Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 747/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 747/
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Lorența
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâtul CONSILIUL LOCAL B și de către pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR, precum și de către pârâții, și împotriva sentinței civile nr.431/CA din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act emis de autorități publice locale" disjuns din dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 3 2009, apoi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 431/CA/14.04.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a respins excepția tardivității formulării acțiunii.
A respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul
A admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul și continuată de reclamanții - și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului B, Municipiul B prin Primar, și, și și, în consecință:
A anulat HCL B nr 483/25.06.2007 și a dispus refacerea documentației de dezmembrare a terenului înscris în CF nr.9364 B sub nr top 611, cu respectarea dreptului de proprietate al reclamanților, înscris în contractul de vânzare-cumpărare nr.21746/10.03.1997 încheiat cu SC SRL
A obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 2261 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
A respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul și continuată de reclamanții - și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepția netimbrării cererii reconvenționale, invocată de instanță din oficiu.
A anulat cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvențional, și, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvențional - și, ca netimbrată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului B și Instituția Prefectului Județului B solicitând instanței să se dispună anularea HCL B nr 483/25.06.2007, cu refacerea documentației de dezmembrare și anularea ordinului prefectului nr 862/2007, cu cheltuieli de judecată.
Din motivarea acțiunii s-a reținut că cele două acte au fost emise cu încălcarea dreptului reclamantului la proprietatea apartamentului nr 1 din B-, înscris în CF 9364 B top 611, pe care îl deținea cu contract de închiriere din anul 1974 și care a fost distrus în totalitate în urma exploziei din data de 23.09.2002. Deoarece reclamantul nu și-a putut intabula apartamentul, iar în prezent acesta este distrus, ceilalți vecini au cerut dezmembrarea terenului aferent construcției și au obținut ordinul prefectului, fără să se țină seama și de lotul reclamantului, astfel că acesta nu mai are posibilitatea refacerii apartamentului său, fără să aibă în proprietate terenul aferent.
Reclamantul a depus la dosar copii ale înscrisurilor despre care face vorbire în acțiune.
Instanța de fond a supus analizei și precizarea de acțiune a reclamantului, în care a arătat că, pentru opozabilitate, îi cheamă în judecată și pe vecinii, și, pe și, Statul român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Municipiul B prin Primar.
Din apărările și excepțiile expuse în întâmpinările formulate, instanța a reținut următoarele:
- pârâtul Consiliul Local al Municipiului Bai nvocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, având în vedere că Ordinul Prefectului a fost emis în aplicarea Legii nr18/1991, astfel că trebuie urmată procedura prevăzută de Legea nr.247/2005, precum și excepția tardivității formulării acțiunii în contencios administrativ, iar pe fond a susținut că hotărârea consiliului local nu este vătămătoare pentru reclamant, ci ordinul prefectului;
- pârâtul Statul român prin MEF prin DGFP a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la faptul că cele două acte contestate nu emană de la Statul român, iar pe fond a susținut că nu se poate reține nici o culpă a acestui pârât;
- pârâții, și au formulat și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii, iar în subsidiar, în cazul admiterii acesteia să fie obligat reclamantul la plata contravalorii terenului ce se va lua din lotul pârâților pentru atribuire către reclamant, precum și contravaloarea lucrărilor de dezmembrare, debranșare și amenajare a cotei de teren pretinse de reclamant;
- Prefectul Județului Bas olicitat respingerea acțiunii susținând nu se poate reține în sarcina sa nici o culpă, singura entitate care deține date relevante ale dreptului fiind Primăria Municipiului B, care a verificat situația juridică a imobilului.
Instanța de fond a avut în vedere și oad oua precizare de acțiune formulată de reclamanți, la data de 6.11.2008, în sensul că, în locul numitului, care este decedat, au chemat în judecată pe moștenitorii acestuia, și.
La termenul din 17.02.2009 instanța de fond a disjuns petitul I privind anularea HCL nr.483/25.06.2007 și cererea reconvențională, formând un nou dosar ce a primit nr-, iar petitul privind anularea ordinului Prefectului formulat în contradictoriu cu acest pârât a fost declinat în favoarea Judecătoriei Brașov.
