Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 440/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 440/2010
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare recursul declarat de reclamatul împotriva sentinței civile nr. 1351 din 05.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ ȘIMLEU S, PRIMĂRIA ȘIMLEU S PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL ȘIMLEU având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale - autorizație de construire - rejudecare dosar nr-.
În data de 19 februarie 2010 s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise din partea pârâtului CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI ȘIMLEU S, la care a anexat un set de acte în susținerea poziției procesuale.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2010, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1351 pronunțată la data de 5 iunie 2009 în dosarul nr- a Tribunalului Sălaja fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată a reclamantului în contradictoriu cu PRIMĂRIA ORAȘULUI ȘIMLEU S și CONSILIUL LOCAL ȘIMLEU S privind anularea autorizației de construcție nr.45/30.05.2006 eliberată de Primăria Șimleu S;
Pronunțarea asupra legalității actelor care au stat la baza emiterii autorizației nr.45/30.05.2006 a Primăriei Șimleu S;
Constatarea restrângerii prin dol a exercițiului unor drepturi și a unor libertăți prin încălcarea dreptului constituțional și european la libera circulație, prin afectarea mediului înconjurător în zona de amplasare a complexului de distribuție carburanți - privat - din Șimleu S;
Obligarea pârâților să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului și să aducă terenul din ampriza drumului la starea inițială.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind suspendarea autorizației de construcție nr.45/30.05.2006 prin ordonanță președințială până la soluționarea cererii.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că rin p. sentința civilă nr.2969/18.12.2008 a Tribunalului Sălaj acțiunea a fost respinsă ca neregulat introdusă.
Prin decizia civilă nr.1143/25.03.2009 a Curții de Apel Cluja fost admis recursul reclamantului împotriva acestei sentințe dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În urma trimiterii cauzei spre rejudecare, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând următoarele:
1) anularea autorizației de construcție nr. 45/30.05.2006 eliberată de Primăria Șimleu-S;
2) constatarea legalității actelor care au stat la baza emiterii autorizației nr. 45/30.05.2006 a Primărie Șimleu-S;
3) constatarea restrângerii prin dol a exercițiului unor drepturi și a unor libertăți prin încălcarea dreptului constituțional și european la libera circulație, prin afectarea mediului înconjurător în zona de amplasare a complexului de distribuție carburanți-privat din Șimleu-S;
4) obligarea pârâților să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului și să aducă terenul din ampriza drumului la starea inițială.
Renunță la capătul de cerere privind suspendarea autorizației de construcție nr. 45/30.05.2006 prin ordonanță președințială până la soluționarea cererii.
În urma rejudecării asupra acțiunii precizate a reclamantului, instanța a reținut următoarele:
1) Reclamantul solicită anularea autorizației de construire nr.45/30.05.2006 eliberată de Primăria Șimleu
Autorizația de construire nr.45/30.05.2006 a fost emisă de Primăria Șimleu S, la cererea SC SRL Z și prin ea s-a autorizat executarea lucrărilor de construire a unei stații de carburanți în CF nr.3797, nr. top. 722/2/1/1 Șimleu
Conform art.1 alin.2 din Legea nr.554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Art.7 alin.3 din Legea nr.554/2004 prevede că persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, este îndreptățită la plângerea prealabilă din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia însă nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii acestuia (art.7 alin.7).
Ori, autorizația de construcție contestată a fost emisă în 30.05.2006, iar reclamantul s-a adresat cu plângerea prealabilă Primăriei Șimleu S la data de 13.04.2007 (4 din dosar 1525/2007) deci cu mult peste termenul legal prevăzut de lege.
Pe de altă parte, pentru a înainta acțiune în contencios administrativ, persoana fizică trebuie să dovedească o vătămare a unui drept al său sau a unui interes legitim.
Reclamantul nu a dovedit însă ce drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ i-a fost încălcat prin emiterea Autorizației de construcție nr.54/2006, pentru ca instanța să-l considere vătămat într-un drept al său sau interes legitim și ca să poată promova prezenta acțiune.
2) Se solicită ca instanța să se pronunțe asupra legalității actelor care au stat la baza emiterii autorizației de construcție nr.45/30.05.2006 a Primăriei Șimleu S, respectiv de a se constata dacă sunt legale sau nu aceste acte.
