Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 487/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMA NIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR, 487
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Duma
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent Primarul comunei M împotriva sentinței civile nr. 775/30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă. Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 901/30/01.02.2007, reclamantul Gas olicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI M, PRIMARUL COMUNEI M, G, și, anularea Hotărârii nr. 3/19.01.2007 prin care s-a hotărât eliberarea reclamantului din funcția de viceprimar al comunei M; anularea Hotărârii nr. 4/19.01.2007 prin care s-a hotărât numirea în funcția de viceprimar al comunei Mad -lui, suspendarea hotărârilor nr. 3 și 4 din 19.01.2007, până la soluționarea irevocabilă a cauzei; obligarea pârâților, în solidar, la plata de despăgubiri materiale reprezentând indemnizația de viceprimar a reclamantului în sumă de 1.620 lei/lună până la revenirea în funcție și despăgubiri morale în cuantum de 50.000 lei, reprezentând lezarea imaginii de cetățean a reclamantului, prin susținerile neadevărate ale pârâților și prin abuzul de putere exercitat de aceștia asupra sa, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 775/30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâților CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI M, PRIMARUL COMUNEI M, G, și.
A dispus anularea Hotărârilor nr. 3 și nr. 4/19.01.2007 emise de Consiliul Local al Comunei
Au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamant a despăgubirilor materiale reprezentând suma de 1620 lei/lună, indemnizație de viceprimar ce i se cuvine reclamantului de la data emiterii hotărârilor atacate și până la data reinstalării în funcție, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 2500 lei.
A fost respinsă cererea privind obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale către reclamant.
În motivarea hotărârii atacate, prima instanță a reținut în ședința extraordinară din data de 19.01.2007, a Consiliului Local M, s-a hotărât eliberarea din funcție a reclamantului, în baza unui raport inițial întocmit de un număr de 5 consilieri, la data de 29.12.2006 ( fila 55 dosar ) și s-a emis Hotărârea nr. 3/19.01.2007 ( fila 4 dosar ) privind eliberarea sa din funcție. Hotărârea nr. 3/19.01.2007 a Consiliului Local Maf ost determinată de comportamentul reclamantului, astfel cum a fost acesta evidențiat în cuprinsul Raportului nr. 3392/29.12.2006, și al Raportul nr. 212/19.01.2007.
Se arată ca în aceeași ședință din data de 19.01.2007 s-a emis și Hotărârea nr. 4 ( fila 188 dosar ), privind alegerea în funcția de viceprimar al comunei Mad -lui. Se menționează în sentință că prin Raportul nr. 3392/29.12.2006 ( fila 55 dosar ) s-au individualizat faptele săvârșite de către reclamant în exercitarea funcției de viceprimar al comunei M, și anume: "a ignorat conduita moral civică a alesului local, a transferat problemele personale în relații cu anumite persoane în detrimentul colectivității; a refuzat să prezinte în plen, la solicitarea consilierilor locali, situația pietrei achiziționate din banii publici pentru efectuarea de lucrări de pavare a străzilor din comună; a descărcat piatra pe strada pe care locuiește fără aprobarea consiliului local și fără ca aceasta să fie necesară; a refuzat să împrăștie piatra pe străzile unde locuiesc persoane cu care reclamantul se află în conflict; a depășit competențele atribuțiilor pe care le avea în administrarea pășunilor comunale; nu și-a respectat sarcinile de serviciul stabilite prin dispoziția Primarului; a abuzat de funcția deținută, folosind hârtia și xeroxul Primăriei, în scop de propagandă personală; a folosit persoane implicate în furturi de animale, ca martori în vederea mișcării animalelor pe teren ale familiei numitului, creându-se un precedent pentru furturi - respectiv a prejudiciat prestigiul instituției și credibilitatea acesteia, fapte pentru care, în finalul raportului, se propune eliberarea din funcția de viceprimar a reclamantului.