Un alt aspect al cadrului procesual derulat în fața primei instanțe îl constituie faptul că, la termenul din 7.04.2009, numiții - și, au arătat că reclamantul a decedat, iar aceștia au cumpărat drepturile litigioase de la moștenitorii și -, depunând înscrisuri doveditoare în acest sens: certificatul de deces nr 2367/27.12.2008, contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr 989/30.03.2009.
Considerentele soluției pronunțate de prima instanță în dosarul nr - al Tribunalului Brașov relativ la excepțiile invocate, au fost următoarele:
- excepția tardivității formulării acțiunii a fost respinsă ca nefondată întrucât reclamantul inițial a aflat despre Hotărârea contestată la data de 7.04.2008, iar în raport de această data a fost formulată în termen plângerea prealabilă prevăzută de art 7 din Legea nr 554/2004.
- excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Baf ost respinsă ca nefondată întrucât s-a apreciat că acest pârât este proprietarul imobilului ce face obiectul prezentei cauze, iar soluția ce se va pronunța trebuie să îi fie opozabilă și că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B de aprobare a dezmembrării imobilului îl interesează în mod direct pe proprietarul anterior al acestui imobil, și anume Municipiul B;
- excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Baf ost admisă, raportat la faptul că acest pârât nu este proprietarul imobilului în litigiu, iar actul a cărui anulare se solicită nu este emis de acest pârât. S-a mai reținut că, deși în CF apare ca proprietar Statul român, această înscriere este caducă, proprietarul de fapt fiind Municipiul B, în baza art 36 din Legea nr 18/1991 republicată și că sentința de anulare a HCL B nu trebuie nici să-i fie opozabilă acestui pârât, câtă vreme față de acest nu are nici un efect în cazul admiterii. Pe cale de consecință acțiunea civilă a fost respinsă față de acest pârât.
Pe fondul cauzei, sub aspectul soluționării acțiunii civile, instanța de fond a reținut următoarele:
- reclamantul inițial, a cumpărat imobilul situat în B-, înscris în CF 9364 B top 611, conform contractului de vânzare-cumpărare nr 21746/10.03.1997. Reclamantul nu și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, după cumpărare;
- acest apartament a fost distrus în proporție de 100% în urma unei explozii care a avut loc la data de 22-23.09.2002, explozie provenită de la instalația de gaz metan, iar pentru acest eveniment reclamantul a formulat plângere penală împotriva SC Sud SA și SC Instalații SRL, dosar ce a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr 1052/2003 și în cadrul căruia reclamantul s-a constituit parte civilă cu suma ce reprezintă contravaloarea apartamentului și contravaloarea bunurilor mobile distruse;
- în același imobil cumpăraseră apartamente și pârâții, și -un apartament cumpărat de la și, pe (decedat) și, iar un apartament este deținut de Municipiul B;
- din adresa nr 8340/542/13.11.2007 emisă de SC SRL rezultă că "în anul 2006 Primăria Mun.B a eliberat adeverința nr 51620 44502/2006 pentru radierea din CF nr.9364 a casei de piatră cu patru locuințe înscrisă sub nr top 611 de la și reînscrierea sub același nr top a casei de 3 locuințe, conform situației rezultate în urma exploziei;
- această casă a fost dezmembrată în trei apartamente, cărora li s-a atribuit întregul teren în suprafață de 1087,20 mp".
