Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 483/CA
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții pârâți Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin Primar, cu sediul în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 608/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă RomU. SA, cu sediul în C,--81, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenții pârâți av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru intimata reclamantă a răspuns în baza delegației depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârâți este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru recurenții pârâți apărătorul ales depune la dosar împuternicire avocațială semnată de viceprimar, cu care face dovada calității de reprezentant legal al recurenților. Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Pentru intimata reclamantă prin întâmpinarea formulată a invocat excepția nemotivării recursului. În conformitate cu prevederile imperative ale art. 3021din Codul d e procedură civilă recursul declarat trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Solicită să se observe că recurentele nu au indicat niciunul din motivele de recurs prevăzute la art. 304 și nici nu au solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele în temeiul art. 3041din Codul d e procedură civilă. Solicită admiterea excepției și anularea recursului ca nemotivat.
Pentru recurenți apărătorul ales solicită respingerea excepției invocată de intimata reclamantă ca nefondată, să se constate că recursul este motivat.
Curtea acordă cuvântul pentru dezbateri și asupra fondului recursului.
Pentru recurenții pârâți, av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal, schimbarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii ca fiind lipsită de interes și în subsidiar respingerea cererii ca nefondată.
Susține motivele de recurs arătând în esență că, cererea formulată de reclamantă pe cale administrativă nu are nicio legătură cu hotărârea adoptată de către pârâți. În prezent, în cadrul procedurii administrative, ne aflăm în situația de a nu se fi răspuns cererii reclamantei prin care aceasta a solicitat emiterea procesului verbal de vecinătate. Așadar, 164/2007 prin care pârâții dispuneau cu privire la terenul ocupat de către reclamantă în nici un caz nu putea fi privit ca și nelegal prin prisma lipsei răspunsului la cererea administrativă formulată de către reclamantă. Cu toate acestea însă, instanța de fond analizează și constată că 164/2007 este nelegală dar de fapt niciodată nu s-a solicitat emiterea acordului conform HG nr. 834/1991, dar cu toate acestea însă refuzul emiterii acordului este nelegal. În atare situație cererea reclamantei trebuia respinsă ca lipsită de interes atât timp cât niciodată nu solicitase emiterea actului administrativ la care se face referire prin 164/2007. C mult, instanța ar fi putut analiza legalitatea dispozițiilor art. 2 și 3 din 164/2007 prin care se dispune cu privire la teren, dar nicidecum dispoziția relativă la acordul necesar conform HG 834/1991.
Consideră că sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nemotivată, în cuprinsul sentinței nu se regăsesc motivele pentru care hotărârea prin care se dispune ca terenul să fie cuprins în bunurilor iar reclamanta să îl predea, ar avea un caracter nelegal.
Față de motivele expuse pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului declarat de pârâți ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, conform apărărilor din întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamanta RomU. SA a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin Primar solicitând instanței anularea HCL nr.164/07.03.2007 prin care s-a respins acordul Consiliului Local C, necesar reclamantei pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren.
În motivare s-au arătat următoarele aspecte de nelegalitate a hotărârii:
1) Autoritatea emitentă a denaturat și a schimbat obiectul solicitării reclamantei ce a făcut obiectul adresei nr.101/02/02/51/14.11.2005 înregistrată la Primăria C sub nr.-/14.11.2005. În fapt reclamanta a solicitat autorității locale verificarea documentațiilor întocmite în temeiul nr.HG834/1991 și semnarea acestora pentru vecinătate.
Primăria Municipiului Cap rocedat la întocmirea Raportului nr.24923/23.02.2007 ce are o altă temă decât ceea ce a solicitat reclamanta, în sensul că se referă la un acord al Consiliului Local C necesar obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente activelor reclamantei.
2) Un alt motiv de nelegalitate constă în faptul că prin acest act administrativ s-a dispus cu privire la competența determinării terenurilor necesare desfășurării activității reclamantei, a aprobării și eliberării Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, raportat la HG nr.834/1991.
Reclamanta consideră că această competență îi revine ministerului și nu autorităților locale întrucât compania a fost înființată prin nr.HG673/1997.
Chiar și în situația în care societatea comercială era înființată prin decizie a organului administrației locale competența de determinare a terenurilor și eliberare a certificatului revenea consiliului județean și nu celui local.
3) Hotărârea este nelegală și sub aspectul interpretării și aplicării dispozițiilor legale.