Se învederează că Raportul cu nr. 212/19.01.2007 ( fila 56 dosar ) începe prin a relata faptul că: "în ședința Consiliului Local din data de 29.12.2006 a fost prezentat Raportul cu nr. 3392/29.12.2006 prin care s-au semnalat mai multe abateri privind desfășurarea activității viceprimarului pentru care s-a propus eliberarea acestuia din funcție, considerându-se aceasta ca un avertisment, pe care viceprimarul nu numai că l- ignorat, văzând că nu a fost destituit din funcție având sprijinul unor consilieri locali, în loc să-și corecteze atitudinea", și se continuă în raport arătându-se că și pentru faptele din incinta sondei de gaz din noaptea de 30.12.2006, se impune eliberarea din funcția de viceprimar a reclamantului.
Prima instanță a reținut că Raportul nr. 212/19.01.2007 îl reiterează pe cel cu nr. 3392 din 29.12.2006, dată la care, nu s-a îndeplinit cvorumul pentru eliberarea din funcție a reclamantului. Se retine că abuzul consiliului local reiese din aplicarea a două sancțiuni pentru aceleași fapte, astfel cum reiese din cele redate supra, adică pentru faptele reținute prin cuprinsul ambelor rapoarte: Raportul nr. 3392/29.12.2006 și cel cu nr. 212/19.01.2007, membrii consiliului local consideră o dată că se impune aplicarea avertismentului, dar, apoi, pentru aceleași fapte, și eliberarea din funcție; de asemenea abuzul rezidă și din faptul că membrii consiliului local nu au înțeles să aplice în mod gradual sancțiunile prevăzute de art. 69 din Legea nr. 393/2004, respectiv: mustrare, avertisment, diminuarea indemnizației cu 5 - 10% pe timp de 1-3 luni, eliberarea din funcție, aplicând sancțiunea cea mai severă.Ultimele două sancțiuni pot fi aplicate doar dacă se face dovada încălcării Constituției, a celorlalte legi ale țării sau a prejudicierii intereselor țării, ale unităților administrativ teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ teritorială respectivă.
De asemenea, instanța mai reține că ședința extraordinară din data de 19.01.2007 a fost convocată fără respectarea dispozițiilor art. 40 alin.1 și 3 din Legea nr. 215/2001 întrucât și în ipoteza unei ședințe extraordinare din inițiativa consilierilor, decizia de convocare aparține primarului care emite o dispoziție în acest sens, cu indicarea datei, orei și a ordinii de zi, pe baza unui act administrativ. Secretarul trimite fiecărui consilier în parte notificarea sau, în temeiul legii, invitația de ședință, fiind reglementată prin lege o procedură în sine ce trebuie respectată și atunci când este vorba de o ședință extraordinară.
Se arată că în ceea ce privește faptele petrecute la de gaz din noaptea de 30.12.2006, situația a fost lămurită în sensul că, plângerea penală a lui împotriva reclamantului, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, pentru incidentele petrecute în data de 30.12.2006, prin Referatul din dosar nr. 31/VIII/1/2007 din data de 12.09.2007 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a acesteia, întrucât nu au fost constatate fapte de natură penală. În aceeași ordine de idei, prin Dispoziția Primarului Comunei M, nr. 1349/24.09.2007 s- hotărât reținerea din drepturile salariale ale numitului a sumei de 215,30 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de către Sectorul de Gospodărire Comunală M la obiectivul denumit, în urma pagubelor produse în data de 30.12.2006.
Pârâții au invocat excepția lipsei de interes a reclamantului față de legalitatea nr. 4/ 19.01.2007, care nu-l vizează pe acesta ci pe pârâtul.
Instanța a reținut că această excepție este neîntemeiată din moment ce este evident interesul reclamantului ca urmare a anulării hotărârii prin care el a fost eliberat din funcția de viceprimar, a Hotărârii nr. 3 din 19.01.2007, să se anuleze și hotărârea prin care a fost numită în această funcție o altă persoană, respectiv Hotărârea nr. 4/19.01.2007, sens în care, se va respinge excepția în baza dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr.554/2004 care stabilesc că: " Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."
