Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 440/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA NR.440/ Dosar Nr-
Sedința publică din 1 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Beijnaru Mihoc președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuienta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familiei B împotriva deciziei nr. 192/R/2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 iunie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 1 iulie 2008.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Constată că prin Decizia nr.192/R/2008 a Curții de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), au fost dispuse următoarele:
S-a dmis recursul declarat de recurenta reclamanta impotriva sentintei civile nr. 4048/CA/07.12.2007 a Tribunalului B-sectia comerciala si de contencios administrative pronuntata in dosarul nr. -, pe care o modifica in tot in sensul ca:
S-a admis actiunea formulata si precizata de reclamanta in contradictoriu cu parata Directia de munca si Protectie Sociala B si in consecinta:
1. S-a recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia potrivit art. 24 alin.2 din OUG nr. 44/14.06.2006 privind acordarea indemnizatiei pentru cresterea copiluli pana la varsta de 2 ani.
2. S-a anulat decizia nr. -/24.01.2007 emisa de parata, privind respingerea acordarii indemnizatiei pentru cresterea copilului catre reclamanta.
3. S-a anulat decizia 127/13.03.2007 emisa de parata, de respingere a contestatiei nr. C/242/22.02.2007 la Decizia -/24.01.2007.
4. S-a anulat comunicarea nr. C 710 din 10.07.2007 catre reclamanta, emisa de parata Directia de Munca si Protectie Sociala B cu privire la memoriul trimis de reclamanta catre Ministerul Muncii si Familiei si Egalitatii de.
5. obligat parata sa plateasca reclamantei indemnizatia de crestere a copilului in cuantum de 800 lei incepand ci data de 13.11.2006 si pana la implinrea varstei de 2 ani a copilului, respectiv pana la data de 13.11.2008.
6. obligat parata sa plateasca reclamantei despagubiri in suma de 500 lei reprezentand daune morale.
7. obligat parata la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 1% pe zi de intarziere pentru neplata sumelor stabilite in prezenta decizie.
8. respins restul pretentiilor reclamantei privind suma de 49.500 lei cu titlul de despagubiri si 2% pe zi penalitati de intarziere.
9. obligat intimata parata sa plateasca recurentei reclamante cheltuieli de judecata la fond in suma de 42 lei si in recurs 21 lei (taxa de timbru si timbru judiciar).
Pentru a decide în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele:
Verificand actele si lucrarile dosarului, s-a constatat ca de fapt reclamanta a facut dovada cu inscrisuri ca a cotizat la asigurarile de sanatate pentru o perioada de 10 luni anterior datei nasterii copilului 13.11.2006 ( filele 19-25, 27 din dosarul de fond, reținand că de fapt reclamanta a realizat venituri impozabile, condiție apreciată de parata ca neindeplinită, invocand dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind impozitul pe venit pentru veniturile profesionale).
Prin urmare, se impune să se ia în calcul actele depus de reclamantă, față de prevederile art. 1 alin.2 coroborat cu art. 1 alin.1 si cu art. 24 alin.2 din OUG 148/2005.
Din dispozitiile art. 24 ale OUG 148/2005 rezulta ca regimul juridic al cererilor formulate pentru a beneficia de indemnizatie pentru cresterea copilului este cel prevazut in OUG 44/2006 si aceasta ordonanata acopera si incidentele izvorate din aplicarea legii in timp, in sensul ca ea este aplicabila si situatiilor juridice nascute sub vechea reglementare si anume legea 19/2000.
De altfel, in sustinerea temeiniciei si legalitatii actiunii reclamantei este si HG53/2006 privind modificarea si completarea normelor metodologice a OUG 148/2005, privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, norme aprobate prin HG1.825/2005.
Aceasta hotarare de guvern (53/2006) mentioneaza expres ca: "beneficiaza de concediu si de indemnizatia pentru cresterea copilului si persoanele care pana la data de 01.01.2005 ar fi fost in drept sa beneficieze de indemnizatia pentru cresterea copilului reglementata prin Legea 19/200 modificata.
Instanța a apreciat că finalitatea dispozițiilor legale privind indemnizația pentru creșterea copilului și susținerea familiei și scopul pentru care au fost emise aceste acte normative constă în aceea că aceste drepturi se acorda ca sprijin pentru familie și creșterea copilului și nu în sensul interpretat de parata și de instanța de fond, reținut ca motiv în hotărarea de respingerea acțiunii reclamantei, prin limitarea în timp a aplicării nr.OUG 148/2005.
