Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 448/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 448/CA/2009
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta - COM SRL și pârâtul Primarul Comunei împotriva sentinței nr. 3199/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă administratorul societății reclamante, d-na și reprezentantul pârâtului, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că reclamanta recurentă a fost citată cu mențiunea să timbreze cererea de recurs cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, iar pârâtul recurent a fost citat cu mențiunea să timbreze cerea de recurs cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentanta reclamantei-recurente depune la dosar taxa de timbru solicitată de instanță, arată că susține și își însușește recursul formulat de mandatar, semnând cererea de recurs, totodată arată că susține interesele societății în lipsa mandatarului care a tehnoredactat recursul. Totodată mai arată că nu a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârât, nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar delegația de reprezentare, taxa de timbru și concluzii scrise, arătând că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului formulat în baza art. 312 alin.3 Cod procedură civilă pentru motivele expuse în scris, rejudecându-se cauza solicită modificarea în parte a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, acordarea în totalitate și a cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 1.272 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Arată că primarul nu a respectat sentința de suspendare a executării actului atacat, nu a eliberat autorizație pentru ca societatea să-și desfășoare activitatea comercială.
În ce privește recursul formulat de pârâtul recurent solicită respingerea acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului formulat de pârât, modificarea în parte a sentinței în ce privește obligarea la plata de daune materiale, rejudecarea cauzei sub acest aspect și respingerea aceste cereri de obligare la plata de daune materiale. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru. Arată că pârâtul a eliberat autorizație pentru reclamantă, chiar a invitat reclamanta să se prezinte pentru ridicarea autorizației, dar aceasta nu a dat curs invitației.
În ce privește recursul formulat de reclamantă, solicită respingerea acestuia ca nelegal și netemeinic.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu a fost invită pentru ridicarea autorizației de funcționare, ea a fost cea care a făcut demersuri pentru eliberarea autorizației, dar autorizația a fost eliberată doar până la 22.00, or având în vedere locația barului dorește ca autorizația de funcționare să fie eliberată de la ora 22.00. În ce privește daunele materiale arată că suma nu a fost contestată de pârât, iar din actele contabile administrare se poate deduce cuantumul daunelor.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 3199/CA/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul Nr- a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ precizată formulată de reclamanta - COM SRL comuna împotriva pârâtului Primarul Comunei și ca urmare s-a anulat parțial dispoziția nr.199/2007 emisă de pârât în sensul că din dispozitiv s-a eliminat activitatea 5540 baruri menținând în rest dispoziția atacată.
Prin aceiași sentință pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 13254 lei daune materiale și 4,30 lei cheltuieli de judecată, respingând în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut pe baza probelor administrate, că retragerea autorizației de funcționare pentru activitatea discotecă cod 9234 este legală însă cealaltă activitate, baruri cod 5540, retragerea autorizației nu este întemeiată întrucât în timpul desfășurării acestei activități nu s-au produs nici un fel de incidente.
Cât privește cererea de acordare a daunelor materiale în sumă de 13.254 lei reprezentând sume neîncasate de reclamantă în perioada 21 septembrie 2007 - 12 decembrie 2007 când s-a dispus suspendarea în parte a Dispoziției Nr. 199/20 iulie 2007 prima instanță a reținut că cererea de acordare a acestei sume este întemeiată, având în vedere încetarea activității și venitul mediu lunar încasat anterior de 4.230 lei, astfel că pe perioada amintită totalul sumei este de 13.254 lei.
În ce privesc daunele cominatorii, s-a reținut de către prima instanță că această cerere este neîntemeiată deoarece în materia contenciosului administrativ există o altă procedură pentru punerea în executare a sentinței reglementată de art. 18 alin.6 raportat la art.24 din legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
Prin recursul reclamantei se cerere modificarea în parte a sentinței în sensul anulării în tot a Dispoziției nr. 199 emisă de pârât la data de 20.09.2007 și acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia judecării la instanța de fond, respectiv 1.275 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele:
1. Instanța de fond a analizat motivele de temeinicie a retragerii autorizației de funcționare a reclamantei, de către primarul comunei, neținând seama de inadmisibilitatea retragerii autorizației de funcționare raportat la prevederile art.3 alin.4 din Legea 61/1991 R, retragerea autorizației de funcționare a reclamantei putând interveni doar în situația în care ar fi existat, în prealabil, în condițiile legii, o suspendare a activității comerciale între 10 și 30 de zile, suspendare a activității dispusă în urma constatării și sancționării reclamantei pentru săvârșirea unei contravenții prevăzută de actul normativ menționat.
2. Instanța de fond ca temei legal al soluției de anulare în parte a dispoziției atacate, reține prevederile art.1 din OG 99/2000 și art.36 din Legea 215/2001.
3. Instanța de fond nu a avut în vedere în totalitate disp.art.261 Cod procedură civilă pct.5 Cod procedură civilă, respectiv nu a indicat motivul pentru care a înlăturat susținerile dovedite ale reclamantei.