În ceea ce privește daunele solicitate de reclamant, fiind admisă cererea în anulare a actelor administrative atacate, se va admite și cererea privind pretențiile bănești dispunându-se obligarea pârâților în solidar la plata către reclamant a despăgubirilor materiale reprezentând suma de 1620 lei/lună, indemnizație de viceprimar ce i se cuvine reclamantului de la data emiterii hotărârilor atacate și până la data reinstalării în funcție, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 2500 lei, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Cererea privind obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale către reclamant, a fost respinsă ca neîntemeiată, apreciindu-se că, prin hotărârile emise, Consiliul Local și- exercitat atribuțiile conferite de lege în sancționarea abaterilor reclamantului, nefiindu-i prejudiciată imaginea câtă vreme prin cuprinsul Raportului nr. 3392/29.12.2006, reiterat apoi prin Raportul nr. 212/19.01.2007, s-au reținut totuși în sarcina reclamantului anumite fapte care, chiar dacă în ceea ce privește gravitatea acestora, nu justifică destituirea din funcție a reclamantului, au fost constatate și luate în discuția comunității locale.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, și, solicitând admiterea recursului și în principal casarea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului se arată că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive integrale, având în vedere faptul că prin acțiunea introductivă au fost chemați în judecată un număr de 10 consilieri din totalul celor 13 care au fost prezenți în cadrul ședinței la care s-a decis eliberarea din funcție a reclamantului.
Se arata ca acest aspect a rezultat din chiar cuprinsul procesului verbal al ședinței extraordinare în cadrul căreia s-a decis aceasta, consemnându-se în mod expres că "votul este exercitat în mod secret fiind următorul rezultat - 10 voturi pentru eliberarea din funcție a dlui, viceprimar și trei voturi împotriva".
Înțelege să sublinieze în mod expres faptul că întrucât votul exprimat de consilieri a fost secret, individualizarea acestora din cei 13 consilieri care, cu toții au votat, chiar dacă unii pentru, iar alții împotriva, a fost aleatorie și nefondată.
Se învederează ca instanța, în virtutea rolului său activ, în situația în care a observat că nu a fost stabilit în mod corect cadrul procesual, ar fi trebuit să pună în discuția părților, lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză și a celorlalți membrii ai Consiliului Loca, întrucât instanței îi revine îndatorirea de a veghea la respectarea dispozițiilor legale și are puterea de a ordona măsurile necesare judecării cererii.
Se menționează ca deși reclamantul are disponibilitatea de a stabili cadrul procesual pasiv, câtă vreme a solicitat antrenarea răspunderii solidare a consilierilor și nu a răspunderii în nume propriu, acesta nu avea latitudinea de a renunța la a solicita despăgubiri de la o parte dintre consilieri, cunoscute fiind principiile care guvernează instituția juridică a obligațiilor solidare.
Reținând că ședința extraordinară din data de 19.01.2007 a fost convocată fără respectarea dispozițiilor art. 40 aliniatul 1 și 3 din Legea nr. 215/2001, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală care atrage modificarea acesteia, prin prisma dispozițiilor art. 304 punctul 9.pr.civ.
Se arata ca deși textul nr. 40 din Legea nr. 215/2001, prevede în mod clar și fără nici o putință de interpretarea că ședințele extraordinare se inițiază, la cererea primarului sau a 1/3 din numărul membrilor consiliului, se convoacă de către secretar, instanța preia poziția exprimată de reclamant în acțiune, reținând chiar, că însuși textul de lege ar impune că la baza convocării să stea decizia primarului, deși o astfel de reglementare nu există (reclamantul, cel puțin, arată că, deși textul de lege nu impune emiterea unei decizii a primarului de convocare a ședinței extraordinare, aceasta s-ar impune, prin interpretarea, prin analogie).
