Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 426/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.426
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta " -" A, împotriva sentinței civile nr.16/09.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâtul - intimat MUNICIPIUL A - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă avocat, lipsă fiind pârâtul - intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin fax-ul instanței, la data de 03.04.2008 întâmpinare din partea pârâtului - intimat.
Reprezentantul reclamantei - recurente depune la dosar împuternicire avocațială, taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 6 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 2 martie 2007, reclamanta " -" a chemat în judecată Municipiul A - Primăria Municipiului A - Direcția Venituri și a solicitat să se anuleze dispozițiile nr. 10 din 13 septembrie 2006 și nr. 11 din 14 septembrie 2006, decizia de impunere nr. 7825 și raportul de inspecție fiscală nr. 6300, ambele încheiate de Serviciul Venituri a Direcției Venituri a Primăriei Municipiului A, și obligarea pârâtului Municipiul A la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta arată că cele două dispoziții și decizia de impunere stabilesc în mod nelegal cuantumul impozitului pe spectacole și taxa de reclamă și publicitate datorate de reclamantă, în baza raportului de inspecție fiscală care are la bază constatări și date eronate. În principal, reclamanta nu datorează impozitul pe spectacole, iar în subsidiar, dacă totuși instanța o consideră plătitoare a acestei obligații fiscale, cuantumul impozitului este eronat calculat de pârâtă.
Cu privire la activitatea de reclamă și publicitate, reclamanta nu datorează nici o taxă, întrucât nu beneficiază de serviciile de reclamă și publicitate, ci în temeiul unor contracte încheiate cu unii furnizori de produse ce se consumă în spațiile de divertisment ale reclamantei a desfășurat o activitate de promovare a produselor respective.
Prin întâmpinare, Municipiul A, prin primarul G, reprezentant și a Primăriei Municipiului A și a direcțiilor și serviciilor sale, a solicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ, întrucât ambele dispoziții, nr.10 și nr. 11/2006, sunt emise în baza raportului de inspecție fiscală, finalizat la 30 mai 2006, de către Serviciul Venituri Persoane Juridice care a stabilit în mod concret activitățile desfășurate de reclamantă în temeiul cărora s-a calculat impozitul pe spectacole, având în vedere dispozițiile art. 274 - 275 din Codul fiscal, cu aplicarea dispozițiilor corespunzătoare din HG nr. 44/2004 și a Legii nr. 571/2003 care definesc activitatea de discotecă și impozitul pe spectacole. Acesta a fost calculat potrivit suprafețelor declarate de reclamantă și nu există nici un motiv de exonerare a reclamantei de plata impozitului stabilit.
De asemenea, reclamanta datorează și taxa de reclamă și publicitate, iar în lipsa prezentării dovezilor de către reclamantă că nu a desfășurat o astfel de activitate, apărarea nu a putut fi analizată cu prilejul soluționării contestației sale. De altfel, contractele de reclamă și publicitate încheiate de reclamantă cu cei nouă clienți ai săi, nu au fost prezentate nici organului de control și nici organului de soluționare a contestației, ca urmare, decizia de impunere a fost legal emisă, iar contestația reclamantei a fost soluționată corect.
În probațiune, reclamanta a depus mai multe înscrisuri din care rezultă modul în care își desfășoară activitatea de discotecă în două spații cu o astfel de destinație, suprafețele acestora, astfel cum sunt declarate și la organele fiscale, precum și contractele de promovare a unor băuturi furnizate de beneficiarii contractanți și care sunt consumate în "spațiile de consum ale reclamantei" (filele 17-81). De asemenea, s-au efectuat două rapoarte de expertiză contabilă având obiectiv stabilirea obligațiilor reclamantei constând în impozitul pe spectacole și taxa de reclamă și publicitate, expertul contabil răspunzând și obiecțiunilor pârâtei prin rapoartele suplimentare efectuate.
Prin sentința civilă nr.16 din 9 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta " -" A împotriva Municipiului A - Primăria Municipiului A anulat dispozițiile nr. 10 din 13 septembrie 2006 și 11 din 14 septembrie 2006. anulat raportul de inspecție fiscală nr. 6300 din 30 mai 2006 emis de Direcția venituri a Primăriei A și decizia de impunere nr. 7825 din 3 iulie 2006 în parte. A stabilit impozitul pe spectacole datorat de reclamantă în cuantum de 55.863,16 lei, majorări de întârziere de 13.998,85 lei și penalități de 2.514,67 lei, în total suma de 72.376,68 lei. A anulat taxa de reclamă și publicitate precum și sumele accesorii stabilite de pârâte și a obligat pârâtele la plata parțială a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.576 lei.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Coroborând probele aflate la dosar, instanța a reținut că reclamanta desfășoară activități distractive înscrise în codul 923 în cluburile și. Activitatea de discotecă este definitivă de articolul 178 alin. 1 din HG nr. 2004, modificată, ca fiind o activitate artistică și distractivă, desfășurată într-o incintă prevăzută cu instalații electronice speciale de lumini, de redare și audiție de muzică, unde se dansează, integrată sau conexă unor activități comerciale din grupa diviziunii 55 grupei 923, cu sau fără disc-jockey. Pentru o astfel de activitate organizatorul datorează impozitul pe spectacole reglementat de codul fiscal prin art. 273 și de care beneficiază bugetul local al unității administrativ teritoriale în raza căruia are loc manifestarea artistică. La art. 171 - 172 din codul fiscal, sunt menționate obligațiile organizatorilor de discoteci în privința calculului și plății impozitului pe spectacol.