Pe calea acțiunii în constatare se poate solicita numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept, nu și a unui fapt.
Ori, cererea reclamantei ca instanța să se pronunțe asupra legalității actelor care au stat la baza emiterii autorizației de construcție, este o acțiune făcută în constatarea legalității sau nelegalității acesteia, care constituie o stare de fapt.
3) Cererea reclamantului privind constatarea restrângerii prin dol a exercițiului unor drepturi și a unor libertăți prin încălcarea dreptului constituțional și european la libera circulație, prin afectarea mediului înconjurător în zona de amplasare a complexului de distribuție carburanți privat din Șimleu S, este nefondată pentru următoarele:
Dolul, ca viciu de consimțământ, constă în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuințarea de mijloace viclene, în scopul de aod etermina astfel să încheie un act juridic.
Reclamantul nu a făcut dovada că ar fi încheiat un act indus fiind în eroare prin mijloace viclene, care apoi i-au restrâns exercițiul unor libertăți prin încălcarea dreptului constituțional la libera circulație.
Libera circulație, drept garantat de art.25 din Constituția României, prevede dreptul la liberă circulație în țară și străinătate și de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, pleca și de a reveni în țară.
Reclamantul nu a dovedit că i-ar fi încălcat dreptul la liberă circulație garantat de Constituție prin construirea Complexului de Distribuire Carburanți și nici că s-ar afecta mediul înconjurător prin această construcție, protecția mediului înconjurător fiind o sarcină a fiecărui cetățean și existând diverse instituții de stat care controlează activitatea privind mediul înconjurător.
4) Cererea privind obligarea pârâților Consiliul Local Șimleu S și Primăria Șimleu S să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și să aducă terenul din ampriza drumului în starea inițială este nefondată în condițiile existenței CF 3797 Șimleu S unde intabularea este pe terenul pe care se află stația de alimentare cu carburant Statul Român, reprezentat de organele sale administrativ teritoriale și de structurile ce fac parte din ea.
De asemenea, cererea privind obligarea pârâtelor de a aduce terenul din ampriza drumului în starea inițială, nu este justificată nici în fapt, nici în drept, deoarece repunerea în situația anterioară este o măsură reparatorie constând în restituirea efectivă în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv.
Actul juridic în temeiul căruia s-a creat situația de fapt nu este anulat și ca atare repunerea în situația anterioară nu este admisibilă.
Toate aceste considerente fac ca acțiunea reclamantului să fie nefondată, și a fost respinsă.
Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri solicitând admiterea recursului iar în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Motivarea recursului a realizat-o prin invocarea faptului că la baza acțiunii promovate stă încălcarea drepturilor constituționale și legale respectiv articolelor 25,52,53,54,56 precum și ale Legii 49/2006 privind Codul rutier a OUG nr.195/2002, a OG.43/1997, art.5 din Legea nr.18/1991 și a Legii nr.50/1991 și a Legii nr.350/2001.
Amplasarea stației pe domeniul public în ampriza drumului public identificat ca aparținând Statului Român dintre trotuar și axa drumului pe DN 1 H Z - în spațiul de parcare spațiu afectat traficului rutier identificat în CF nr.3797 top.722/2/1/1.
Recurentul învederează că anterior Tribunalul Sălaja dispus anularea autorizației și în mod sfidător se eliberează nelegal la 30 mai 2006 o nouă autorizație de construcție.
Se mai evidențiază că prima instanță a interpretat în mod greșit dispozițiile legale incidente și într-o altă manieră decât cea reținută prin hotărârile pronunțate în dosarul nr- a Judecătoriei Simleu S, a dosarului nr- a Tribunalului Sălaj și a deciziei civile nr.1143/25 martie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Cluj.
Intimatul pârât Consiliul local al orașului Simleul S prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii atacate.
Intimata a învederat că apreciază că acțiunea promovată apare ca fiind tardivă în raport de dispozițiile art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004 având în vedere că autorizația emisă la 30.05.2006 a fost atacată de către reclamant la data de 13.04.2007 prin introducerea plângerii prealabile fiind astfel depășit termenul de 6 luni prevăzut de textul indicat.