Instanța a reținut în mod greșit că reclamantului i s-ar fi aplicat două sancțiuni pentru aceleași fapte întrucât a reținut că prin Raportul nr. 3392/29.12.2006 reclamantului i s-ar fi aplicat sancțiunea avertismentului. Ori, o simplă lecturare cu atenție a textului raportului, conduce la adevăratul înțeles al termenului "avertisment" folosit în acesta. Astfel, se arată în cuprinsul acestui raport că s-a propus eliberarea din funcție a acestuia, "considerându-se aceasta ca un avertisment" (în sensul că în plan moral, aceasta va avea un anumit impact asupra reclamantului), însă este evident că aceasta nu echivalează cu aplicarea sancțiunii avertismentului, ca sancțiune prevăzută de textul de lege.
Pe de altă parte, deși instanța a susținut că era necesară Aplicarea graduală a sancțiunilor prevăzute de art. 69 din Legea nr. 393/2004, o astfel de reglementare nu exista.
Textul de lege prevede care sunt sancțiunile ce pot fi aplicate, lăsând la latitudinea celui care aplică sancțiunea, ca în funcție de gravitatea faptei și alte circumstanțe, să aleg care este sancțiunea ce urmează a fi aplicată. Mergând pe șirul logic al instanței, s-ar fi impus aplicarea sancțiunii mustrării întrucât aceasta este prima dintre cele prevăzute de textul legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs si pârâții Consiliul Local M solicitând admiterea recursului modificarea sentinței primei instanțe in sensul respingerii acțiunii formulate.
In motivarea recursului se arata faptul ca sunt două Rapoarte distincte formulate de consilierii care au inițiat convocarea Ședinței Extraordinare a Consiliului Loca, rapoarte care prezintă și au individualizat faptei distincte comise de către reclamant.
Mai mult, decât atât, solicită să se observe că prin raportul al doilea (cel cu nr. 212/19.01.2007) s-a apreciat clar faptul că în plus de faptele comise de reclamant și care au făcut obiectul primului raport (cel cu nr. 3392/29.12.2006) acesta a mai comis alte fapte până la momentul desfășurării ședinței extraordinare a Consiliului Local din data de 19.01.2007, fapte care au justificat adoptarea hotărârii de schimbare din funcția de viceprimar a reclamantului, hotărâre adoptată la 19.01.2007.
De asemenea, instanța de fond a greșit și prin aceea că a apreciat că reclamantului i s-ar fi aplicat și o altă sancțiune și anume aceea de avertisment aspect nereal.
Afirmă aceasta având în vedere raportul cu nr. 212/19.01.2007 și din care rezultă fără putință de tăgadă faptul că în raportul cu nr. 339/29.12.2006 s-au semnalat mai multe abateri ale viceprimarului - reclamant fapte pentru care s-a propus eliberarea acestuia din funcție în cadrul ședinței de consiliu din data de 29.12.2006 dar în care din lipsa de cvorum nu s-a adoptat o asemenea hotărâre.
Se învederează ca având în vedere faptul că, de la momentul primei ședințe de consiliu și până în data de 19.01.2007, când s-a hotărât schimbarea din funcție a reclamantului acesta a continuat să comită și alte fapte, în dezbaterea desfășurată în cadrul ședinței de consiliu s-a apreciat pe bună dreptate de către consilieri faptul că reclamantul de astăzi nu a ținut cont de observațiile făcute în prima ședință de consiliu și să le considere ca pe un avertisment, ci mai mult le-a ignorat continuând să comită și alte fapte reprobabile, fapte care sunt cuprinse în raportul cu nr. 212/19.01.2007, fapte care sunt altele decât cele din primul raport cu nr. 339/29.12.2006, inițiat de consilierii locali.
Totodată învederează și faptul că a reiterat instanței de fond și faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea nr. 3 și 4 din 19.01.2007, fără a se cere însă și anularea actelor administrative pe care se întemeiază hotărârile mai sus enunțate, aspect de care instanța de fond nu a ținut seama.
În această situație este împotriva logicii juridice, dar și inadmisibil să anuleze o hotărâre de Consiliul și să o aprecieze ca fiind nelegală, în condițiile în care aceasta este întemeiată pe acte administrative legale.