- aceste informații transmise de SC către mandatara reclamantului (în prezent una din reclamante) se coroborează cu situația din CF;
- la baza acestei dezmembrări a stat Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B nr 483/25.06.2007, contestată în cauză, hotărâre prin care a fost aprobată "dezmembrarea imobilului situat în B-, înscris în CF nr 9364 B cu nr top 611, proprietatea Statului Român, conform documentației tehnice întocmite de expert și a nr 2.166/2007";
- în timpul procesului reclamantul a decedat, iar locul acestora în proces a fost preluat de - și;
- prin HCL nr.483/25.06.2007 a fost încălcat reclamanților dreptul la proprietate, astfel cum acesta este definit de art 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care arată că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional"; în jurisprudența sa, Curtea Europeană a stabilit că noțiunea de "bunuri" poate acoperi atât "bunurile actuale cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțe, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" de a beneficia efectiv de un drept de proprietate. Dimpotrivă, de a i se recunoaște un drept de proprietate ce nu poate fi exercitat efectiv nu poate fi considerat ca "bun", în sensul art.1 din protocolul nr.1, și la fel se întâmplă și în cazul unei creanțe condiționale care se sting din cauza neîndeplinirii condiției (Cauza Păduraru împotriva României);
- "bunul" reclamanților constă în interesul de a li se reconstrui apartamentul în natură, în cazul admiterii cererii de stabilire a despăgubirilor materiale în cadrul procesului penal; acest interes respectă condițiile pentru a fi considerat o "valoare patrimonială" de protejat din perspectiva art 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, astfel că acesta este un interes patrimonial;
- la momentul adoptării hotărârii contestate în cauză reclamanții aveau legitimă că li se va reconstrui apartamentul, câtă vreme antecesorul lor, nu este vinovat de distrugerea acestui apartament;
- prin Hotărârea de aprobare a dezmembrării, organul deliberativ al Municipiului Ban esocotit interesul patrimonial al antecesorului reclamanților, întrucât l-a exclus pe acesta de la atribuirea terenului aferent apartamentului cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr 21746/10.03.1997 emis de mandatarul acestuia (SC SRL);
- este adevărat că terenul în discuție se atribuie în baza art 36 alin 2 din Legea nr 18/1991 republicată ca accesoriu al construcției, iar apartamentul antecesorului reclamanților nu mai există în prezent, însă reclamanții au o speranță legitimă că vor obține despăgubirile solicitate și vor reconstrui acest apartament, astfel că excluderea de la atribuirea terenului este nefondată;
- în cauză nu a existat nici un motiv de utilitate publică, astfel că excluderea antecesorului reclamanților de la atribuirea terenului prin dezmembrarea încuviințată de Consiliul Local al Municipiul B nu are o justificare;
- prin hotărârea contestată reclamanților le-a fost încălcat dreptul la proprietate, astfel cum acesta este definit de art 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, astfel că acțiunea acestora este întemeiată.
În consecință, prima instanță a dispus anularea HCL B nr 483/25.06.2007 și, ca urmare, refacerea documentației de dezmembrare a terenului înscris în CF nr 9364 B sub nr top 611, cu respectarea dreptului de proprietate al reclamanților, înscris în contractul de vânzare-cumpărare nr 21746/ 10.03.1997 încheiat cu SC SRL
Referitor la cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că aceasta nu a fost timbrată și, față nerespectarea dispoziției instanței de a se achita taxa de timbru și timbru judiciar, a admis excepția netimbrării acțiunii cu consecința anulării cererii.
Raportat la dispozițiile art 274 cod procedură civilă, prima instanță a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamanți conform chitanței de la fila 88 dosar de fond.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții, și, Consiliul Local al Municipiului B și Municipiul B prin Primar.
Recurenții, și au solicitat admiterea căii de atac cu consecința modificării în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, precizându-se că recursul este formulat și împotriva încheierii de ședință din data de 17.02.2009 prin care s-a dispus disjungerea petitului privind anularea Ordinului Prefectului.
Motivele invocate în susținerea recursului au fost următoarele:
- instanța de fond a soluționat greșit excepțiile invocate în cauză.
În acest sens, s-a arătat că excepția tardivității trebuia admisă întrucât acțiunea a fost formulată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr 554/2004, precizându-se că ședințele Consiliului Local sunt ședințe deschise și, așa cum ceilalți proprietari au urmărit îndeaproape evoluția lucrurilor și a lucrărilor, în același fel trebuia să procedeze și reclamantul.
S-a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerealizarea procedurii prealabile întrucât, ulterior sesizării instanței cu acțiunea în anulare, reclamantul s-a adresat autorităților emitente, chiar dacă atât acțiunea cât și petițiile adresate celor două entități poartă data de 17.04.2008.
În mod greșit a fost admisă numai în parte excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, încheierea din 17.02.2009 fiind nelegală, iar întreaga cererea ar fi trebuit soluționată de către Judecătoria Brașov, în complet specializat de fond funciar.
- prima instanță a admis în mod greșit acțiunea, înlăturând toate apărările pârâților.