Imprejurarea ca nasterea copilului sa fi avut loc pana la data de cel tarziu 31.10.2006 nu are suport legal astfel incat apararea paratei intimate nu a putut fi retinuta, motiv pentru care deciziile emise de parata si hotararea primei instante sunt nelegale si netemeinice, aceste fiind date cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
În esență, instanța de recurs, prin prisma prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, din actele și lucrările dosarului a constatat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică deoarece instanța a apreciat greșit situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
In cauza fiind incidente prevederile art 304 pct.9 proc.civila, s-a constatat ca recursul reclamantei este intemeiat si legal.
de prevederile OUG 148/2005 si de cererea reclamantei precum si a inscrisurilor doveditoare de la dosarul cauzei s-a constatat ca refuzul paratei de a-i aproba cererea reclamantei pentru plata indemnizatiei de crestere a copilului este nejustificat.
Prin urmare, decizia nr. -/24.01.2007 este netemeinica si nelegala, la fel si decizia nr. 127/13.03.2007 este netemeinica si nelegala deoarece parata a respins în mod greșit contestatia formulată de reclamanta pe linie administrativă considerand ca reclamanta nu se incadreaza in situatiile prevazute la art.1 alin.2 din OUG 148/2005 si ca timp de 12 luni aceasta nu a realizat venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003.
Potrivit art. 24 alin.2 din OUG 44/2006 coroborat cu art 1 pct 2 lit F fin OUG 148/2005, aprobata cu modificari prin Legea 7/2007, dreptul de indemnizatie pentru cresterea copilului se acorda si persoanelor care pana la 31.10.2006 au realizat in sistemul public de pensii perioade de stagiu de cotizare de cel putin 10 luni in ultimele 12 luni anteriaore nasterii copilului.
Din actele dosarului s-a constatat ca reclamanta indeplineste aceasta conditie legala si ca atare I se cuvin drepturile solicitate privind plata indemnizatiei pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani.
Faptul invocat de parata in sensul ca nasterea copilului s-a produs dupa data de 31.10.2006, nu poate constitui un impediment pentru acordarea si recunoasterea drepturilor solicitate de catre reclamanta prevazut de OUG 148/2006 deoarece in lege nu se prevede un termen limita in acest sens.
de dispozitiile legale, instanta de recurs a apreciat ca sunt aplicabile prevederile art. 24 alin.2 coroborate cu art.1 pct. 2 lit.F din OUG 148/2005 reclamanta avand un stagiu de cotizare de 10 luni anterior nasterii copilului.
Faptul invocat de intimata parata in sensul ca prin normele de aplicare a OUG 148/2005,se prevede ca "beneficiaza de aceste drepturi" doar daca nasterea copilului a avut loc pana la data de 31.10.2006 si ca reclamantei nu-i sunt aplicabile prevederile art 24 alin.2, deoarece a nascut ulterior acestei date, nu a putut fi retinut de instanta de recurs, deoarece normele respective nu pot adauga la lege (Legea 7/2007- de aprobare si modifcare a OUG 148/2005 iar dispozitiile OUG 148/2005 trebuiau interpretate in sensul si litera legii si nu restrictive. Legea nu prevede nici o limitare privind data nasterii copilului pentrua beneficia de indemnizatia de crestere a copilului pana la varsat de 2 ani.
In esenta, potrivit art 24 alin.2 din OUG 148/2005 astfel cum a fost modificata prin Legea 7/20.01.2007, rezulta ca " drepturile prevazute de prezenta ordonanță de urgenta se acorda si persoanelor care, pana la 31.10.2006, au realizat in sistemul public de pensii perioade de stagiu de cotizare de cel putin 10 luni in ultimele 12 luni anterioare datei nasterii copilului".
Raportat la acest text de lege si de cerera reclamantei se constata ca in cauza dispozitiile sus citate ii sunt aplicabile asa incat in mod gresit instanta de fond a respins actiunea reclamantei apreciind ca "nu ii sunt aplicabile dispozitiile art 24 alin 2 din OUG 44/2006" si a luat in considerare sustinerea paratei in sensul ca reclamanta nu poate beneficia de dreptul solicitat deoarece nu a ramas insarcinata la data de 31.12.2005 si ca "nasterea copilului s-a produs dupa 31.10.2006".