Pentru spectacolele desfășurate în municipiul A, cuantumul impozitului este stabilit prin Hotărârea Consiliului Local, pentru anul 2004 fiind de 0,528 lei/mp, pentru anul 2005 de 0,84 lei/mp, iar pentru anul 2006 fiind de 0,88 lei/mp.
În raport cu dispozițiile art. 275 din Codul fiscal, cuantumul impozitului pe spectacole, datorat de reclamantă pentru cele două săli din cluburile în care desfășoară astfel de activități distractive, având la bază suprafața incintei de desfășurare a activității și zilele de manifestare distractivă, raportat la suprafața declarată de reclamantă organului de control și la valoarea de calcul pe metru pătrat a impozitului, este în cuantum de 55.863,16 lei. Pentru neplata acestui impozit la scadență, expertiza a calculat majorări de întârziere în cuantum de 13.998,85 lei, precum și penalități de întârziere de 2.514,67 lei, totalul obligațiilor reclamantei fiind pentru impozitul pe spectacole și accesoriile acestuia de 72.376,68 lei (filele 159-160 dosar).
Pentru a se stabili dacă reclamanta desfășoară o activitate de reclamă și publicitate, iar în caz afirmativ care sunt obligațiile ei, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă. Având în vedere concluziile acestuia, cât și cuprinsul contractelor încheiate între reclamantă (filele 17-81) cu furnizorii de produse care se comercializează la barurile celor două discoteci, s-a constatat că reclamanta nu desfășoară o activitate economică de reclamă și publicitate și că nu datorează taxa stabilită în raportul de control al pârâtei și în decizia de impunere.
Analizând definiția pe care o dă Legea nr. 148/2000, privind publicitatea, modificată, activității de publicitate, s-a constatat că aceasta constă în prezentarea unei activități comerciale, având ca scop promovarea vânzării de bunuri. termenului de publicitate este prevăzut de legiuitor în modul arătat numai în scopul, declarat de art. 1, de protecție a consumatorilor, a persoanelor care desfășoară o activitate de producție, ori de comerț și de protecție a interesului public, general, împotriva publicității înșelătoare, a consecințelor negative ale publicității și pentru a stabili condițiile în care este permisă publicitatea comparativă.
În consecință, definirea termenului de publicitate nu are în vedere sensul dat de legiuitor serviciilor de reclamă și publicitate prevăzut în articolul 270 din Codul fiscal, care instituie obligativitatea oricărei persoane care beneficiază de reclamă și publicitate de a plăti o taxă stabilită de autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale. Astfel, expertiza stabilește că publicitatea este o formă de promovare sub aspect cantitativ și calitativ, realizată printr-un sistem de activități complexe, care au scop să facă apreciate și cunoscute de către consumatori produsele destinate vânzării. Sub aspectul activității la care se referă art. 270 din Codul fiscal, publicitatea este o activitate exclusiv comercială care transmite un mesaj publicitar, vizual, verbal, sau scris, către public, provocând notorietate în scopul atragerii consumatorului. Publicitatea este o activitate mai largă decât reclama, întrucât transmite informații ce conduc la creșterea încrederii consumatorilor față de bunuri și la sporirea prestigiului firmei.
de specialitate stabilește că obiectivele publicității pot fi de informare, în sensul informării pieții despre existența unui produs a utilizărilor sale, a prețului, a disponibilității, eliminarea impresiilor false, a temerilor cumpărătorilor, etc. obiective de convingere cu scopul atragerii consumatorilor spre o marfă, schimbării manierei de percepere a calității produsului, convingere de cumpărare, etc. precum și obiective de reamintire cu referire la unele nevoi viitoare, a locului de cumpărare, a menținerii produsului în atenția cumpărătorului, precum și a menținerii informațiilor despre produs la cumpărătorul care le-a dobândit deja.
Din conținutul contractelor încheiate de reclamantă cu cei nouă furnizori ai săi rezultă că obiectul acestora este vânzarea produselor livrate de beneficiari în spațiile de consum ale reclamantei, expunerea produselor la locuri vizibile în spațiul de consum, prezentarea și servirea produselor prin suporturi și accesorii adecvate mărcii de produs (pahare, tăvi, vitrine frigorifice cu reclame luminoase în interior, articole vestimentare), menționarea în meniurile societății a produselor pe categorii de produse, obligația de a nu prezenta acțiuni promoționale în spațiul de consum a altor produse similare cu cele ale beneficiarului, realizarea unui volum de vânzări a produselor într-o anumită perioadă de timp, etc. Toate aceste activități contractate de reclamantă cu furnizorii săi, impun concluzia că aceasta nu a desfășurat în perioada 2004-2006, activități de reclamă și publicitate și nici nu a beneficiat, în sensul art. 270 din Legea nr.571/2003, republicată, de astfel de servicii, ca urmare, nu datorează nici taxa stabilită de pârâtă.