Pentru a înainta acțiunea în contencios administrativ persoana trebuie să dovedească o vătămare a unui drept sau interes legitim ori reclamantul deși a afirmat încălcarea unor drepturi constituționale și legale nu a probat cele susținute.
Referitor la acțiunea în constatare apreciază că în mod legal prima instanță a interpretat dispozițiile care reglementează această materie.
Autorizația de construire nr.144 din 19.09.2005 a fost anulată de Tribunalul Sălaj pentru expirarea certificatului de urbanism și nu pentru că ar fi în perimetrul unei parcări sau că traficul în zonă ar fi fost afectat.
Susținerile recurentului referitoare la existența dolului au fost corect interpretate de către prima instanță care de asemenea a interpretat corect și dispozițiile art.25 din Constituția României.
În concluzie autorizația de construire nr.45/30 mai 2006 fost emisă în mod legal și a fost eliberată după obținerea avizelor solicitate prin certificatul de urbanism.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea reține următoarele:
Reclamantul a solicitat instanței pronunțarea asupra legalității actelor care au stat la baza emiterii autorizației nr.45/30.05.2006 a Primăriei Șimleu S; constatarea restrângerii prin dol a exercițiului unor drepturi și a unor libertăți prin încălcarea dreptului constituțional și european la libera circulație, prin afectarea mediului înconjurător în zona de amplasare a complexului de distribuție carburanți - privat - din Șimleu S; obligarea pârâților să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului și să aducă terenul din ampriza drumului la starea inițială și suspendarea autorizației de construcție nr.45/30.05.2006 prin ordonanță președințială până la soluționarea cererii.
Prin plângerea prealabilă adresată primarului orașului Șimleul S reclamantul a solicitat anularea autorizației de construire nr.45/30 mai 2006 privind amplasarea stației de distribuire carburanți și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia precum și a hotărârii Consiliului Local Simleul, pentru ipoteza existenței acesteia ulterior contractului de asociere privind validarea acestuia arătând că aceste acte apar ca fiind nelegale întrucât are același obiect precum cea anulată prin hotărâre judecătorească existând autoritate de lucru judecat.
Petentul a mai învederat că nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.7 din Legea nr.50/1991 dispozițiile din anexa 1 pct.2,5,6 ale art.1 alin.2 art.4,5,6 din Legea nr.49/2006 și art.1 alin.2 din OUG nr.195/2002 și art.2 și 48 din OG nr.43/1997.
Referitor la tardivitatea introducerii acțiunii în contencios administrativ din această perspectivă invocată de intimată Curtea reține că în fapt dispozițiile art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004 care vizează momentul până la care poate fi introdusă plângerea prealabilă trebuie interpretate în relație cu dispozițiile art.11 alin.2 care statuează că pentru motive temeinice în cazul actului administrativ individual cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului sau luării la cunoștință, astfel că plângerea introdusă de către reclamantul apare ca fiind în termenul instituit de dispozițiile legale enunțate.
Prima instanță deși a reținut că interpretarea dispozițiilor art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004 a cercetat fondul cauzei fără a considera nerespectarea acestui termen ca fiind de natură a dispensa instanța de analiza pe fond a cererii.
Interesul în promovarea acțiunii care trebuie justificat prin vătămarea adusă reclamantului într-un drept sau într-un interes legitim de către autoritatea publică pârâtă.
Legiuitorul a stabilit că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.
Persoana vătămată a fost definită prin dispozițiile art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004 ca fiind orice persoană titulara unui drept ori a unui interes legitim vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri iar sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice fără personalitate juridică titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.
Prevederile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004 sunt o consacrare a categoriei contenciosului subiectiv în sensul în care acestea trebuie interpretate de așa natură încât să reiasă că un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim.
De altfel, aceste dispoziții legale pun în aplicare norma constituțională cuprinsă în art.52 alin.1 din Constituția României privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de a obține recunoașterea dreptului pretins a interesului legitim și anularea actului și repararea pagubei.
Interesul legitim invocat de legiuitor nu se confundă cu noțiunea de interes, condiție de exercitare a acțiunii urmând a fi determinat în raport de starea de fapt și constituind o parte esențială a fondului litigiului.
Prima instanță a procedat la analizarea existenței interesului astfel cum este acesta definit de legea contenciosului administrativ concluzionând că din această perspectivă reclamantul nu a făcut dovada existenței unui interes vătămat prin emiterea autorizației de construire nr.54/2006.