Reclamanta a arătat că în mod eronat s-a reținut că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.1 din nr.HG834/1991, deoarece acest text de lege prevede că pentru a fi emis certificat de atestare a dreptului de proprietate este necesar ca terenul să fie în patrimoniul societății comerciale încă de la înființarea acesteia.
4) Terenurile în cauză nu au făcut parte din domeniul public al statului sau al unității administrativ - teritoriale și nu a fost cuprins în domeniul privat al Municipiului
5) Pârâtele, prin art.3 din nr.164/2007 au stabilit obligația reclamantei de a preda terenurile în condițiile în care pe acestea sunt edificate construcții cu caracter permanent, edificate cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În drept au fost invocate dispozițiile din Legea nr.554/2004, Legea nr.15/1990, nr.HG834/1991, nr.HG673/1997, Codul d e procedură civilă.
În dovedirea acțiunii s-au depus copii de pe următoarelor înscrisuri: nr.164/2007, dovada comunicării și a efectuării procedurii prealabile, avizele comisiilor Consiliului Local C, memoriu, Deciziile nr.1294/1962 și nr.1765/1967, Decretul nr.256/1964, Decizia nr.115/1965, Decizia nr.56/2006, procese verbale.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului C motivat de faptul că acesta nu este emitentul actului, excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii întrucât hotărârea contestată este irelevantă în procedura HG nr.834/1991, aceasta neputând să-i producă efecte juridice nefavorabile iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivarea a arătat că dispozițiile legale în materie nu prevăd cerința acordului sau avizului prealabil obligatoriu al autorității administrative locale, în cadrul procedurii pregătitoare de întocmire a documentației necesară emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate. În ceea ce privește art.2 din nr.164/2007, pârâții consideră că unitatea administrativ teritorială are dreptul de a proceda la inventarierea terenurilor aflate în cadrul unității și de a determina destinația acestora.
În cauză a fost depusă documentația aferentă hotărârii contestate.
Prin Sentința civilă nr. 608/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului C, cu consecința respingerii acțiunii formulată împotriva acesteia. A fost respinsă excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de pârât. S-a admis acțiunea reclamantei și s-a anulat HCL nr.164/7.03.2007 adoptată de Consiliul Local al Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, a reținut că Municipiul C nu este emitentul actului a cărui anulare se solicită, iar calitatea procesual pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, față de cuprinsul actului administrativ atacat instanța a reținut că reclamanta justifică un interes legitim, juridic, născut și actual, personal și direct în promovarea acțiunii.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a întocmit documentația prevăzută de nr.HG834/1991 conform criteriului nr.2665/28.02.1992, documentație ce a fost înaintată Primăriei C în vederea semnării pentru vecinătate.
Problema necesității semnării documentației de toți vecinii lotului de teren pentru care se dorește certificatul de atestare a dreptului de proprietate rezultă din dispozițiile pct.9 liniuța a II-a din anexa 1 Criteriilor nr.2665/1992.
Consiliul Local C fără a ține cont că reclamanta a solicitat semnarea documentației pentru vecinătate, a emis o hotărâre prin care respinge acordul Consiliului Local C necesar obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, deși competența nu îi aparținea.
Motivul pentru care Consiliul Local Car espins acordul necesar obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate îl reprezintă faptul că nu sunt întrunite disp. art.1 din nr.HG834/1991 deoarece structura acționariatului reclamantei în prezent este deținută în proporție de 54,01% de SA și 45,99% de statul român.
Instanța a apreciat că susținerea pârâtei este nefondată întrucât reclamanta era la data intrării în vigoare a nr.HG834/1991 o societate cu capital de stat și deținea anumite terenuri în patrimoniu. Faptul că în prezent statul român deține doar 45,99% din acțiuni nu are nici o relevanță, ea trebuind să fie societate cu capital de stat în momentul intrării în vigoare a nr.HG834/1991.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, solicitând respingerea acțiunii ca lipsită de interes iar în subsidiar ca nefondată.
În motivarea recursului s-a invocat faptul că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, atât timp cât prin cererea adresată pe cale administrativă reclamanta a solicitat semnarea procesului verbal de vecinătate iar prin nr.164/2007 pârâta s-a pronunțat asupra acordului pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate - în sens negativ și a dispus cu privire la terenul ocupat de reclamantă.
În opinia recurenților, cererea formulată pe cale administrativă nu are nimic în comun cu hotărârea adoptată și de aceea instanța de fond nu putea să constate că refuzul emiterii acordului este nelegal atât timp cât nu s-a solicitat acest acord.