Instanța a reținut în mod eronat că reclamantul ar fi cumpărat și intabulat apartamentul nr 1 care, în realitate, a aparținut vânzătorilor recurenților, și ( autentificat cu nr 4643/15.11.2007 de BNP ) și a apreciat astfel că prin HCL nr 483/25.06.2007 ar fi fost încălcat dreptul de proprietate al reclamantului astfel cum este definit de art 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Motivul invocat de reclamant pentru intrarea în posesia unei cote din teren și anume "reconstrucția unui apartament" nu poate fi primit întrucât apartamentul deținut de către reclamant avea o suprafață de 39, 23 mp, iar terenul pe care îl solicită ar consta într-o cotă din suprafața imobilului distrus în urma exploziei, acesta având parter și etaj. Primăria Municipiului B și ANCPI, conform prevederilor Legii nr 525/1996 rep, încadrează orice suprafață de teren mai mică de 200 mp, la regim neconstruibil.
HCL nr 483/25.06.2007 este la adăpost de orice critică, fiind în strictă concordanță cu realitatea din teren.
Față de eliberarea de către Primăria Municipiului Baa deverinței pentru radierea din CF a casei cu 4 locuințe și reînscrierea sub același top a imobilului cu 3 locuințe, radiere ce a fost adusă la cunoștința reclamantului, acesta s-a mulțumit să rămână în pasivitate.
Recurenții Consiliul Local al Municipiului B și Municipiul B prin Primar au solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Criticile aduse sub aspectul nelegalității și netemeiniciei hotărârii atacate au fost identice și au vizat atât modul de soluționare a excepțiilor cât și fondul cauzei.
Astfel, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că plângerea prealabilă a fost formulată în termen, fără a se avea în vedere dispozițiile art 7 al 7 din Legea nr 554/2004, respectiv faptul că HCL nr 483 fost adoptată la data de 25.06.2007, iar plângerea prealabilă a fost înregistrată la Primăria Municipiului B la data de 17.04.2008, cu depășirea termenului de 6 luni. Ca urmare, s-a apreciat că instanța trebuia să constate prescripția formulării plângerii prealabile.
În opinia recurentului, instanța de fond a apreciat greșit că pârâtul Municipiul B prin Primar are calitate procesuală pasivă raportat la obiectul cererii de chemare în judecată prin care se solicită anularea unei hotărâri de consiliu local.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că, față de documentația care a stat la baza adoptării hotărârii de consiliu local atacată, nu a fost încălcată nicio dispoziție legală în vigoare la data adoptării acesteia.
În acest sens, s-a susținut legalitatea certificatului de urbanism nr 2166/2007 care a fost eliberat în baza extrasului de carte funciară potrivit cu care imobilul este compus din casă de piatră cu 3 locuințe și teren în suprafață de 1087, 20 mp proprietar fiind Statul Român cu drept de naționalizare conform Decretului nr 92/1950, iar HCL atacată a fost emisă în baza art 10, art 36 al 1 și 2 lit c și art 45 al 3 din Legea nr 215/2001 și avându-se în vedere prev art 22 al 1 și 3 din Legea nr 7/1996. Raportul de expertiză tehnică și dezmembrare a fost verificat și avizat de OCPI B, iar lucrarea de dezmembrare a fost întocmită avându-se în vedere situația de la acea dată a imobilului, respectiv 3 apartamente cu părțile de uz comun.
Recurentul a apreciat drept nelegală afirmația instanței de fond privind legitimă a reclamanților că vor obține despăgubirile solicitate și vor putea reconstrui apartamentul întrucât:
Hotărârea Consiliului Local nr 483/2007 a fost emisă având la bază un extras CF în care figura la momentul emiterii Hotărârii Consiliului Local casă de piatră cu 3 locuințe și nu cu 4 locuințe și astfel nu se putea dispune aprobarea unei dezmembrări pentru un imobil-apartament inexistent sau pentru un imobil care s-ar putea construi în viitor.
Potrivit art 36 al 2 din Legea nr 18/1991, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor trece în proprietatea acestora terenul aferent imobilului proporțional cu cota deținută din construcție, ori la momentul emiterii Hotărârii nr 483/2007, apartamentul în cauză nu mai exista fizic, reclamanții având doar un drept de despăgubire față de cei din a căror vină s-a distrus apartamentul proprietatea sa, neexistând nicio obligație în sarcina Municipiului B sau a Consiliului Local de a-i despăgubi pe reclamanți sau de a le acorda terenul aferent apartamentului distrus.
