Autoritati publice locale - anulare acte. Sentința 407/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 407
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TELECOMUNICAȚII SA -
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat pentru reclamanții, și avocat pentru pârâții SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TELECOMUNICAȚII SA -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
La interpelarea instanței apărătorul reclamanților, avocat arată că acțiunea dedusă judecății este întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001.
Curtea pune în discuție excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei de față.
Avocat pentru reclamanții, susține că Tribunalul București - Secția Civilă este competent să soluționeze litigiul de față solicitând înaintarea cauzei spre instanța precizată pentru competentă soluționare.
Avocat pentru pârâții SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TELECOMUNICAȚII SA - B, arată că, Tribunalului București - Secția Civilă îi revine competența materială și teritorială având în vedere sediul unității deținătoare a imobilului în litigiu. Solicită înaintarea spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția Civilă.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la nr. 6112/311/15.07.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Societatea Națională de Telecomunicații Romtelecom A B, Direcția de Telecomunicații O și Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și a solicitat ca, prin hotărârea care va fi pronunțată:
- să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu seria - și nr. 0065, emis la data de 16.09.1998, pentru suprafața de 458 mp teren intravilan;
- să fie obligată pârâta Direcția de Telecomunicații O să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 458 mp teren intravilan, situată în orașul C, cu vecinătățile N -, E - proprietatea statului, S- Poșta Română, V - str. 1 -.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a susținut că soții și, care au fost părinții ei, au dobândit în anul 1945 dreptul de proprietate asupra terenului intravilan situat în orașul
Ca urmare a despărțirii părinților reclamantei, în anul 1952, și a partajării averii lor, suprafața de 278 mp i-a revenit autorului, restul de teren rămânând în proprietatea numitei.
În anul 1972, mama sa i-a înstrăinat terenul intravilan care i-a revenit ca urmare a partajului prin contractul autentificat la nr. 2941/19.12.1972.
În anul 1959, tatăl său a fost condamnat politic, iar averea pe care o deținea, inclusiv suprafața de 278 mp teren intravilan, a fost confiscată, trecând în proprietate statului și, ulterior, în administrarea și folosința Societății Naționale de Telecomunicații Romtelecom SA.
În anul 1997, ca urmare a solicitării reclamantei, tatăl său a fost achitat, fiind înlăturată și pedeapsa complementară a confiscării averii, toate bunurile confiscate anterior, reintrând în patrimoniul autorului.
Reclamanta a mai susținut că în anul 1977, statul i-a ocupat în mod abuziv și o suprafață de 180 mp din terenul cumpărat de la mama sa, iar toate demersurile pe care le-a făcut ulterior, pentru a intra în proprietatea acestor suprafețe de teren au rămas fără nici un rezultat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 109 și urm. pr. civ, art. 1020-1021 civ, art. 1 și 5 din HG nr. 834/1991 și Legea nr. 10/2001.
Pârâta Societatea Națională de Telecomunicații Romtelecom Aad epus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Slatina, cu motivarea că certificatul de atestarea a dreptului de proprietate la care se referă reclamanta a fost emis de o autoritate publică centrală, respectiv fostul Minister al Comunicațiilor, iar terenul se află într-o localitate situată în raza de competență a Judecătoriei Corabia.
Aceeași pârâtă a invocat și excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a pârâtei Direcția de Telecomunicații O, cu motivarea că această pârâtă nu are personalitate juridică, și excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, procedura aplicabilă în cauză, fiind cea stabilită prin Legea nr.10/2001.
Cu privire la această ultimă excepție pârâta a susținut că, între timp, reclamanta, i-a comunicat o notificare întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, care se află in curs de soluționare.
Cât privește fondul cauzei, pârâta Societatea Națională de Telecomunicații Romtelecom Aas usținut că ocupă în mod legal terenul la care se referă reclamanta, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu seria - nr. 0065/17.09.1998,emis de către fostul Minister al Comunicațiilor.
A mai pretins că, între timp, și-a intabulat dreptul de proprietate cu privire la acest teren și că deține documentele prevăzute de lege pentru construcțiile edificate pe teren.
