Autoritati publice locale - anulare acte. Sentința 41/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
SENTINȚA NR. 41/ Dosar nr. -
Ședința publică din data de 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamantul Județul reprezentat de Președintele Consiliului Județean B d-nul, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut cultelor din România, având ca obiect " anulare act emis de autoritățile publice centrale".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc pe fond în ședința publică din data de 11 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Având în vedere dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și față de art. 260, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea inițial pentru data de 18 februarie 2009, apoi pentru astăzi, 25 februarie 2009.
CURTEA:
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- în data de 08.08.2008, reclamantul Județul B prin Președintele Consiliului Județean Baf ormulat contestație împotriva Deciziei nr. 1751 din 08.05.2008 a Comisiei Speciale de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România, solicitând anularea acesteia ca vădit netemeinică și esențial nelegală și să se respingă cererea de retrocedare formulată de CA
În motivarea cererii se arată că imobilul retrocedat, în care se află în prezent Muzeul de Artă B, a fost preluat în proprietatea Statului Român de la Grupul din România, în baza Legii nr. 485 din 7 octombrie 1944, act normativ adoptat anterior perioadei 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Legea respectivă a apărut ca o necesitate istorică la momentul respectiv, deoarece prin de la Viena se impusese un regim de excepție minorității e în România și nu ca un act abuziv.
Prin Sentința civilă nr. 81 din 21.01.1950 a Tribunalului Brașov, s-a respins acțiunea în revendicare intentată de Comunitatea CA din B, evidențiindu-se aspectele juridice și istorice menționate.
Imobilul pentru care s-a acordat restituirea în natură nu intră sub incidența dispozițiilor art.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 94/2000.
Comisia Specială de a unor Imobile care au aparținut Cultelor din România, pe lângă această eroare gravă, a mai făcut și altele: menționează că imobilul a fost proprietatea Comunității CA din B la momentul deposedării abuzive, când imobilele au fost preluate de la Grupul din România după ce au fost transmise în proprietatea abuzivă prin "Convenția Generală pentru reglementarea raportului Bisericii de confesiune ausburgică din România față de Grupul din România"; s-a apreciat că imobilul a fost preluat abuziv fără să se precizeze de ce Legea nr. 485/1944 are un astfel de caracter; Comisia nu are competența materială să stabilească dacă un act normativ adoptat anterior perioadei 6 martie 1945 este sau nu abuziv, doar instanțele judecătorești s-ar putea pronunța.
Consideră că actul atacat a fost emis cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 94/2000.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 1 și art. 3, alin. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 94/2000, art. 10, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 485/1944.
La cerere sunt anexate înscrisuri: Decizia nr. 1751 din 08.05.2008; Legea nr. 830 din 21.11.1940 pentru constituirea Grupului; Legea nr. 485 din 07.10.1944 pentru abrogarea Legii nr. 830 din 21.11.1940; Sentința civilă nr. 81 din 21.01.1950 a Tribunalului Brașov; Convenția Generală din 11.08.1942.
La dosar a depus întâmpinare pârâta Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată. Comisia s-a înființat prin Hotărârea de Guvern nr. 1164/2002 ca structură abilitată să aducă la îndeplinire dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Hotărârea de Guvern nr. 1164/2002, modificată și completată prin Hotărârea de Guvern nr. 1094/2005. Din analiza actelor de la dosar a reieșit faptul că la momentul preluării, proprietar tabular al imobilului în cauză era Comunitatea din Se arată că simpla încheiere a Convenției generale nu a dus la schimbarea proprietarului bunurilor, deci nu a avut loc un transfer al dreptului de proprietate între și Grupul. Bunul a fost preluat de Statul Român în 05.08.1949 direct de la Comunitatea. Data preluării este în interiorul perioadei de referință a legii, preluarea a avut loc la data intabulării în cartea funciară a acestuia. Comisia a apreciat preluarea acestor bunuri ca fiind făcută fără titlu. Se dau și exemple din jurisprudență.
Se anexează toate înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei atacate.
În cauză s-au formulat două cereri de intervenție de către Muzeul de Artă B în interesul reclamantului Consiliul Județean B și de către CA B (denumire precizată ulterior), în interesul pârâtei Comisia Specială pentru a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România.
Prin încheierea ședinței publice din 22.10.2008, instanța a încuviințat în principiu ambele cereri de intervenție accesorii, una în interesul reclamantului și una în interesul pârâtei (fila 81 - 82).