S-a retinut ca sustinerea si critica recurentei reclamanta adusa sentintei atacate este intemeiata si legala.
Pozitia intimatei de a conditiona acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului de nasterea acestuia pana la data de 31.10.2006 ca data limita, pe langa faptul ca este nelegala este si inechitabila si discriminatorie, deturnandu-se de fapt scopul pentru care a fost adoptat actul normativ privind sustinerea familiei pentru cresterea copilului.
Verificand actele dosarului prin prisma si criticele formulate de recurenta si a prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civila, instanta de recurs a constatat ca acestea sunt intemeiate si legale.
Asa fiind, s-a admis recursul declarat de reclamanta in baza art. 312 alin.1 Cod procedură civila si in consecinta, s-a modificat sentinta atacata, s-a admis actiunea formulata si precizata de reclamanta in sensul ca s-a anulat Decizia nr. -/24.01.2007 si Decizia nr.127/13.03.2007, emise de parata Directia de Munca si Protectie Sociala B, ca fiind nelegala si netemeinica si in consecinta a obligat parata sa-i recunoasca reclamantei dreptul de a beneficia de o indemnizatie pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, incepand cu data de 13.11.2006 si pana la 13.11.2008.
S-a constatat că de fapt instanța de fond a respins greșit acțiunea prin hotărârea dată, aceasta referindu-se doar la petitul de anulare a actelor administrative atacate de reclamantă, fără a face însă referire la celelalte petite ale acțiunii, astfel cum a fost precizată la fila 40 - dosar inițial, fiind vorba de cererea reclamantei privind recunoașterea dreptului plata daunelor cu titlu de despăgubiri penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
Față de acest aspect, instanța de recurs văzând și celelalte critici formulate de recurentă, s-a pronunțat și asupra acestora.
Prin prezenta decizie, întrucât s-a constatat că recursul este fondat, instanța rejudecând cauza pe fond, a admis acțiunea și s-a pronunțat asupra tuturor petitelor formulate de reclamantă în acțiunea inițială.
S-au anulat deciziile emise de pârâtă și comunicarea către reclamantă privind respingerea cererii sale de către
Așa fiind, ca o consecinta a admiterii actiunii formulate si precizate de reclamanta, instanta de recurs a anulat si comunicarea nr. /10.07.2007, catre reclamanta emisa de parata, aceasta nemaiavand suport de fapt si de drept.
De asemenea, a obligat parata sa plateasca reclamantei despagubiri in suma de 500 lei, cu titlul de daune morale, ca urmare a situatiei create de respingerii acererii si contestatiei formulate de catre reclamanta prin deciziile emise de parata ce au determinat actionarea in instanta, si a timpului in care aceasta nu a beneficiat de drepturile legale de la data formularii cererii, creându-i o stare de stress, de incertitudini privind realizarea dreptului său.
Avand in vedere prevederile art. 18 alin. 3 și 5 din Legea 554/2004, modificata prin Legea 262/2007, instanta de recurs, ca urmare a admiterii recursului si a actiunii reclamantei a obligat parata la plata despăgubirilor în sumă de 500 de lei și penalitatilor de intarziere in cuantum de 1% pe zi de intarziere pentru neplata sumelor stabilite in prezenta decizie, respectiv in cazul neexecutarii hotararii in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive si irevocabile.
Intrucat reclamanta nu a facut dovada nici la instanta de fond si nici in recurs cu privire la petitul privind acordarea sumei de 49.500 lei cu titlul de despagubiri, instanta a respins în parte aceasta cerere, apreciind-o ca justificata doar pentru suma de 500 lei cu titlul de daune morale. Evident, este vorba de despagubirile pretinse de reclamanta, cu titlu de daune, care sunt inafara sumelor datorate de parata cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului.
Indemnizația pentru creșterea copilului, respective drepturile solicitate I se cuvin conform art. 10 alin. 1, lit. b din nr.OUG 148/2005 incepand cu data nasterii copilului, 13.11.2006 si pana la 13.11.2008 care se cuvin in virtutea legii respectiv, cate 800 lei pe luna de la 13.11.2006 pana in prezent 25.03.2008 si care i se cuvin în virtutea legii, in continuare pana la implinirea varstei de 2 ani de minorul, la data de 13.11.2008.