La data de 01.09.2008, reclamanta a decedat, din certificatul de calitate moștenitor cu nr. 346/18.09.2008, rezultând că succesorii în drepturi și obligații ai defunctei sunt numitele -, și, în calitate descendente de gradul
Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr. 6883/24.11.2008 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei favoarea Judecătoriei Corabia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 09.01.2009 cu același număr, respectiv -.
Pârâta Societatea Națională de Telecomunicații Romtelecom Aaf ormulat o completare la întâmpinarea depusă anterior prin care a susținut că la dosar nu există dovada că reclamantele sunt succesorii în drepturi și obligații ai defunctei și a reiterat excepțiile privind lipsa competenței materiale a Judecătoriei Corabia, lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a pârâtei Direcția de Telecomunicații O și excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare întemeiată pe dreptul comun.
Totodată, au fost reiterate și apărările de fond invocate anterior.
La termenul de judecată din data de 05.02.2009 a fost introdus în cauză, în calitate de pârât și Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.
Pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, la rândul său, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a Judecătoriei Corabia, netimbrării cererii de chemare în judecată, lipsei plângerii prealabile, prematurității și tardivității acțiunii.
Pe fond, același pârât a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepțiile invocate pârâtul a susținut că, în condițiile în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate la care se referă acțiunea a fost emis de o autoritate publică centrală, competența privind constatare nulității acesteia revine curții de apel și nu judecătoriei.
A mai pretins că acțiunea nu este timbrată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1997, că au fost încălcate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și că acțiunea este tardivă, deoarece a fost înregistrată cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 al. 2 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la fondul cauzei a susținut că terenul la care se referă reclamanta în acțiune a fost dobândit de Societate Națională de Telecomunicații Romtelecom A, cu respectarea prevederilor legale în vigoare și a fost constatat, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
La termenul de judecată din data de 05.03.2009, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Corabia.
Prin sentința nr. 381 din 05.03.2009 pronunțată în dosarul nr. - Judecătoria Corabiaa admite excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și, în consecință a declină competența de soluționare a cauzei civile formulată de reclamanta - decedată la data de 01.09.2008, și continuată de succesorii în drepturi și obligații respectiv de reclamantele -, și, în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională de Telecomunicații Romtelecom B, Direcția de Telecomunicații - O, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, având ca obiect "constatare nulitatea absolută parțială act și revendicare imobiliară", în favoarea Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel judecătoria a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 3 pct. 1 pr. Civ și art. 10 al. 1 din Legea nr. 554/2004 precum și faptul că, certificatul de atestare a dreptului de terenului la care se referă acțiunea, a fost emis de o autoritate publică centrală.
Referitor petitul al doilea din cererea de chemare în judecată, judecătoria a apreciat că nu se mai justifică punerea lui în discuție în actualul ciclu procesual în situația în care rezolvarea acestei cereri și a excepțiilor, este condiționată de modul de soluționare a cererii privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatul dreptului de proprietate.
Primind cauza spre soluționare Curtea a înregistrat-o la nr-, dispunând citarea părților.
Prin încheierea din 12 iunie 2009 s-a dispus disjungerea capătului de cerere în revendicare imobiliară din dosarul cu numărul de mai sus, formându-se actualul dosar cu nr-.
Capătul de cerere cu care fusese învestită instanța în prezentul dosar a fost precizat de reclamante la data de 30.09.2009 în sensul că se solicită obligarea pârâtei SA B la restituirea suprafeței de 393 mp teren intravilan situat orașul C,-, având ca vecinătăți: N - proprietate (fostă ), S - imobil proprietate, V - b-dul 1 - și E -garaje, etc, sau a contravalorii acestuia reprezentând valoarea de circulație a terenului la data pronunțării hotărârii.
În motivarea cererii s-a arătat că deși autoarea a notificat pârâtei solicitarea ca în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 să-i fie restituită suprafața de 393 mpt eren, compusă din 115,8 mp teren, ocupată abuziv din proprietatea acesteia și respectiv 278 mp proveniți din preluarea averii confiscate de la autorul, conform actului de partaj voluntar nr. 579/1960, pe care se află amplasată Centrala telefonică automată C și întrucât nu a primit răspuns cu privire la modul de soluționare a respectivei notificări a adresat instanței de judecată o cerere prin care a solicitat soluționarea diferendului ivit între cele două părți.