Intervenientul în interesul reclamantului, Muzeul de Artă B, arată că imobilul ce a făcut obiectul retrocedării este în prezent sediul Muzeului de Artă și face parte din domeniul public al Județului B, a fost preluat de stat de la Grupul în baza Legii nr. 485/07.10.1944 care este un act normativ anterior perioadei 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Comisia și-a depășit atribuțiile stabilind titularul dreptului de proprietate și caracterul abuziv al confiscării și a restituit bunul Bisericii. Legea nr. 7/1996 nu mai produce efectul constitutiv de drepturi, instanța supremă recunoaște proprietatea extratabulară. Prin Sentința nr. 81/1950, Tribunalul Brașova respins acțiunea Bisericii împotriva Statului Român pentru recunoașterea dreptului de proprietate. Se încalcă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil. Precizează și faptul că cererea a fost depusă la Comisie peste termenul de 6 luni, prevăzut de ordonanță.
B (așa cum și-a precizat ulterior denumirea CA B) a intervenit în interesul Comisiei Speciale de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România, solicitând respingerea acțiunii și menținerea deciziei pârâtei, prin care i s-a restituit în natură imobilul. Menționează că imobilele în litigiu nu s-au găsit niciodată în proprietatea Grupului, fapt confirmat de înscrierile din cartea funciară. Convenția din 1942 la care se referă reclamantul, prevedea predarea bunurilor de la la Grupul, transcrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate urmând să se facă la inițiativa Grupului. Acesta nu și-a înscris niciodată acest drept de proprietate asupra imobilelor în discuție. La data respectivă era în vigoare art. 431 din Codul civil austriac, care prevedea efectul constitutiv de drepturi al intabulării ca și Decretul-Lege nr. 115/1938.
În probațiune, părțile au depus înscrisuri, cele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, iar intervenienta CA a depus și contracte de închiriere, convenții, adrese referitoare la imobilul în litigiu încheiate de CA - B cu diverse persoane fizice sau juridice în perioada 1950 - 1969.
Analizând actele și lucrările dosarelor, raportat la probele administrate și motivele de fapt și de drept invocate de părți, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2507 în data de 21.02.2003, CA Bas olicitat Comisiei Speciale de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România, retrocedarea imobilului situat în B,-, jud. B - Muzeul de Artă B -, înscris în CF nr. 25397 B, nr. top.5471/1/b/1; 5721/3/1 și 5721/4/1 - compus din casă cu parter și etaj și cota de din teren de 1789,45 mp. în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 94/2000.
Cererea a fost însoțită de următoarele înscrisuri doveditoare: copia legalizată a cărții funciare nr. 410 localității B, județul B, nr. top 5471/1/b, 5721/3 și 5721/4; traducerea legalizată a cărții funciare nr. 410 localității B, județul B, nr. top. 5471/1/b, 5721/3 și 5721/4; copia legalizată a cărții funciare nr. 25397 localității B, județul B, nr. top. 5471/1/b/1, 5721/3/1 și 5721/4/1; adresa nr. 7878/04.12.2007 emisă de către Consiliul Județean B - Direcția Administrație Publică Locală privind situația juridică și locativă a imobilului solicitat (filele 33 - 57 din dosar).
Prin Decizia nr. 1751/08.05.2008 Comisia Specială pentru a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România a decis retrocedarea imobilului (fila 30).
S-a reținut că imobilul solicitat la retrocedare a fost proprietatea Comunității CA din B în momentul deposedării abuzive conform cărții funciare, că imobilul a fost preluat abuziv și că la data soluționării cererii de retrocedare, acesta se afla în domeniul public al Județului B și reprezintă sediul Muzeului de Artă
După comunicarea Deciziei către Județul B, acesta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
Intervenientul în interesul reclamantului a susținut că cererea de retrocedare era tardivă, deci trebuie respinsă ca atare.
Prin art. 1, alin. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 94/2000, s-a prevăzut, în vederea depunerii cererilor de retrocedare, un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acestei ordonanțe, respectiv de la intrarea în vigoare a Legii nr. 501/2002 (această lege fiind publicată în Monitorul Oficial al României cu nr. 561, în data de 31 iulie 2002). Ulterior, termenul de 6 luni amintit anterior, a fost prelungit cu 30 de zile, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 184/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 48/2004. În consecință, date fiind aceste prevederi legale, primul termen prevăzut de lege în vederea depunerii cererilor de retrocedare de către cultele religioase din România, a expirat în data de 2 martie 2003.
Prin Legea nr. 247/2005 s-a acordat un nou termen de 6 luni pentru depunerea acestor cereri.
Am arătat că CA Bad epus cererea în 21.02.2003, deci în termen. Critica intervenientului este deci nefondată.
Art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 94/2000 prevede că: "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."