De asemenea apreciază că sentința civilă atacată este nelegală având în vedere și faptul că prin întregul probatoriu administrativ de reclamant a evidențiat abuzurile comisiei în funcție de reclamant, și a făcut dovada acestora, dar cu toate acestea instanța de fond nu a ținut cont de acest lucru, nu a cercetat aceste fapte spre a se convinge că toate faptele anulate au justificat pe deplin măsura adoptată prin nr. 3 Consiliului Local M din data de 19.01.2007.
Totodată a formulat recurs împotriva sentinței primei instanțe și pârâtul Primarul Comunei M solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
În motivarea recursului se arată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 40, aliniatul 3 din Legea nr.215/2001, actualizată și potrivit cărora, convocarea Consiliului Local se face înscris prin intermediul secretarului unității administrativ teritoriale, la cererea consilierilor care inițiază Ședința de Consiliu, dispoziții care au fost respectate întocmai.
Față de această situație, solicită să se constate că actul normativ mai sus enunțat, nu instituie obligația pentru Primarul unității administrative, să emită dispoziția în vederea convocării Ședinței Consiliului Local, pentru o Ședință Extraordinară, inițiată de consilieri cum acreditează ideea reclamantul și cum eronat susține și instanța de fond,
In aceste condiții, solicită să se constate că Ședința Consiliului Local din data de 19.01.2007, a fost legal inițiată și convocată de asemenea s-a desfășurat în condiții de legalitate, conforme cu dispozițiile art. 41/Legea nr. 215/2001, actualizată în sensul că au fost prezenți toți consilierii și nu avea obligația nici să participe la această ședință și nici obligația să emită dispoziția în vederea convocării acestei ședințe.
Legal citat, reclamantul-intimat a formulat întâmpinare față de recursurile declarate, solicitând respingerea acestora.
În considerentele întâmpinării se arată că nu sunt adevărate nici susținerile recurentului, că instanța de fond nu ar fi cercetat în totalitate probatoriul existent la dosar.
Motivul 2 de recurs solicită să fie respins deoarece, pârâții prin întâmpinările depuse și prin procesele verbale de ședință au arătat faptul că, deși la ședința de consiliu din 29.12.2006, nu a fost îndeplinit cvorumul de vot pentru eliberarea sa din funcție, au considerat că echivalează cu un avertisment aplicat lui.
Se menționează ca instanța de fond a soluționat pricina pe baza probelor existente la dosar și pe baza susținerilor părților prin concluziile orale și scrise ale acestora.
Se arata ca motivul 3 de recurs este neîntemeiat si solicită să fie respins, deoarece instanța de fond corect a reținut abuzul consiliului de a nu aplica gradual sancțiunile dispuse de art. 69 din Legea nr. 393/2004, deoarece aleșii locali sunt protejați de această lege specială care se aplică obligatoriu înaintea Legii nr. 21/2001 republicată ce reprezintă dreptul comun.
Se precizează ca atâta timp cât secretarul comunei, conform legii administrației locale, este în subordinea primarului, consiliul local nu se poate adresa direct secretarului, ci numai prin primar, însă în cazul acestei ședințe consilierii locali nu au avut nevoie nici de primar nici de secretar, au convocat ei înșiși această ședință, au hotărât singuri, bătând cu pumnul în masă, si afirmând "noi suntem legea aici".
Se învederează ca atâta timp cât consiliul local potrivit acestei legi, nu are competența să convoace ședințele fie ele ordinare sau extraordinare, cu atât mai puțin consilierii nu au acest drept, ci numai primarul și secretarul au atribuțiuni în acest sens. Adică primarul, potrivit legii, emite o dispoziție în acest sens, cu indicarea datei, orei și ordinii de zi, act administrativ pe baza căruia secretarul unității administrative teritoriale trimite fiecărui consilier în temeiul,legii invitația de ședință însoțită de ordinea de zi.
Motivul 5 de recurs solicită să fie respins deoarece instanța de fond corect a reținut faptul că, pagubele create la de gaz, nu îi poate fi imputabil lui. Martorii au depus mărturii contradictorii, iar prin comunicarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, plângerea penală a fost respinsă deoarece el nu se face vinovat de acele fapte de la de petrol.
Motivul 6 de recurs solicită să fie respins deoarece nu este întemeiat, singurele acte administrative ce au făcut obiectul acestui proces fiind nr. 3/19.01.2007 și nr. 4/19.01.2007.
Recurentul greșit a susținut că hotărârile atacate se întemeiază pe alte acte administrative, ale căror anulare nu a solicitat-
Conform Legii nr. 215/2001 republicată Hotărârile Consiliului Local M sunt adoptate în baza voturilor liber exprimate de către consilierii locali participanți la ședința din data de 19.01.2007.
Motivul 7 de recurs, solicită să fie respins deoarece este neîntemeiat, fiind reluate susținerile de la motivul 1 de recurs.
Recursul formulat de Consiliul Local M solicită să fie respins, deoarece recurentul nu a arătat motivele de nelegalitate, nici cu privire la casare, nici nu privire la modificarea sentinței recurate.
Cu privire la recursul formulat de Primarul Comunei M, solicită să se respingă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de acesta deoarece Legea nr. 215/2001, prevede în cazurile în care consiliul local are calitatea de pârât, și în acțiune sunt capete de cerere cu pretenții bănești, se citează și primarul deoarece el este singurul ordonator de credite, consiliul local neavând buget propriu și personalitate juridică.
Legal citat, recurentul-intimat Consiliul Local Maf ormulat întâmpinare față de recursul consilierilor solicitând admiterea acestuia ca fiind temeinic și legal, pentru motivele invocate de către aceștia.
Examinând recursurile declarate, prin raportare la motivele de recurs, față de prevederile legale invocate Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților-reclamanți, G, Și, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, față de prevederile art.55 și 56 din Legea nr.393/2004, care consacră calitatea procesuală pasivă a consilierilor locali, în condițiile menționate în articolele respective, astfel că o respinge. Astfel fiind, în acord cu art. 55 din actul menționat mai sus aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin. Conform art.56 consilierii răspund în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru hotărârile pe care le-au votat. În alineatul 2 al aceluiași articol se prevede că în procesul-verbal al ședinței consiliului va fi consemnat rezultatul votului, iar, la cererea consilierului, se va menționa în mod expres votul acestuia.
În ceea ce privește susținerea recurenților ca instanță de fond nu a stabilit în mod corect cadrul procesual întrucât nu a chemat în judecată și pe ceilalți consilieri care fac parte din Consiliul Local, Curtea consideră neîntemeiată față de împrejurarea că reclamantul-intimat și-a formulat acțiunea în contradictoriu cu întreg Consiliul Local M care a adoptat hotărârea atacată, urmând ca răspunderea să se angajeze doar în sarcina acelor consilieri care prin votul exprimat la ședința de consiliu local i-au adus un prejudiciu prin atitudinea lor manifestată la adoptarea hotărârii a cărei anulare se solicită.
Totodată Curtea constată că Primarul Comunei M nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, față de împrejurarea că actele atacate de către reclamantul-intimat au fost emise de către Consiliul Local M, iar în materia contenciosului administrativ calitatea procesuală pasivă aparține emitentului actului atacat care are capacitatea administrativă de a adopta astfel de acte. Astfel fiind, calitatea procesuală pasivă aparține Consiliul Local M iar nu Primarului
Reținând cele expuse, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului M și va modifica sentința primei instanțe în parte respingând acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive. Totodată va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
Pe fondul cauzei, față de înscrisurile existente la dosarul cauzei, Curtea constată ca reclamantul-intimat Gaî ndeplinit funcția de viceprimar al comunei M în perioada iulie 2006 - 19.01.2007.
În ședința extraordinară din data de 19.01.2007, a Consiliului Local M, s-a adoptat hotărârea prin care s-a decis eliberarea din funcție a reclamantului-intimat (Hotărârea nr. 3/19.01.2007 - fila 4 dosar ). La baza acestei decizii a Consiliului a stat un raport inițial întocmit de un număr de 5 consilieri, la data de 29.12.2006 ( fila 55 dosar fond ).Hotărârea nr. 3/19.01.2007 a Consiliului Local Maf ost determinată de comportamentul reclamantului, astfel cum a fost acesta evidențiat în cuprinsul Raportului nr. 3392/29.12.2006, și al Raportul nr. 212/19.01.2007.
În aceeași ședință din data de 19.01.2007 s-a emis și Hotărârea nr. 4 ( fila 188 dosar ), privind alegerea în funcția de viceprimar al comunei Mad -lui.
Asupra hotărârii prin care s-a dispus eliberarea din funcție a viceprimarului instanța de contencios administrativ va analiza legalitatea hotărârii de eliberare din funcție atât în ceea ce privește respectarea procedurii de adoptare cât și sub aspectul existenței motivelor legale care au determinat luarea unei asemenea hotărâri.
Curtea constată că ședința extraordinară din data de 19.01.2007 a fost convocată cu respectarea dispozițiilor art. 40 alin 1 si 3 din Legea mnr.215/2001, convocarea Consiliului fiind posibilă la cererea primarului sau a 1/3 din numărul consilierilor și se convoacă de către secretar. Legea nu prevede că la baza convocării să existe în mod expres decizia primarului astfel cum a reținut prima instanța.
Curtea constată că prin Raportul nr. 3392/29.12.2006 ( fila 55 dosar fond ) s-au individualizat faptele săvârșite de către reclamantul-intimat în exercitarea funcției de viceprimar al comunei
Raportul cu nr. 212/19.01.2007 ( fila 56 dosar fond) începe prin a relata faptul că: " în ședința Consiliului Local din data de 29.12.2006 a fost prezentat Raportul cu nr. 3392/29.12.2006 prin care s-au semnalat mai multe abateri privind desfășurarea activității viceprimarului pentru care s-a propus eliberarea acestuia din funcție, considerându-se aceasta ca un avertisment, pe care viceprimarul nu numai că l- ignorat, văzând că nu a fost destituit din funcție având sprijinul unor consilieri locali, în loc să-și corecteze atitudinea", și se continuă în raport arătându-se că și pentru faptele din incinta sondei de gaz din noaptea de 30.12.2006, se impune eliberarea din funcția de viceprimar a reclamantului.
Deci Curtea constată că în mod corect prima instanța a reținut în considerentele sentinței atacate că raportul nr. 212/19.01.2007 îl reiterează pe cel cu nr. 3392 din 29.12.2006, dată la care, nu s-a îndeplinit cvorumul pentru eliberarea din funcție a reclamantului.
Curtea reține că aprecierea primei instanțe în sensul că abuzul consiliului local reiese din aplicarea a două sancțiuni pentru aceleași fapte, astfel cum reiese din cele redate supra, adică pentru faptele reținute prin cuprinsul ambelor rapoarte: aplicarea avertismentului, iar apoi pentru aceleași fapte, si eliberarea din funcție.
Curtea constata ca articolul 69 din legea nr.393/2004 prevede sancțiunile care se pot aplica pentru abaterile săvârșite de către viceprimar în exercitarea mandatului acordat, din enumerarea legală rezultând intenția legiuitorului de a menționa în mod gradual aceste sancțiuni și anume mustrare;avertisment;diminuarea indemnizației cu 5 - 10% pe timp de 1 - 3 luni;și în ultima sancțiune, cea mai gravă eliberarea din funcție.
Totodată trebuie să reținem că în alineatul 4 al aceluiași articol se menționează că aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), printre care și eliberarea din funcție poate fi făcută numai dacă se face dovada că viceprimarul, președintele sau vicepreședintele consiliului județean a încălcat Constituția, celelalte legi ale țării sau a prejudiciat interesele țării, ale unității administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Curtea constată că legiuitorul impune că pentru aplicarea sancțiunilor mai grave a înțeles să impună anumite condiții stricte care trebuie dovedite pentru a atrage dispunerea unei astfel de sancțiuni.