Legea nr 18/1991 prin art 36 nu dă posibilitatea acordării în compensare de terenuri, ci dă posibilitatea atribuirii prin ordinul prefectului a terenului care este aferent construcțiilor existente la momentul emiterii ordinului și nu a atribuirii terenului ce s-ar putea sau nu construi în viitor.
S-a concluzionat în sensul că hotărârea atacată a fost adoptată de către autoritatea competentă din punct de vedere material și teritorial și, în limitele acestei competențe, conținutul său fiind conform cu al legilor în baza cărora a fost emisă și fost adoptată în forma specifică actelor administrative și cu respectarea procedurii normelor prevăzute de lege.
În recurs au formulat întâmpinare intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B și și.
Apărările invocate de intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, au fost următoarele:
Actul a cărui anulare se solicită nu emană de la intimatul pârât.
Toată documentația de dezmembrare a imobilului în litigiu a fost analizată, aprobată și avizată pe baza unor lucrări de specialitate, de servicii din cadrul Primăriei B, în baza Legii nr 7/1996.
imobilului a fost aprobată în conformitate cu documentația tehnică întocmită de un expert, iar persoana care urma să asigure aducerea la îndeplinire a hotărârii Consiliului Local era Primarul Municipiului
Lucrarea de dezmembrare a fost întocmită având în vedere situația actuală a imobilului, respectiv 3 apartamente cu părțile de uz comun.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare, reclamantul nu a înțeles să se înscrie în evidențele de Carte Funciară.
În recursurile promovate nu se critică dispozițiile instanței cu privire la calitatea procesuală pasivă a Statului Român.
Ca urmare, intimatul a solicitat să se mențină dispozițiile sentinței civile atacate privitoare lipsa calității sale procesuale pasive.
Relativ la recursurile promovate, poziția intimatului a fost de admitere a acestora întrucât:
Instanța de fond în mod eronat a respins excepția tardivității formulării acțiunii, neavând în vedere dispozițiile art 7 al 7 din Legea nr 554/2004. având în vedere că plângerea prealabilă a fost înregistrată la Primăria Municipiului B la data de 17.04.2008, iar HCL nr 483 fost adoptată la data de 25.06.2007, instanța de fond, raportat la prevederile legale menționate, ar fi trebuit să constate prescripția formulării plângerii prealabile.
Intimații reclamanți au solicitat respingerea recursurilor, punctual invocându-se următoarele apărări:
1. S-a făcut referire la data la care reclamantul inițial a luat la cunoștință de actele comunicate, urmare a cererii făcute la Biroul de Carte Funciară B pentru comunicarea actelor cu care vecinii s-au intabulat ca proprietari. Fiind terț față de aceste acte, reclamantul a aflat despre existența lor prin consultarea cărții funciare. Intimații au susținut că imediat s-a efectuat procedura prealabilă și s-a formulat acțiunea civilă, aceste demersuri realizându-se cu respectarea termenelor prevăzute de art 7 al 3 din Legea nr 554/2004. fiind vorba despre un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, plângerea prealabilă trebuia introdusă din momentul în care s-a luat la cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut de al 7 al aceluiași articol. Intimații susțin că data la care reclamantul a luat la cunoștință de existența HCL a fost 07.04.2008, astfel că termenul în care s-a adresat procedura prealabilă și apoi acțiunea se înscrie în cel de 6 luni prevăzut de al 7 al art 7 din Legea nr 554/2004.
2. Intimații reclamanți au mai arătat că și în prezent Municipiul B este proprietar tabular asupra apartamentului nr 2, dezmembrat cu nr top 611/II înscris în CF 9364 și au susținut că soluția pronunțată în prezenta cauză trebuie să fie opozabilă tuturor proprietarilor apartamentelor din imobil, între care și Municipiul
3. Anularea actului administrativ reprezentat de HCL atacată nu poate fi cerută și nu poate fi soluționată decât de instanța de contencios administrativ și nu de Judecătoria Brașov în complet specializat de fond funciar.