Din studiul Cărții Funciare nr. 410 al localității B depusă în copie la dosar, rezultă că asupra imobilelor cu nr. topografic 5470, 5471/1/a, 5471/1/b, 5721/4 și 5721/3 s-a intabulat dreptul de proprietate al Comunității CA B, cu titlul de donațiune, în data de 5 aprilie 1939 ( filele 35 - 46 din dosar).
În data de 5 august 1949 în baza adresei Comitetului Provizoriu al comunei urbane B, sub nr. 6452/1949 și a Consiliului de Miniștri nr. 251/1949, imobilele au trecut în favoarea Statului Român prin Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale care va exercita dreptul de folosință asupra acestor imobile. Titlul acestei treceri din proprietatea Comunității CA B către Statul Român este de drept expropriere. Imobilele au fost trecute în Cartea Funciară nr. 25397 al localității B cu proprietar Statul Român.
topografice 5471/1/b, 5721/3 și 5721/4 au fost comansate și ulterior dezmembrate în două loturi, 5471/1/b/1, 5721/3/1, 5721/4/1 și respectiv 5471/1/b/2, 5721/3/2, 5721/4/2 ca urmare a adresei nr. 31/1982 a Muzeului Județean și a Deciziilor nr. 268/1976 și 743/19978 ale Consiliului Popular al județului Asupra acestor loturi, s-a înscris dreptul de administrare operativă în favoarea Muzeului Județean B ( copia Cărții Funciare - filele 47 - 50 din dosar).
Imobilul înscris în CF nr. 25397 cu nr. top 5471/1/b/1, 5721/3/1, 5721/4/1 a făcut obiectul cererii de retrocedare soluționată prin Decizia nr. 1751/8.05.2008 de către Comisia Specială pentru a unor Imobile care au aparținut Cultelor din România.
Din cele arătate rezultă că imobilul a aparținut Comunității CA B și de la aceasta a fost preluat de Statul Român care și-a înscris dreptul de proprietate cu titlul de drept de expropriere în data de 5 august 1949. CA este continuatoarea Bisericii CA B ( a se vedea și adresa Ministerului Culturii, Cultelor și Național depusă la fila 159 din dosar).
Reclamantul Județul B susține că imobilul a fost preluat în proprietatea Statului Român de la Grupul din România în baza Legii nr. 485/1944.
Față de această susținere, instanța reține următoarele:
Prin Decretul Lege nr. 3884/20.11.1940 (fila 9 din dosar) s-a înființat Grupul din România, persoană juridică de drept public, care cuprindea toți cetățenii români recunoscuți ca fiind de origine etnică În anul 1942, grupul etnic și CA din România ( persoană juridică formată din credincioșii de evanghelic), se încheie Convenția Generală pentru reglementarea raportului Bisericii de confesiune ausburgică față de Grupul din România ( filele 14 - 19 din dosar). Această convenție cuprinde și prevederi privind stabilirea raporturilor patrimoniale dintre cele două părți. La art. I pct. 12 lit.b se arată că "în proprietatea grupului etnic se va preda gratuit cu toate sarcinile (datorii, impozite, taxe, etc.):
1.averea care mai înainte în mod legal a aprținut de averea obștei/fundația culturală, fost Universitatea;
2.întreaga avere a casei de pensiuni -;
3.sălile comunității -;
De asemenea, la punctul 4 se arată că din acea avere mobilă care servește scopurilor lucrative, se va preda în proprietatea grupului etnic fără despăgubire, însă numai în orașe - 50% a caselor cu inventarul care face parte din ele și a hârtiilor de valoare a comunității, acțiuni obligațiuni, participațiuni, titluri de împrumut și obligațiunile de Stat. Toate celelalte valori patrimoniale rămân comunității bisericești.
Convenția stabilea în art. III pct. 7 că dispozițiile acestei convenții intră în vigoare după ce Congresul General va lua hotărârea corespunzătoare cu excepția acelor prevederi care se referă la predarea averii. Se menționează în mod expres că predarea efectivă a averii se face prin hotărârile titularilor de drept ai bisericii, iar pentru averea comunităților districtuale și reprezentanțelor comunităților bisericești pentru averea comunităților locale prin hotărârea reprezentanților acestora.
De asemenea, se prevede că, dispozițiile convenției privitoare la predarea averii intră în vigoare cu ziua publicării de către stat, a legii privind scutirea de impozite pentru transcrierea drepturilor de proprietate pe numele grupului etnic. Această transcriere a dreptului de proprietate de la Comunitatea CA din B către Grupul nu a avut loc.