Mai mult, apreciază recurenții că în raport de dispozițiile HG nr.834/1991 nu rezultă că se prevede cerința acordului sau avizului prealabil obligatoriu al autorității administrative locale în cadrul procedurii pregătitoare de întocmire a documentației necesare emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Mai arată recurenții că dreptul de a obține certificatul de atestare a dreptului de proprietate aparține numai societății comerciale cu capital de stat.
În ceea ce privește legalitatea art.2 din nr.164/2007 prin care s-a dispus inventarierea terenurilor în discuție în domeniul privat al Municipiului C se susține de către recurenți că această inventariere s-a realizat în concordanță cu dispozițiile Legii nr.213/1998 și ale Legii nr.215/2001.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, arătând că recurentele nu au indicat niciunul din motivele de recurs prevăzute de art.304 pr.civ. și nici nu au solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, rezumându-se doar la critici privind logica instanței de judecată și la afirmații care nu au nici un corespondent cu actele din dosar. În ceea ce privește interesul în promovarea acțiunii, intimata susține că prin actul administrativ atacat este practic expropriată și se dispune predarea terenurilor, astfel că afirmația recurentelor în sensul că actul administrativ nu produce nici un efect defavorabil reclamantei este făcută cu rea credință și cu intenția de a denatura adevărul. De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât prin hotărârea atacată s-a reținut și s-a dispus în mod abuziv și total eronat cu privire la competența determinării terenurilor necesare desfășurării activității companiei, a aprobării și eliberării certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, raportat la dispozițiile HG nr.834/1991, competență ce nu revine autorităților locale ci ministerului d e resort.
Analizând cu prioritate, potrivit art.137 alin.1 pr.civ. excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimată, Curtea constată că este nefondată, urmând să o respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 302^1, lit.c pr.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
Art. 306 alin.3 pr.civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În speță recurenții nu au indicat vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute la art.304 pentru care se poate dispune modificarea sau casarea hotărârii recurate însă au formulat o serie de critici, pe care instanța le poate încadra la motivele de recurs prevăzute de pct. 7 ( hotărârea nu cuprinde motivele pentru care instanța a considerat că art.2 și 3 din nr.164/2007 ar avea un caracter nelegal ) și pct.9 - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Interpretarea de altă manieră a dispozițiilor art.302^1, lit.c și art.306 alin.3 pr.civ. ar contraveni prevederilor art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil, precum și ale art.21 din Constituție.
Prin urmare, omisiunea încadrării criticilor formulate în motivele prevăzute de art.304 pr.civ. nu face imposibilă examinarea cauzei, de natură să determine nulitatea recursului, instanța de recurs având obligația de a suplini această omisiune.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs ce pot fi încadrate la dispozițiile art.304 pct.7 și pct.9 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prin nr.164/07.03.2007 autoritatea administrativă a hotărât respingerea acordului necesar obținerii Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate conform HG nr.834/1991 de către CN RomU. SA pentru terenul aferent activului - sediu direcție în suprafață de 3039 mp și terenului în suprafață indiviză de 440,22 mp, motivat de faptul că nu sunt întrunite dispozițiile art.1 din HG nr.834/1991; a dispus ca aceste terenuri să fie cuprinse în bunurilor care aparțin domeniului privat al Municipiului C; a ordonat CN RomU. SA să predea terenurile către Consiliul Local al Municipiului C în conformitate cu art.4 din HG nr.834/1991.
La emiterea acestei hotărâri s-a avut în vedere, printre altele și raportul comisiei pentru aplicarea HG nr.834/1991 prin care s-a propus respingerea acordului necesar obținerii Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra terenului aferent activului - sediu direcție de către RomU. SA, motivat de faptul că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.1 din HG nr.834/1991.
În fapt, însă, prin adresa înregistrată la Primăria Municipiului C sub nr.-/14.11.2005 RomU. SA a înaintat acesteia documentația topografică întocmită în vederea obținerii Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra terenului, conform HG nr.834/1991, în scopul de a fi semnată pentru vecinătate și nicidecum pentru a i se elibera vreun acord.
Nu se poate reține că reclamanta nu are interes în a solicita anularea acestui punct al hotărârii contestate, așa cum a invocat pârâta, tocmai pentru faptul că autoritatea administrativă a înțeles să răspundă cererii petentei într-o modalitate greșită. Prin urmare, în mod corect prima instanță a sancționat atitudinea autorității prin respingerea excepției lipsei de interes și anularea art.1 din hotărârea de consiliu local. Tribunalul nu a analizat legalitatea refuzului acordului ci legalitatea răspunsului autorității la cererea petentei și concordanța acestuia cu ceea ce s-a solicitat. Nu se poate considera, așa cum încearcă recurenta să evidențieze, că se află în situația de a nu fi răspuns cererii reclamantei atât timp cât hotărârea a fost emisă ca urmare a analizării cererii acesteia, fapt ce rezultă din raportul comisiei pentru aplicarea HG nr.834/1991.