Aserțiunile recurentului vizând încălcarea drepturilor sale legale și constituționale prin emiterea actului administrativ contestat s-au restrâns la enunțarea unor dispoziții legale care reglementează materia emiterii autorizațiilor de construire fără a indica în concret modalitatea în care într-o ipotetică nerespectare de către autoritatea emitentă a acestor prevederi ar fi vătămat într-un drept sau într-un interes legitim.
restrângerii prin actul administrativ atacat a exercițiului unor drepturi și libertăți cum ar fi cel al liberei circulații a fost corect analizată de către prima instanță din perspectiva art.25 din Constituția României care asigură libera circulație în țară și străinătate și posibilitatea de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra precum și de a reveni în țară ori prin emiterea actului atacat dreptul constituțional enunțat anterior al reclamantului nu a suferit nici o atingere întrucât prin actul emis acest nu a fost împiedecat în nici un fel în exercitarea acestuia.
Analiza legalității actelor care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat este una inerentă procesului evaluării îndeplinirii condițiilor de legalitate la momentul emiterii actului și nu pot fi circumscrise sferei acțiunilor în constatare.
Legalitatea actului administrativ atacat se fundamentează pe legalitatea actelor care au stat la baza emiterii acestuia iar analiza actelor și operațiunilor tehnico-materiale care au format ansamblul de documente necesare emiterii actului solicitat se analizează concomitent cu actul administrativ atacat.
Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr.275 din 24 martie 2006 admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Primarul orașului Șimleu S, împotriva pârâtului - și a dispus anularea Autorizației de construire nr. 144 din 19 septembrie 2005, emisă de reclamant în favoarea pârâtului pentru autorizarea lucrărilor de construire a unei stații de distribuire carburanți în orașul Șimleu S, strada -.
Tribunalul a reținut că la data de 19 septembrie 2005 pârâta în baza certificatului de urbanism, expirat pe data de 18 iunie 2005, obținut autorizația de construire a unei Stații de distribuție carburanți în orașul Șimleu
Față de cele de mai sus, constatând pe de o parte invaliditatea certificatului de urbanism nr. 3 din 18 ianuarie 2005, pe de altă parte nulitatea autorizației de construire nr. 144/ 19 septembrie 2005, tribunalul a admis acțiunea reclamantului.
Susținerile recurentului vizând contradictorialitatea între hotărârea recurată și sentința amintită anterior în raport de cele evidențiate nu apar ca fiind fundamentate având în vedere diferențele existente între modalitatea de stabilire a cadrului procesual din cele două cauze, și pe de altă parte obiectul acestora. Astfel în sentința invocată de reclamant titularul acțiunii apare ca fiind emitentul actului în considerarea dispozițiilor art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 iar în acțiunea în care s-a promovat prezentul recurs titularul acțiunii este reclamantul care se pretinde persoana vătămată prin emiterea actului atacat și de altfel deși beneficiarul autorizației este aceeași persoană analiza instanțelor a vizat două acte administrative distincte respectiv autorizația de construire nr.144/2005 și autorizația de construire nr.45/2006.
Motivul de recurs invocat de recurent vizând nerespectarea prevederilor art.18 și 13 din Legea nr.554/2004 nu poate fi apreciat ca fiind fondat întrucât procedura instituită de art.13 referitor la citarea părților și comunicarea documentației care a stat la baza emiterii actului a fost respectată în cauză fiind prezentate documentele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat iar în ceea ce privește dispoziția art.18 acesta reglementează soluțiile pe care le poate da instanța pentru ipoteza în care apreciază că titularul acțiunii a justificat calitatea sa de persoană vătămată într-un drept sau interes legitim, ceea ce în cauză nu s-a realizat și a constatat existența unor motive de nelegalitate a actului administrativ contestat împrejurare care de asemenea nu a fost reținută în raport de probatoriul administrat.
Argumentele prezentate au relevat că nici unul din motivele de recurs evidențiate în memoriul de recurs nu pot fi apreciate ca fiind întemeiate astfel că în baza dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1351 din 05.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1351 din 05.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizie este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
./
6 ex./24.02.2010
Jud.fond.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