În speță, nu există o hotărâre a reprezentanților comunității bisericești locale, proprietar al imobilului în litigiu prin care să se fi stabilit predarea imobilului către Grupul și de asemenea, nu este înscris dreptul de proprietate al Grupului asupra acestui imobil.
Conform art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938 "drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea, a fost înscrisă în Cartea Funciară". Este așa numitul efect constitutiv de drepturi.
Într-adevăr Statul poate fi și proprietar extrabular, dar în speță se analizează transmiterea dreptului de proprietate dintre Comunitatea CA din B și Grupul.
Este adevărat că în prezent prin dispozițiile Legii nr. 7/1996, înscrierea în CF nu mai are efect constitutiv de drepturi, întabularea se realizează pentru opozabilitate față de terți, dar această lege nu poate fi aplicată unei situații juridice născute în anul 1942.
În consecință, la data preluării de către Statul Român în data de 5 august 1949 imobilul se afla în proprietatea Comunității CA din De la aceasta bunul a fost preluat cu titlul de expropriere. O confirmare suplimentară se regăsește în procesul verbal încheiat în 10 noiembrie 1944 de Comisariatul Circ. I din Poliției B care reține că "Imobilul din Str. -. - nr. 6 este proprietatea Comunității Bisericii. Se menționează apoi că în acest imobil a funcționat Oficiul Economic al Grupului și Comandamentul." (fila 92 dosar).
Sentința civilă nr. 81/1950 a Tribunalului Brașov, menționată de reclamant, este pronunțată ca urmare a contestării de către Comunitatea CA din Bam ăsurii confiscării imobilelor, printr-un proces verbal, întocmit de organele administrative.
Acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 480 și 481 din Codul civil referitoare la acțiunea în revendicare, acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. Față de aceste aspecte nu se poate reține autoritatea de lucru judecat față de obiectul prezentei pricini.
Prin Legea nr. 485/1944 s-a abrogat legea de constituire a Grupului din România și s-a stabilit că singurul îndreptățit a preluat bunurile și drepturile corporației desființate este Statul Român (filele 10 -11 din dosar).
Se constată că această lege prevedea în mod expres că Statul Român devenea proprietarul bunurilor aparținând Grupului. În lipsa finalizării operațiunile de predare și intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu instanța apreciază că acesta a rămas în prorietatea Comunității CA din B, și nu a fost niciodată în patrimoniul Grupului. Bunul imobil a fost preluat de Statul Român direct de la Comunitatea CA din B în 1949.
Instanța constată că pârâta a interpretat corect probele administrate și dispozițiile legale, imobilul a aparținut unui cult religios, a fost preluat de Statul Român cu titlul drept expropriere în anul 1949, deci în perioada de referință a Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 94/2000 (6 martie 1945 - 22 decembrie 1989).
Comisia Specială de nu a calificat Legea nr. 485/1944 ca având caracter abuziv, ci ea a aplicat prevederile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 94/2000 la situația concretă dedusă judecății, situație stabilită în baza probelor administrate în cauză (în special documentele de carte funciară).
Intervenientul Muzeul de Artă Bai nvocat încălcarea art.6 alin.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale prin admiterea de către pârâtă a cererii de retrocedare formulată de către CA
Potrivit art. 6 alin. 1 din Convenție "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială care va hotărî asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil". În speță, se pune problema dreptului de acces la instanță al unei unități administrativ teritoriale Județul B și a unei instituții aflate sub controlul acesteia, iar obiectul litigiului vizează restituirea unui imobil preluat de către stat.
Reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor ocrotite de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil i-a fost respectat, atât reclamantul cât și intervenientul în interesul acestuia au beneficiat de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege. Ambii au avut avocați aleși, li s-au admis toate probele solicitate, etc.
Pentru considerentele arătate, - în baza art. 3 alin. (7) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 94/2000 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă acțiunea formulată de reclamantul Județul B în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România, având ca obiect anularea Deciziei nr. 1751/08.05.2008 emisă de pârâtă
Ca urmare a respingerii acțiunii principale, instanța urmează să respingă cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenientul Muzeul de Artă B și să admită cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienta CA
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă (pârâta și intervenienta în intersul acesteia nu au solicitat cheltuieli de judecată).
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Județul prin Președintele Consiliului Județean,cu sediul în B,-, județul B, în contradictoriu cu Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România, cu sediul în B, Calea, nr. 202, sector 1, având ca obiect anularea Deciziei nr. 1751/08.05.2008 emisă de pârâtă.
Respinge cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenientul Muzeul de Artă B, cu sediul în B,-
Admite cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienta CA B cu sediul în B,-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red. MC 27.02.2009/dact. VP 18.03.2009/6 ex.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa
