Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 5229/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5229
Ședința din camera de Consiliu de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 02 2009, privind recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI M împotriva sentinței nr. 410 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 02 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 09 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 410 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Instituția Prefectului Județului O în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei M și anulează dispoziția nr. 1517/2008.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr.1512/12.12.2008 Primarul comunei Maa cordat în baza HG nr.281/1993 un spor în cuantum de 15% pentru toți salariații din aparatul de specialitate al Primarului care deservesc cele 9 calculatoare și 2 xeroxuri precum și pentru arhivarul din cadrul comunei începând cu data de 1.12.2008.
Se constată că acordarea acestui spor este nelegală în condițiile în care s-a avut în vedere HG nr.281/1993 și nu OG nr.6/2007 act normativ ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Sporul pentru condiții vătămătoare este reglementat de art.16 din OG nr.6/2007, fiind în cuantum de până la 10% din salariul de bază, cuantumul fiind stabilit de ordonatorul principal de credite.
În situația de față se observă că atât actul normativ în vigoare cât și limita maximă prevăzută de lege a fost încălcată și de acea se justifică admiterea acțiunii cu consecința anulării actului administrativ.
Pe de altă parte în situația personalului din unitățile bugetare care utilizează echipamentele cu ecran de vizualizare, în cadrul primăriei fiind vorba de calculatoare și xerox-uri, HG nr.1028/2006 nu prevede acordarea de sporuri ci, numai obligațiile angajatorilor în vederea protecției personalului utilizator, în cazul nerespectării acestor obligații fiind prevăzute măsuri cu caracter contravențional, civil sau penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei
A arătat că temeiul legal al acordării sporului, HG nr.281/1993, se aplică funcționarilor publici din cadrul administrației publice locale, a căror salarizare în anul 2008 se face conform prevederilor Legii nr. 188/1999 si nu OG nr.6/2007.
Prin HG nr.281/1993 s-a stabilit că salarizarea personalului din unitățile bugetare se face ținând seama de specificul fiecărui domeniul de activitate, fiind incluse printre altele și unități bugetare finanțate de la bugetul public național, art.8 din acest act normativ prevăzând posibilitatea acordării unui spor de până la 15% pentru condiții vătămătoare și pentru categoriile de personal menționate în actul normativ respectiv.
Analizând recursul, situația de fapt dovedită în cauză, precum și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
OG nr. 6/2007 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În secțiunea a doua a acestei ordonanțe sunt reglementate sporurile și condițiile, în care se acordă acestea funcționarilor publici.
Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10 % din salariul de bază este reglementat de art. 16 din OG nr. 6/2007.
Textul precizat prevede acordarea sporului de condiții vătămătoare funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice care generează electromagnetice de radio frecvență.
Același text prevede dreptul ordonatorului principal de credite de a stabili categoriile de funcționari și cuantumul sporului precum și condițiile de acordare a acestuia. Textul condiționează așadar acordarea acestui spor de existența unui act administrativ al ordonatorului principal de credite, cu precizarea că actul administrativ trebuie să aibă în vedere încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Curtea apreciază că însăși redactarea textului art. 16 alin. 1 din OG 6/2007 este ignorată.
Astfel, sporul poate fi de până la 10 % situație în care autoritatea publică nu poate să se substituie legiuitorului și să stabilească un alt procent decât cel legal, respectiv de 15%.
De asemenea, prin condiționarea încadrării în cheltuielile de personal se instituie o altă limitare a posibilității acordării acestui spor.
Curtea mai arată că recurentul confundă salarizarea personalului din unitățile bugetare cu salarizarea funcționarilor publici.
HG nr.281/1993 modificată reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată pentru anul 2007 prin OG 6/2007.
Este adevărat că salarizarea funcționarilor publici se efectuează din resurse bugetare alocate în acest scop prin bugetul general sau bugetul asigurărilor sociale, însă aceștia sunt salarizați conform actelor normative cu aplicabilitate în domeniul respectiv.
Tot din bugetul statului sunt salarizate și alte categorii de personal din alte domenii de activitate, precum unitățile de învățământ, unitățile de cercetare, informatică, sanitare, etc. așa cum sunt expres prevăzute în art.1 al HG 281/1993.
Modul în care se efectuează salarizarea funcționarilor publici, salariile de bază și sporurile acestora sunt prevăzute în Legea 188/1999 și în legile anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Având în vedere că HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, a categoriilor expres prevăzute în acest act normativ, Curtea arată că nu se pot extinde și aplica prin analogie drepturile salariale ale personalului bugetar și pentru funcționarii publici.
Aplicarea prin similitudine a normelor privind salarizarea personalului din unitățile bugetare și funcționarilor publici se constituie într-o adăugare la lege, cu precizarea că sistemul de drept român nu permite analogia legii.
În ceea ce privește aplicarea HG 1028/2006, Curtea arată că acest act normativ reglementează cerințele minime de securitate și sănătate în muncă, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Actul normativ precizat nu prevede acordarea de sporuri pentru personalul care utilizează echipamentele cu ecran de vizualizare, ci numai obligațiile angajatorilor în vederea protecției personalului utilizator.
Ca sancțiuni au fost prevăzute răspunderea contravențională, civilă sau penală, fără a se introduce obligativitatea acordării unui spor salarial.
HG 1028/2006 a transpus directivele nr.1990/270/CEE și nr.30/2007, care obligă statele membre ale Uniunii să ia măsuri de îmbunătățire a securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, fără însă a cuprinde și prevederi în temeiul cărora statele membre să oblige angajatorii să acorde sporuri salariale pentru utilizarea unor anumite echipamente.
În directivele precizate este instituit beneficiul unui examen oftalmologic al unor dispozitive de corecție speciale, iar protecția ochilor și a vederii lucrătorilor poate fi asigurată în cadrul sistemului național de sănătate (art.9 alin.5), întrucât art.9 alin.4 din directiva 270/1990 dispune că măsurile ce se pot lua pentru protecția lucrătorilor nu trebuie să implice costuri financiare suplimentare pentru aceștia.
Curtea mai arată că în expunerea de motive a directivei nr.270/29 mai 1970 se arată pe de o parte, că, în baza art.118 din Tratat, se impunea adoptarea unei directive în vederea garantării unei mai bune protecții a securității și sănătății lucrătorilor, iar pe de altă parte faptul că aceste măsuri nu trebuie să impună constrângeri administrative financiare și juridice, care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Având în vedere cele expuse în prezenta hotărâre, Curtea constată că recursul pârâtului este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei M, împotriva sentinței nr. 410 din data de 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă Instituția Prefectului Județului
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu - - |
Grefier, |
Red. SL
Tehn. MI 2 ex/11.01.2010
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Sanda Lungu