Critica recurenților potrivit căreia sentința pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele pentru care hotărârea prin care s-a dispus ca terenul să fie cuprins în bunurilor iar reclamanta să îl predea ar avea caracter nelegal este nefondată astfel încât incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. nu se justifică.
Reținând că reclamanta se încadrează dispozițiilor prevăzute de art.1 din HG nr.834/1991 întrucât era o societate cu capital de stat la momentul intrării în vigoare a HG nr.834/1991 (fapt ce prezintă relevanță în cauză), prima instanță a arătat implicit și motivul pentru care a considerat că întreaga hotărâre de consiliu local este nelegală, fiind respectate astfel dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 pr.civ.
Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice, în acest sens fiind și practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului precum și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. concluzie bazată pe următoarele argumente.
Potrivit art. 1 din HG nr.834/1991 terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publica județeană.
În conformitate cu art. 5 alin.1, organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort vor elibera societăților comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit modelului stabilit de organele prevăzute laart. 2. Aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliara.
Reclamanta a fost înființată prin reorganizarea Regiei Autonome -, potrivit HG nr.673/31.10.1997 prin urmare, terenurile aflate în patrimoniul acesteia se determină de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, conform art.1 din HG nr.834/1991.
Prin adresa înregistrată la Primăria Municipiului C sub nr.-/14.11.2005 RomU. SA, a înaintat acesteia documentația topografică întocmită în vederea obținerii Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra terenului, conform HG nr.834/1991, în scopul de a fi semnată pentru vecinătate, așa cum prevăd dispozițiile pct.9 alin.2 din anexa 1 la Criteriile nr.2665/28.02.1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat emise de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.
Față de cele arătate mai sus, în mod cert se poate trage concluzia că răspunsul dat de autoritatea administrativă, materializat prin art.1 din nr.164/2007 este unul nelegal, pe de o parte pentru că reclamanta nu a solicitat emiterea vreunui acord iar pe de altă parte, pentru că HG nr.834/1991 nu instituie în favoarea autorității publice locale dreptul de a determina terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Autoritatea publică locală nu justifică niciun interes legal în a aprecia sensul dispozițiilor HG nr.834/1991, respectiv dacă societatea în cauză este în măsură să solicite organelor abilitate eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate al societății reclamante asupra terenului este instituit prin art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990 și nu ca urmare a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în procedura prevăzută de HG nr.834/1991.
Faptul că autoritatea local invocă un pretins drept de proprietate asupra terenurilor pentru a justifica măsurile pe care le-a luat prin art.2 și 3 din nr.164/2007 nu are nicio relevanță în cauză întrucât calea procedurală aleasă este greșită.
Așa cum rezultă din conținutul art.2 din Hotărâre, măsura de a cuprinde terenul în bunurilor care aparțin domeniului privat al Municipiului Caf ost dispusă fără a indica și temeiul legal care o justifică.
Dispozițiile Legii nr.213/1998 invocate în întâmpinare și în recurs nu sunt incidente în cauză întrucât acestea privesc proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. În acest sens sunt dispozițiile art.5,
(1) Regimul juridic al dreptului de proprietate publică este reglementat de prezenta lege, dacă prin legi organice speciale nu se dispune altfel.
(2) Dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel.
Referitor la măsura prevăzută de art.3 din Hotărâre, potrivit căreia reclamanta trebuie să predea terenul în temeiul art.4 din HG nr.834/1991, Curtea reține că în conformitate cu alin.2, societățile comerciale prevăzute laart. 1vor preda terenurile disponibilizate,care nu au făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, consiliilor locale, Consiliului General al Municipiului B sau consiliilor județene, după caz, pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la data eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Având în vedere că autoritatea competentă să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului nu s-a pronunțat asupra documentației întocmită de societatea reclamantă rezultă că în mod nelegal autoritatea publică locală a dispus predarea acestuia.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea Hotărârii Consiliului Local.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondată excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativdeclarat de recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 608/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - ROMU. SA, cu sediul în C,--81.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședințăpublicăastăzi, 15 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.MC)
Tehnored.dec.jud. - -
2 ex./28.11.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