4. deși pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cuantumul taxei de timbru, instanța de fond a acordat doar suma de 4,30 lei în condițiile în care cuantumul taxei de timbru achitată de reclamantă a fost în cuantum de 1.275 lei.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9, art. 304/1 și art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Recursul a fost timbrat cu 19,5 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Pârâtul prin concluziile scrise depuse la dosar de avocatul său a cerut respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Prin recursul pârâtului se cerere modificarea în parte a sentinței, numai în ce privește la obligarea la plata daunelor materiale și rejudecând cauza sub acest aspect să fie respinsă cererea reclamantei.
În motivarea recursului pârâtul arată că sentința primei instanțe este criticabilă întrucât acțiunea a fost admisă doar în parte, astfel că în nici un caz suma cerută de reclamantă nu putea fi acordată în întregime, incluzând și activitatea de discotecă, pentru care activitatea de anulare a autorizației a fost menținută iar pe de altă parte instanța nu putea să știe cât anume au fost veniturile societății reclamante realizate din activitatea de - 5540 și cât au fost veniturile realizate din activitatea de Discotecă- 9234 sau alte activități, reclamanta solicitând o sumă globală de 13.254 lei fără să precizeze cât reprezintă din fiecare activitate și să depună în justificare suport probator, balanțele depuse pe perioada ianuarie-septembrie 2007 nereprezentând probe certe și obiective care să conducă la convingerea că media lunară a veniturilor a fost de 4.236 lei.
Pârâtul mai arată că deși instanța de fond reține că nu este în culpă față de refuzul nejustificat al reclamantei de-a desfășura doar activitatea 5540, chiar pe perioada în care a solicitat acordarea de daune, totuși le-a acordat fără o motivare clară.
În drept invocă prevederile art. 304 pct.7-10 și art.304/1 Cod procedură civilă.
Recursul a fost timbrat cu 10 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reclamanta reprezentată prin administratorul său a cerut respingerea recursului pârâtului ca nefondat apreciind că a făcut dovada certă a cuantumului daunelor solicitate.
Examinând recursurile de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului instanța constată că se impune a fi admise iar sentința casată cu trimitere la aceiași instanță pentru completarea probațiunii având în vedere următoarele considerente.
Prin Autorizația de funcționare nr.192 din 19 februarie 2007 emisă de primarul comunei s-a autorizat funcționarea în spațiul situat în satul nr.11 a Barului cu terasă cu activitățile de baruri și discotecă Cod 5540 și 9234 autorizație valabilă pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii cu obligarea reclamantei - COM SRL să respecte condițiile stabilite.
Ulterior prin Dispoziția nr.199/20 septembrie 2007 emisă tot de primarul comunei s-a dispus retragerea autorizației cu privire la ambele activități, dispoziție ce a fost atacată de reclamantă în contencios administrativ și totodată s-a cerut suspendarea executării actului atacat cerere admisă în parte prin sentința nr.2451/CA/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- sentință prin care s-a dispus suspendarea dispoziției nr.199/2007 în ce privește desfășurarea activității de -Cod 5540 până la pronunțarea instanței de fond ( fila 52-53 dosar fond).
Deși măsura retragerii autorizației a fost dispusă în temeiul OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor și ale Legii nr.61/1991 republicată privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinei și liniștei publice, iar reclamanta a invocat nelegalitatea actului emis de pârât, sub aspectul retragerii directe a autorizației fără ca anterior să fie suspendată pe o perioadă de până la 30 zile, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestui temei de nelegalitate, prin examinarea temeiurilor juridice invocate, respectiv articolul 3 din Legea nr.61/1991 republicată și art.78 (86) din OG nr.99/2000 republicată și nici nu a pus în vedere pârâtului să depună întâmpinare și cu privire la motivul de nelegalitate invocat de reclamantă.
Prima instanță arată doar că pârâtul a avut în vedere și dispozițiile art.1 din OG nr.99/2000 și dispozițiile art.36 din Legea nr.215/2001, însă aceste articole de lege nu se referă la emiterea, suspendarea sau retragerea autorizațiilor ori atribuțiile primarului cu privire la aceste autorizații, astfel că efectiv prima instanță nu s-a pronunțat asupra motivului de nelegalitate a dispoziției atacate, trecând direct la examinarea motivelor de netemeinicie deși primează aspectele de nelegalitate.
În afară de aceasta, sub aspectul cuantumului daunelor nu s-a pus în vedere reclamantei să arate cât din totalul prejudiciului invocat reprezintă câștigul nerealizat din activitatea de bar și respectiv activitatea de discotecă și să aducă probe în susținerea cererii de despăgubiri.
Cum, potrivit dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă administrarea acestor probe nu se poate face pentru prima dată în fața instanței de recurs, se impune casarea sentinței cu trimitere conform prevederilor art.312 alin.3, din același cod.
Cu ocazia rejudecării, va fi examinat motivul de nelegalitate a actului atacat, punând în vedere și pârâtului să depună întâmpinare și cu privire la acest motiv în raport cu prevederile legale invocate, de asemenea reclamanta va preciza cât din cuantumul prejudiciului total reprezintă folos nerealizat din activitatea de bar și cât din activitatea de discotecă.
Celelalte motive din recursul părților vor fi examinate ca apărări de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta - COM SRL Jud.H și pârâtul Primarul Comunei jud.H împotriva sentinței nr. 3199/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Casează sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe Tribunalul Hunedoara Secția Comercială și Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.MI
Dact./ex.2/29 05 2009
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
