posibilitatea pentru unitatea administrativ teritorială, de a da în folosință gratuită imobilele din patrimoniul lor, pe termen limitat, doar persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice, iar Târgoviște nu se identifică printre acestea.
În cursul soluționării cauzei s-au formulat cereri de intervenție principală de către Asociațiile de proprietari nr.132, 107 și 192 din întemeiate pe aceleași motive susținute de reclamanți prin cererea completatoare a acțiunii principale, admise în principiu de instanță.
Prin sentința nr.153 din 21.02.2006 instanța a respins cererea reclamanților și a intervenienților reținând că, terenul dat în folosință gratuită Târgoviște prin HCL nr.245/2005, nu a fost rezervat unor lucrări de utilitate publică și se află în apropierea Seminarului Teologic din cadrul Universității Târgoviște.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții și prin decizia nr.1865/29 iunie 2006 Curtea de Apel Ploiești le-a admis recursul, a casat sentința nr.153/21.02.2006 a Tribunalului Dâmbovița și a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr.1839 din 15 noiembrie 2007 prin care a respins cererile formulate de reclamanți și intervenienți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din actele depuse de părți, ca și din constatările reținute în rapoartele de expertiză efectuate în cauză, HCL Târgoviște nr.245/2005 nu încalcă prevederile art.2 alin.2, art.3 și art. 45 din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, referitoare la gestionarea spațială a teritoriului, la activitatea de amenajarea globală, funcțională, democratică a teritoriului, precum și cele referitoare la documentațiile de urbanism, întrucât aceste prevederi legale cuprind explicitarea unor noțiuni cu caracter general prevăzute de lege.
Prin adoptarea Târgoviște nr.145/2005 nu se încalcă nici prevederile art.47 alin.2 și nici cele ale art.65 din aceeași lege, prevederi care reglementează conținutul planului urbanistic zonal (PUZ), respectiv realizarea de investiții în construcții, lucrări tehnico-edilitare sau alte investiții urbane.
Pentru adoptarea hotărârii respective, pârâtul a făcut dovada că terenul dat în folosință gratuită se află în proprietatea privată a acestei autorități, că a avut Raportul de specialitate al direcției de administrare a Public și Privat, planul de încadrare în zonă, și că, în temeiul prevederilor art.124 din Legea 215/2001 privind administrarea publică locală, are dreptul de a da în folosință gratuită bunuri proprietatea publică și privată a municipiului persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică.
Tribunalul a mai reținut că hotărârea atacată nu încalcă nici prevederile Regulamentului General de Urbanism, aprobat prin HG 525/1996, sub aspectul asigurării compatibilității dintre funcțiunea dominantă a zonei și destinația construcției, a utilităților publice, etc. deoarece această hotărâre privește doar darea în folosință gratuită a terenului pentru o perioadă de 49 de ani, obiectivul ei nefiind aprobarea sau eliberarea autorizație de construire care, într-adevăr, trebuie să aibă în prealabil toate aceste avize obținute potrivit Regulamentului aprobat prin HG 525/1996 republicat.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și intervenienții prin apărător criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că la dosarul cauzei au fost depuse mai multe planșe fotografice din care rezultă indubitabil că, spațiul dintre blocuri nu este suficient pentru edificarea unui lăcaș de cult. Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra aspectelor mai sus învederate nerespectând decizia de casare.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor susțineri ale reclamanților, atât în pledoaria finală, cât și în notele scrise, în sensul că toate avizele existente la dosarul cauzei au fost obținute ulterior adoptării nr.245/2005, mai mult decât atât, acestea fiind expirate la momentul pronunțării hotărârii.
S-a mai susținut că tribunalul nu s-a pronunțat asupra concluziilor raportului de expertiză extrajudiciară aflat la dosarul cauzei, a înlăturat concluziile raportului de expertiză realizat de inginer, concluzii favorabile în totalitate reclamanților, iar din concluziile expertizei realitate de inginer Gar eținut numai aspectele favorabile pârâtului Consiliul Local al Municipiului Târgoviște.
Ambele expertize judiciare au sesizat neconcordanța între tipul de construcție lemn și fundație beton necesare unei construcții de lemn și proiectul de autorizare-construcție elaborat pentru o construcție cu cadru de beton armat, stâlpi, cupole de beton armat, etc.
Au mai susținut recurenții că, potrivit art.6 din Legea nr.50/1991, certificatul de urbanism se emite potrivit legii și în vederea concesionării de terenuri, certificatul de urbanism nr.806/2005 fiind eliberat ulterior adoptării
Consideră recurenții că nr.245/2005 a fost adoptată fără existența unor avize, termenul de valabilitate al avizelor obținute ulterior era de 12 luni din momentul eliberării, în prezent fiind expirate, mai mult decât atât, se apreciază că -ul localității trebuia modificat prin PUZ sau anterior adoptării hotărârii de Consiliu Local a cărui anulare se solicită.
Recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul Consiliul Local al Municipiului Târgoviște a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând, în esență, că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art. 3041pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și dispozițiile legale incidente în cauză, apreciind că la data de 29.06.2005 Hotărârea nr.245 a Consiliului Local al Municipiului Târgoviște a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată.
Astfel, prin hotărârea contestată s-a aprobat darea în folosință gratuită pe o perioadă de 49 de ani, dar nu mai mult de durata existenței construcției, a terenului în suprafață de 900. situat în Municipiul B-dul - între blocurile nr. 68-69 pentru construirea unui lăcaș de cult ortodox conform planului de amplasament care face parte integrantă din hotărâre, către Târgoviște.
La adoptarea Hotărârii s-au avut în vedere dispozițiile art. 12 alin.1 din Legea nr. 213/1999 privind proprietatea publică și regimul acestuia și art. 38 lit.g, precum și art. 126 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală.
Potrivit art.126 din Legea nr.215/2001 în vigoare la acea dată, consiliile locale puteau da în folosință gratuită pe termen limitat, bunuri imobile proprietate publică sau privată locală, persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfășurau activitate de binefacere sau de utilitate publică.
La adoptarea hotărârii nu erau necesare avize prealabile, hotărârea având la bază planul de amplasament și raportul de specialitate al direcției de administrare a patrimoniului.
Nu s-a făcut dovada că, prin eliberarea hotărârii contestate s-a adus atingere interesului colectivității, pârâtul având în vedere o utilizare eficientă a teritoriului.
Potrivit hotărârii respective, locul de joacă pentru copii urma să primească un alt amplasament echivalent cu cel vechi, între blocurile 67-71, iar bateria de 16 garaje urmea să fie reamenajată în spatele viitoarei clădiri a lăcașului de cult.
În ceea ce privește bateria de chioșcuri, acestea au avut contracte care au expirat la finele anului 2007.
Prin atribuirea terenului în folosință gratuită în vederea construirii lăcașului de cult nu s-a încălcat Planul urbanistic general sau zonal, iar certificatul de urbanism nu era necesar pentru adoptarea hotărârii contestate.
Consiliul Local a avut în vedere solicitarea Târgoviște pentru o biserică din lemn de dimensiuni mici, în care să se efectueze practica liturgică a elevilor seminariști fără clopotniță, capelă sau locuință parohială.
Așa cum se reține și în raportul de expertiză efectuat de expert G până la data eliberării autorizației de construcție nu au fost încălcate
dispozițiile legale, iar măsura in care s-a adus atingere dispozițiilor legale referitoare la autorizația de construire nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Neconcordanța între tipul de construcție din lemn și fundație de beton și proiectul de autorizare-construcție elaborat pentru o construcție cu cadru de beton armat, stâlpi, cupole de beton armat constatată de expertizele efectuate in cauza nu poate conduce la admiterea acțiunii întrucât reclamanții nu au contestat autorizația de construire ci, HCL privind darea terenului în folosință gratuită.
Terenul în litigiu face parte din proprietatea privată a localității respective de care pârâtul putea dispune potrivit legii, cu probele administrate, la care a făcut trimitere instanța de fond, dovedindu-se că nu au fost încălcate dispozițiile legale invocate de recurenți.
Instanța de fond a răspuns tuturor cererilor și apărărilor formulate în cauză și s-a conformat deciziei de casare reținând corect faptul că, ulterior adoptării hotărârii privind acordarea în folosință gratuită a terenului s-au abținut avizele necesare pentru întocmirea planului urbanistic de detaliu și obținerea autorizației de construire și a fost adoptată HCL nr.310/2005, acte contestate de recurenți și analizate de expertizele efectuate în cauză, dar care nu au relevanță față de cererea cu care a fost investită instanța.
Singurul aspect pe care trebuia să-l aibă în vedere instanța și să-l analizeze se referă la HCL 245/2005 aceasta concluzionând corect că hotărârea respectivă a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale, primind aviz de legalitate și din partea Prefecturii, potrivit adresei nr. 8931/07.11.2007.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul - în și pentru cei 315 locatari din Bd. -,.68, 69 și 74 - domiciliat în Bd. -,. 68,. 68, Județ D și cu domiciliul ales - în și pentru cei 315 locatari din Bd. -,.7. și 74 - în B, sector 1, T, nr. 123,. 4,. B,. 4,. 70 și intervenientele ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 107 cu sediul în Bd. - - - 6,. 69,. A-B, Județ D, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 132 cu sediul în Bd. - - - 6,. 69,. A,B, Județ D, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 192 cu sediul în Prof. Dr.. - - 6,. 74,. A,B, Județ D, împotriva sentinței nr.1839 pronunțată la 15 noiembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL cu sediul în --4, Județ D, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./ 7. 04.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
, -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