Cu privire la faptele petrecute la de gaz din noaptea de 30.12.2006, situația a fost lămurită în sensul că, plângerea penală a lui împotriva reclamantului, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, pentru incidentele petrecute în data de 30.12.2006, prin Referatul din dosar nr. 31/VIII/1/2007 din data de 12.09.2007 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a acesteia, întrucât nu au fost constatate fapte de natură penală. În aceeași ordine de idei, prin Dispoziția Primarului Comunei M, nr. 1349/24.09.2007 s- hotărât reținerea din drepturile salariale ale numitului a sumei de 215,30 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de către Sectorul de Gospodărire Comunală M la obiectivul denumit, în urma pagubelor produse în data de 30.12.2006.
În privința criticii aduse de către recurenți în sensul că prima instanță a apreciat în mod eronat și nemotivat că declarațiile martorilor au fost contradictorii Curtea constată că soluția primei instanțe de apreciere a probatoriul administrat este corectă cu atât mai mult cu cât declarațiile martorilor audiați sunt contrazise de comunicarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M din care reiese că reclamantul nu se face vinovat de cele întâmplate la geotermala, aspect reținut de altfel și în considerentele sentinței atacate.
Astfel fiind, Curtea constată că soluția primei instanțe prin care s-a dispus anularea Hotărârii nr. 3 din 19.01.2007 emisă de Consiliul Local al Comunei M este corectă.
Totodată Curtea constată că în mod temeinic prima instanță a constatat că reclamantul-intimat are interes în atacarea și a nr. 4/ 19.01.2007, care nu-l vizează pe acesta ci pe pârâtul, această soluție fiind în acord cu prevederile art. 1 alin2 din legea nr.554/2004. Totodată, Hotărârea nr. 4 din data de 19.01.2007, privind alegerea în funcția de viceprimar al comunei Mad -lui este un act administrativ subsecvent Hotărârii nr. 3/19.01.2007, impunându-se astfel pe cale de consecință anularea și a actului subsecvent.
În ceea ce privește susținerea recurentului Consiliul Local M în sensul că în mod eronat prima instanță nu s-a pronunțat asupra actelor care au stat la baza adoptării hotărârilor a căror anulare se solicită întrucât nu s-a cerut acest lucru, Curtea constată că în baza art.18 alin 2 din legea nr.554/2004 prima instanță a analizat tocmai operațiunile care au stat la baza emiterii acestor hotărâri, analizând totodată și înscrisurile avute în vedere de către consilieri în adoptarea hotărârilor atacate.
În ceea ce privește daunele solicitate de reclamant, fiind admisă cererea în anulare a actelor administrative atacate, în mod corect prima instanță a admis și cererea privind pretențiile bănești și a dispus obligarea pârâților-recurenți în solidar la plata către reclamant a despăgubirilor materiale reprezentând suma de 1620 lei/lună, indemnizație de viceprimar ce i se cuvine reclamantului de la data emiterii hotărârilor atacate și până la data reinstalării în funcție, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 2500 lei, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Reținând situația de fapt expusă, văzând și prevederile legale menționate, Curtea va admite recursul Primarului Comunei M și va modifica sentința atacată în parte în sensul că va respinge acțiunea în contradictoriu cu acest recurent ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive. Curtea va menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Curtea va respinge recursurile celorlalți recurenți ca fiind neîntemeiate.
Constatând culpa procesuală a recurenților-pârâți Consiliul Local al Comunei M, G, Și în declanșarea recursului Curtea îi va obliga în solidar la plata către reclamantul-intimat sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul recurent Primarul comunei M împotriva sentinței civile nr. 775/30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 901/30.2007, în contradictoriu cu reclamantul intimat
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului intimat G în contradictoriu cu recurentul pârât Primarul com. M ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia. Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Respinge recursurile declarate de pârâții - Consiliul Local M,.
Obligă pe recurenții pârâți Consiliul Local M, la plata către reclamantul intimat a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./16.04.2009
Tehnodact /22.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător,
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Pokker Adina, Duma