Susținerea recurentului Consiliul Local al Municipiului B în sensul că lucrarea de dezmembrare ce a stat la baza emiterii hotărârii atacate, a fost întocmită având în vedere situația de la acea dată a imobilului, respectiv 3 apartamente cu părțile de uz comun, se referă doar la situația de fapt, însă situația de drept era alta, dreptul de proprietate al reclamantului neputând fi ignorat la întocmirea documentației respective, chiar dacă, datorită unui caz fortuit, materialitatea acestui drept a dispărut, locuința fiind distrusă.
S-a mai susținut că și reclamantul este proprietar actual, dreptul său de proprietate asupra unei cote din teren, cea aferentă construcției sale, existând și subzistând în sensul art 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimații au arătat că prin actul administrativ contestat s-a nesocotit dreptul patrimonial al antecesorului lor, întrucât acesta a fost exclus de la atribuirea terenului aferent apartamentului cumpărat.
Împrejurarea că, independent de vreo culpă din partea reclamantului inițial, apartamentul cumpărat de acesta a fost distrus, nu trebuie să fie exclusă posibilitatea de a reclădi acest apartament și de a fi obținute drepturile cuvenite în baza Legii nr 18/1991.
4. S-a mai subliniat faptul că până în vara anului 2007 când s-a realizat dezmembrarea imobilului, fără de care nu se putea obține atribuirea terenului, nici ceilalți proprietari nu s-au putut intabula.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul sentinței civile atacate sunt supuse criticii modul de soluționare a excepției tardivității formulării acțiunii și, cu acest prilej, s-a invocat și nerealizarea procedurii prealabile, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B, încheierea de disjungere din data de 17.02.2009 precum și admiterea acțiunii civile astfel cum a fost precizată.
În mod corect a reținut prima instanță că, inițial, reclamantul - a chemat în judecată pârâții Consiliul Local și Instituția Prefectului Județului B, precizând ulterior acțiunea în sensul chemării în judecată pentru opozabilitate și pe vecinii, și, (care ulterior a decedat, în locul său fiind chemați moștenitorii acestuia) și, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Municipiul B prin Primar. De asemenea, potrivit actelor existente la dosar, acțiunea a fost continuată de reclamanții și care au cumpărat drepturile litigioase de la moștenitorii reclamantului inițial.
Sub aspectul tardivității formulării acțiunii introductive, se susține de către recurenți că acțiunea a fost promovată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr 554/2004, că ședințele Consiliului Local sunt ședințe deschise, astfel că, asemenea celorlalți proprietari de drept, și reclamantul trebuia să îndeplinească îndeaproape evoluția lucrurilor și că față de data adoptării HCL nr 483/25.07.2007, plângerea prealabilă a fost înregistrată cu încălcarea termenului de 6 luni prevăzut de art 7 al 7 din Legea nr 554/2004, respectiv la data de 17.04.2008.
Termenele prevăzute de art 7 din Legea nr 554/2004 curg, potrivit acestui text de lege, de la data comunicării actului administrativ. În situația din prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile alineatului al treilea al art 7 întrucât este vorba despre un act administrativ care nu se comunică părților, reclamantul având calitatea unui terț în raport de dispozițiile acestuia. Ca urmare, este îndreptățit să introducă plângerea prealabilă din momentul în care a luat la cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, neexistând în sarcina sa o obligație legală de a lua la cunoștință despre conținutul ședințelor Consiliului Local și neputându-i-se opune atitudinea și data la care au luat la cunoștință ceilalți proprietari ai imobilului vizat de dezmembrare.
Ca urmare, incidența art 7 al 3 în privința terților este dată de intenția clară a legiuitorului în sensul că termenul se calculează de la data luării la cunoștință, în ideea de a se crea un regim mai favorabil acestei categorii de persoane vătămate în realizarea procedurii prealabile cu privire la actele administrative cu caracter individual.
Singurul înscris existent la dosar prin care se face dovada luării la cunoștință de către mandatarul reclamantului, printr-o adresă emisă de SC SRL B, despre adeverința emisă în anul 2006 de Primăria B privind radierea din CF a casei de piatră cu patru locuințe și reînscrierea sub același nr top a casei de piatră cu 3 locuințe, precum și despre faptul că lucrarea de dezmembrare în 3 apartamente cărora li s-a atribuit întreg terenul, a fost intabulată în CF, poartă ca dată a înregistrării la instituția emitentă, 13.11.2007.