In ce priveste petitul privind penalitatile de intarziere a reclamantei recurente a solicitat penalitati in procnt de 3% pe zi intarziere insa instanta analizand probele de la dosar, a apreciat ca justificarea acordarii penlitatilor doar in procent de 1%, respingand ca nejustificate celelalte pretentii obligarea paratei la plata penalitatilor de intarziere (adica pentru diferenta de 2% pe zi intarziere) si respective respingand despagubirile in suma de 49500 lei despagubiri ca nedovedite in cauza.
Intrucat reclamanta a timbrat legal actiunea la fond si in recurs in baza prevederilor art 274 Cod procedură civila a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 63 lei, totalul cheltuielilor de judecata in ambele instante fond si recurs.
de considerentele de fapt si de drept expuse, instanta de recurs a înlaturat sustinerile intimatei parate si apararile formulate de aceasta la fondul cauzei si in recurs prin intampinare, ca fiind nelegale si neconforme cu probele de la dosar.
Împotriva acestei decizii a introdus cerere de revizuire revizuienta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială B, în temeiul art.322 alin.1 pct.2 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea cererii de revizuire, revizuienta a arătat următoarele:
Prin dispozitivul deciziei civile nr.192/R/2008 Curtea de Apel Brașova hotărât obligarea Direcției de Muncă și Protecție Socială B la plata îndemnizației pentru creșterea copilului către reclamanta începând cu data de 13.11.2006, adică data nașterii copilului. Revizuienta apreciază că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin stabilirea datei de 13.11.2006 ca fiind data de acordare a îndemnizației pentru creșterea copilului. Această afirmație și-a întemeiat-o atât pe solicitările reclamantei recurente din recursul înaintat prin care cerer acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului începând cu data de 25.12.2006, situație ce corespunde, de altfel prevederilor legale în vigoare, art.10 alin.1 lit.a din OUG nr.148/2005 stipulând în acest sens că dreptul la îndemnizația pentru creșterea copilului se cuvine și se plătește începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, iar așa cum rezultă din adeverința nr.3560/20.12.2006 eliberată de SC SRL doamnei i-a încetat concediul de maternitate în data de 25.12.2006.
Îndemnizația de maternitate nu se poate cumula cu acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului, fiind 2 drepturi de protecție socială acordate din fonduri distincte și în temeiul a 2 acte normative diferite, respectiv îndemnizația de maternitate se acordă din bugetul asigurărilor sociale de sănătate și în temeiul OUG nr.158/2005, iar îndemnizația pentru creșterea copilului din bugetul de stat și în baza OUG nr.148/2005.
Revizuienta arată că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut și în consecință solicită revizuirea deciziei civile nr.192/R/2008 în sensul că acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului să se facă începând cu data de 25.12.2006, data încetării acordării îndemnizației de maternitate.
Curtea de Apel Brașova hotărât prin decizia civilă nr.192/R/2008 ca Direcția de Muncă și Protecție Socială B să plătească penalități de 1% întârziere pe zi pentru faptul că a respins cererea de acordare a îndemnizației pentru creșterea copilului și aceste penalități să se acorde și să se plătească începând cu data la care reclamanta recurentă avea dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului, și anume 13.11.2006 (data pe care o contestă la pct.1).
Revizuienta a mai arătat că tot prin decizia menționată anterior, Curtea de Apel Brașov, a decis în baza art.18 alin.5 - 6 din Legea nr.554/2004, că dacă Direcția de Muncă și Protecție Socială B nu plătește sumele stabilite prin decizie în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a deciziei civile nr.192/R/2008 să plătească penalități de întârziere de 1% pe zi întârziere.
Revizuienta a apreciat că instanța de recurs prin decizia civilă nr.192/R/2008 a data mai mult decât s-a cerut prin recursul reclamantei recurentei, aceasta solicitând "penalități pentru fiecare zi de întârziere a plății sumelor datorate, peste data legală stabilită de instanță, în consecință, se referă exclusiv la plata de penalități ce pot fi acordate în baza art.18 alin.5 - 6 din Legea nr.554/2004 și care se plătesc numai în situația în care partea obligată nu plătește sumele stabilite prin decizie într-un anumit termen stabilit de instanță.