Terenul ocupat și pe care se află construit obiectivul arătat mai sus a aparținut tatălui reclamantei, numitul, căruia i-a fost confiscat urmare sentinței penale nr. 357 din 04.06.1959, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial C, în dosarul nr. 312/1959, condamnare ce a fost desființată prin decizia nr. 1030 din 21.04.1997 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția Penală, în dosarul nr. 507/1997, în final condamnatul fiind achitat și drept urmare înlăturată pedeapsa complimentară a confiscării averii.
Urmare a sentinței de condamnare s-a dispus confiscarea bunurilor aparținând numitului, acestea trecând în proprietatea Statului, iar pentru preluarea acestora efectiv de către Sfatul Popular al orașului C, la data de 07.- s-a întocmit un de partaj voluntar, înregistrat sub nr. 579/1960 în baza căruia întreaga avere a familiei se împărțea între Statul român, reprezentat de Sfatul Popular al orașului C și fosta soție a condamnatului, respectiv numita.
Astfel, Sfatului Popular al orașului C îi revenea:
- suprafața clădită de 93 mp compusă din 2 camere situate în partea de nord a clădirii spre str. -. -;
- suprafața de 278 mp teren fără construcții situat în partea de sud având dimensiunile laturii de sud vecină cu Sfatul Popular Raional C de 22 m, latura de apus de 13 m spre str. 1 -, latura de nord de 19,30 m spre partea ce-i revine și latura de răsărit de 13,5 m vecină cu proprietatea fostă.
Ulterior, această suprafață de 278 mp a fost atribuită fostei, care în anul 1979 a edificat construcția în care funcționează Centrala telefonică automată C și întrucât suprafața era insuficientă, prin abuz și fără nici o despăgubire a mai fost ocupată încă o suprafață de 115,8 mp din proprietatea autoarei.
Deși în anul 1996, pârâta SC SA B, promovează la Judecătoria Corabiao acțiunea având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, printre care și cel în litigiu, în contradictoriu cu Consiliul Local C, autoarea nu a putut să formuleze pretenții nefiind parte în proces, iar terenul în cauză la data respectivă era încă proprietatea Consiliului Local
Cu toate că, după apariția Legii nr. 10/2001 autoarea reclamantelor a solicitat pârâtei soluționarea diferendului privind terenul pe care îl ocupă, fără drept, aceasta a refuzat fie solicitându-ne depunerea de noi înscrisuri, fie invocând faptul că instanța de judecată i-a recunoscut un drept de proprietate cu privire la acel teren, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0065 din 17.09.1998.
Prin precizarea la acțiune s-a solicitat și să se dispună declinarea judecării cauzei în favoarea instanței competente material și teritorial, respectiv Tribunalul București - Secția civilă, instanță de judecată pe teritoriul căreia se află sediul SC SA B, persoană juridică ce deține terenul revendicat de reclamante.
În drept, au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată.
Referitor la excepția competenței materiale de soluționare a cauzei se rețin următoarele:
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 dar și Deciziei nr. IX/2006 a Curții Supreme de Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii se reține că, revine în primă instanță competența de soluționare a cererilor formulate împotriva refuzului persoanei notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii 10/2001, secției civile a tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă.
În speță, întrucât pârâta își are sediul în B, competența de soluționare a cererii deduse judecății în cauza de față revine Tribunalului București - secția civilă
Prin urmare, văzându-se și dispozițiile art. 159 pct. 2 coroborate cu dispozițiile art. 158 alin. 3 cod procedură civilă, urmează a se declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții domiciliată în C, 1 -, nr. 2, jud. O, domiciliată în Z, B-dul -, nr. 58, -. B,. 1,. 6, jud. S, domiciliată în, județul O în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TELECOMUNICAȚII SA - B cu sediul în B, sector 1,-, în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
6 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