Pârâtul emitent al actului contestat nu a făcut dovada comunicării sau luării la cunoștință de către reclamant mai devreme de data mai sus precizată, astfel că, deși prin adresa de mai sus, mandatarei reclamantului nu i-a fost comunicat și modul în care s-a dispus dezmembrarea imobilului, raportat la data de 13.11.2007, plângerea prealabilă este formulată în termenul de 6 luni prevăzut de lege ( 17.04.2008 ).
Pentru aceste considerente, motivul de recurs anterior analizat și formulat de toți recurenții, nu este întemeiat, urmând a fi înlăturat.
Recurenții, și au invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerealizarea procedurii prealabile, arătând în acest sens faptul că acțiunea și plângerea prealabilă poartă aceeași dată.
Față de chiar argumentul invocat în susținerea excepției, se constată că plângerea prealabilă a fost formulată, astfel că se poate discuta eventual despre o prematuritate a acțiunii în contencios administrativ, în sensul că reclamantul s-a adresat instanței fără a mai aștepta ca autoritatea publică să-i răspundă sau să se împlinească termenul prev de art 8 din Legea nr 554/2004.
Însă scopul prevederii acestei condiții privind parcurgerea prealabilă este acela de evitare a unor litigii prin posibilitatea pentru emitentul actului de a-l revoca sau pentru persoana vătămată de a aprecia, în urma răspunsului primit de la autoritatea publică, dacă se mai impune promovarea unei acțiuni în justiție.
Cum prezenta cauză se derulează de aproape 2 ani, fără ca la dosar să existe vreun răspuns al autorității emitente la plângerea prealabilă și în condițiile în care poziția manifestă a acesteia este în sensul legalității actului atacat, discutarea prematurității acțiunii nu se mai justifică, admiterea unei astfel de excepții invocată în recurs neavând o finalitate sub aspectul supunerii controlului de legalitate al instanței a actului administrativ.
O altă critică adusă în recursurile pârâților Consiliul Local al Municipiului B și Municipiul B prin Primar a fost aceea vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului, în susținerea căreia, astfel cum s-a prezentat anterior, s-a susținut că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, și anume anularea unei hotărâri de consiliu local, nu se justifică calitatea procesuală pasivă a Municipiului
Acest pârât a fost chemat în judecată pentru opozabilitate aceasta fiind și rațiunea pentru care prima instanță a stabilit cadrul procesual cu includerea acestei părți, justificată printr-o serie de argumente juridice susținute de dispoziții legale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art 36 din Legea nr 18/1991 în forma în vigoare la data formulării de către Primăria Municipiului Baa dresei de radiere și reînscriere în CF, precum și a emiterii Hotărârii atacate, "terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art 26". Ca urmare, chiar dacă în cartea funciară nu s-a operat schimbarea ope legis a titularului dreptului de proprietate, Municipiul B era proprietar al terenului aflat în administrarea SC SRL.
De asemenea, în preambulul hotărârii atacate, se face vorbire despre o serie de dispoziții legale ce au stat la baza dispoziției date de Consiliul Local și care privesc administrarea de către această instituție a domeniului public și privat al autorității administrativ teritoriale, respectiv Municipiul
Văzând rolul fiecăreia dintre instituțiile administrative locale, astfel cum au fost stabilite de legea administrației publice locale, dar și faptul că reclamantul, astfel cum rezultă din susținerile necontrazise ale Statului Român prin DGFP, nu și-a înscris în CF dreptul de proprietate asupra imobilului dobândit în urma contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC SRL, chemarea în judecată a acestei părți, pentru opozabilitate, este justificată, fără a putea fi înlăturată de argumentele aduse de recurenți.
Pentru aceste considerente, nici motivul de recurs expus nu este fondat.
Potrivit încheierii din data de 19.02.2009, recurenții care au înțeles să o atace, au fost de acord la acel moment procesual cu disjungerea cauzei.
Această critică nu a fost argumentată decât sub aspectul aprecierii drept greșită a admiterii numai în parte a excepției necompetenței materiale a Tribunalului Brașov pentru capătul de cerere privind anularea ordinului prefectului și al susținerii competenței de soluționare a întregii cauze de către Judecătoria Brașov. Cu alte cuvinte, nu se contestă faptul că soluționarea petitului privind anularea Ordinului Prefectului a fost declinat în favoarea Judecătoriei Brașov, potrivit dispozițiilor legale în materie, ci faptul că întreaga cauză nu s-a soluționat de o singură instanță și anume Judecătoria Brașov.