În consecință, a solicitat revizuirea deciziei civile nr.192/R/2008 în sensul, să se stabilească în sarcina Direcției de Muncă și Protecție Socială B să plătească penalități de 1% întârziere pe zi numai dacă nu plătește sumele stabilite prin decizie în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a deciziei civile nr.192/R/2008, așa cum prevede de altfel și art.18 alin.5 - 6 din Legea nr.554/2004.
În concluziile sale scrise, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei atacate, întrucât aceasta este temeinică și legală. Astfel, instanța de recurs nu a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă, instanța recunoscând dreptul reclamantei intimate la plata indemnizației de creștere a copilului. De asemenea, intimata mai arată că dobânzile pentru întârziere au fost legal acordate de instanță prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită.
Examinând decizia atacată prin cererea de revizuire - cale extraordinară de atac, unde motivele sunt expres și limitativ prevăzute de lege, instanța constată că nu este fondată cererea de revizuire introdusă de revizuienta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială B, în cauză nefiind îndeplinită ipoteza prevăzută la art.322 pct.2 din Codul d e procedură civilă, anume instanța de judecată să se fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Dimpotrivă, pentru cele solicitate de către revizuienta B în cerere, calea prevăzută de lege pentru soluționare este aceea a îndreptării erorilor materiale și lămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești.
Astfel, stabilirea greșită a datei de 13.11.2006 ca fiind data de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului a fost rezultatul unei erori strecurate în dispozitivul deciziei ce face obiectul cererii de revizuire, fapt consemnat în dispozitivul încheierii de îndreptare a erorii materiale, din data de 01.iulie 2008 în dosarul nr.6840/62/R/CA/2007 al Curții de Apel Brașov, încheiere prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale și de lămurire a înțelesului întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei civile nr.192/R/25.03.2008, în dosarul nr-, formulată de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială și s-a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul următor:
La alineatul 5 din dispozitivul deciziei se va menționa că "obligă pârâta să plătească reclamantei indemnizația de creștere a copilului în cuantum de 800 lei, începând cu ziua următoare celei în care a încetat concediul de maternitate, respectiv zilei de 25.12.2006 și până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului - 13.11.2008", în loc de "începând cu data de 13.11.2006".
De asemenea, dispoziția din aliniatul 7 al dispozitivului deciziei a fost lămurit în sensul obligării pârâtei la plata de penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere pentru neplata sumelor stabilite în prezenta decizie, respectiv în cazul neexecutării hotărârii în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia, care este data de 25.03.2008.
Ca atare, obiectul cererii de revizuire nu există, câtă vreme mențiunea la care revizuienta a făcut referire în cererea de revizuire a fost modificată pe calea îndreptării erorilor materiale, la solicitarea pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială Pe de altă parte, simpla eroare asupra unei date calendaristice nu poate atrage admisibilitatea unei cereri de revizuire, din moment ce eroarea respectivă poate fi îndreptată pe calea prevăzută de art.281 Cod procedură civilă, ceea ce instanța de recurs a făcut în cauză. Celelalte critici aduse de revizuientă în cererea de revizuire fac obiectul unei cereri de lămurire a înțelesului dispozitivului hotărârii, potrivit art.281 ind.1 Cod procedură civilă.
Revizuienta Direcția de Muncă și Protecție Socială C nu a făcut dovada existenței vreunui alt motiv de revizuire dintre cele limitativ prevăzute de art.322 din Codul d e procedură civilă, iar potrivit art.326 alin.3 Cod procedură civilă, judecata se limitează la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Ca atare, Curtea de Apel urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta Direcția de Muncă și Protecție Socială B în contradictoriu cu intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a Deciziei nr.192/R/25.03.2008 a Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de revizuienta Direcția de muncă și Protecție Socială B în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru - - - - - - -
aflată în concediu de odihnă
semnează
vicepreședinte instanță
Grefier,
Red. 21.07.2008/dact.VP 24.07.2008
Președinte:Georgeta Beijnaru MihocJudecători:Georgeta Beijnaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