În consecință acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, anulându-se cele două dispoziții date asupra contestației, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, în parte, instanța stabilind că reclamanta datorează un impozit pe spectacole în cuantum de 55.863,16 lei, majorări de întârziere de 13.998,85 lei și penalități de 2.514,67 lei, pentru perioada 2004-2006 în care a organizat activități de discotecă. Au fost anulate restul taxelor de reclamă și publicitate, precum și sumele accesorii stabilite în sarcina reclamantei, întrucât aceasta nu a realizat activitățile specifice pentru care sunt datorate.
În condițiile art. 276 Cod procedură civilă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, a fost admisă în proporția de aproximativ 68 %, proporție pentru care s-a admis acțiunea în contencios administrativ de anulare a obligațiilor fiscale, reținând că totalul cheltuielilor de judecată se compun din onorariul avocațial în cuantum de 4.200 lei, cuantumul taxelor judiciare de timbru de 16,60 lei (fila 94 dosar) și plata privind expertiza contabilă în cuantum de 4.000 lei (filele 117, 126, 178 și 182).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta " -" A, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Deși s-a încuviințat expertiza contabilă nr.472/21.06.2007 și nu s-a solicitat completarea expertizei ori o expertiză contrarie, prin sentința civilă nr. 16/09.01.2008, instanța nu a ținut seama de aceasta în ce privește sumele ce le-ar datora cu titlu de impozit pe spectacole și a stabilit sumele datorate cu titlu de impozit pe spectacole în cuantumul celor reținute de Direcția Venituri a Primăriei Municipiului
Cu toate acestea, prin sentința civilă recurată, instanța a reținut că sumele datorate cu titlu de impozit pe spectacole ar fi în valoare de 55.863,1 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 13.998,5 lei precum și penalități de întârziere de 2.514,67 lei, în sumă totală de 72.376,68 lei. Astfel, deși raportul de expertiză nu a fost combătut prin argumente juridice sau prin alte documente, instanța nu a avut în vedere aceste sume la stabilirea impozitului pe spectacole ce l-ar datora.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Municipiul A, solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că Tribunalul Arada reținut în mod corect că, din coroborarea probelor, reclamanta desfășoară activități distractive înscrise în codul 923 în cluburile și. Activitatea de discotecă este definită de art.178 al.1 din nr.HG44 din 2004 modificată, ca fiind o activitate artistică și distractivă, desfășurată într-o incintă prevăzută cu instalații electronice speciale de lumini, de redare și audiție de muzică, unde se dansează, integrată sau conexă unor activități comerciale din grupa 55 grupei 923, cu sau fără disc-jokey. Tribunalul arată în mod legal că pentru astfel de activitate organizatorul datorează impozitul pe spectacole reglementat de Codul fiscal prin art.273 și de care beneficiază bugetul local al unității administrativ teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică, precizând că la art.171-172 din Codul fiscal, sunt menționate obligațiile organizatorilor de discoteci în privința calculului și plății impozitului pe spectacole.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată faptul că prima instanță a reținut că sumele datorate de " -" A, cu titlu de impozit pe spectacole, sunt cele reținute prin actul de control de către Direcția Venituri a Primăriei Municipiului
Procedându-se în acest mod au fost ignorate nejustificat constatările expertului desemnat în cauză și care prin raportul de expertiză cât și prin răspunsul la obiecțiunile formulate la acest raport, a concluzionat în sensul că suma datorată de reclamant cu titlul de impozit pe spectacole este în cuantum de 36001, plus majorări de întârziere de 9.871 lei și penalități de întârziere de 1.725 lei, aceasta fiind calculată în raport de criteriile stabilite de art.275 Cod fiscal, sens în care numărul zilelor în care s-a desfășurat activitatea distractivă a fost extras din evidențele contabile ale societății reclamante.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează, ca în baza dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să admită recursul de față, să modifice sentința recurată și să dispună anularea dispoziției nr.10 din 13.09.2006, a dispoziției nr.11 din 14.09.2006, a deciziei de impunere nr.7825/2006 și a Raportului de inspecție fiscală nr.6300 din 30.05.2006, emise de organele pârâtei. Va stabili că impozitul pe spectacole datorat de reclamantă este în sumă de 36001 lei, majorările de întârziere sunt în sumă de 9.871 lei și penalități de întârziere în sumă de 1.725 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - A, împotriva sentinței civile nr.16 din 9.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - A în contradictoriu cu Municipiul A - Primăria Municipiului
Dispune anularea dispoziției nr.10 din 13.09.2006, a dispoziției nr.11 din 14.09.2006, a deciziei de impunere nr.7825/2006 și a Raportului de inspecție fiscală nr.6300 din 30.05.2006, emise de organele pârâtei.
Stabilește impozitul pe spectacole datorat de reclamantă în sumă de 36001 lei, majorări de întârziere de 9.871 lei și penalități de întârziere de 1.725 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 3.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/27.05.08
TEHNORED:/28.05.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