Deși prin încheierea de disjungere nu s-a întrerupt cursul judecății, astfel cum prevăd dispozițiile art 299 al 1 rap la art 282 al 2 cod procedură civilă, se impune a se preciza că prin lege, cu privire la fiecare dintre cele două acte atacate prin acțiunea introductivă inițială, se prevede o competență materială diferită a instanței, rațiune suficientă pentru a se dispune disjungerea.
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată că starea de fapt stabilită de prima instanță este în concordanță cu înscrisurile aflate la dosar, impunându-se a mai fi făcute o serie de precizări:
Potrivit actelor aflate la dosar, la data de 5.10.2006, în urma cererii și a adeverinței nr 51620/2006 eliberată de Primăria Municipiului B, s-a radiat una locuință din componența construcției înscrisă în CF nr 9364 B cu nr top 611.
La data de 24.07.2007, în baza cererii nr 58730/2007, a documentației anexate și a CU nr 2166/2007, același imobil s-a dezmembrat în 3 noi imobile.
În lunile următoare ale anului 2007, s-au înscris în cartea funciară, în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu SC SRL sau cu alți vânzători, ceilalți proprietari din imobilul menționat.
Ca urmare, în mod corect se susține de către pârâți că dreptul de proprietate al reclamantului nu a fost niciodată înscris în CF, de altfel acest fapt neputând fi posibil întrucât nu s-a procedat, până la distrugerea locuinței acestuia, la dezmembrarea imobilului și la atribuirea terenului.
La data de 7.08.2007 a fost emis și Ordinul Prefectului nr 862.
dispusă prin Hotărârea nr 483/2007 nu putea fi realizată fără radierea din CF a locuinței distruse, proprietatea reclamantului.
Despre radierea locuinței din cartea funciară și dezmembrarea imobilului, reclamantul a luat la cunoștință cu ajutorul SC SRL în luna 2007, când deja fusese emisă și Hotărârea de Consiliu Local. În aceste condiții nu poate fi primită critica recurenților și în sensul că reclamantul ar fi stat în pasivitatea față de toate demersurile întreprinse de autoritățile administrației publice.
De asemenea, posibilitatea unei eventuale reconstruiri a locuinței cu toate avizele și documentele legale pe care le implică nu pot fi analizate în acest cadru procesual, iar însă prin dispozițiile date de autoritatea publică locală vor avea consecințe asupra apărărilor și soluției date acțiunii civile formulată de reclamant în procesul penal, sub aspectul dreptului de proprietate al reclamantului și al posibilității acestuia de a dobândi, fie și prin cumpărătorii drepturilor litigioase, dreptul de proprietate asupra unei cote părți din terenul aferent întregii construcții.
În mod corect se susține de către pârâții Consiliul Local al Municipiului B și Municipiul B interdependența dintre certificatul de urbanism și extrasul de carte funciară privind un imobil compus din 3 locuințe și teren, pe de o parte și lucrarea de dezmembrare și situația de la acea dată a imobilului, pe de altă parte, însă, toate acțiunile întreprinse de cele două autorități publice sunt justificate legal în considerarea faptului că în cartea funciară figurează drept proprietar Statul Român. Deși imobilul fusese vândut prin intermediul SC SRL unor persoane fizice, potrivit Legii nr 112/1995, întrucât nu se realizase dezmembrarea imobilului și nici nu se atribuise ordinul prefectului, proprietarii de drept nu s-au putut înscrie în cartea funciară.
Conform dispozițiilor legale invocate în preambulul hotărârii atacate, respectiv art 10 și art 36 din Legea nr 215/2001 republicată la 20.02.2007 (variantă în vigoare la data emiterii actului ), autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz dispun de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale, consiliul local având atribuții în privința administrării domeniului public și privat al acestor unități administrativ teritoriale.
Dacă terenul pe care se afla imobilul se afla la acel moment în proprietatea unității administrativ teritoriale, în privința imobilului nu se poate spune același lucru.
Modalitatea în care s-a procedat la radierea uneia dintre locuințe, prin invocarea dispozițiilor art 22 al 1 și 3 din Legea nr 7/1996 în forma în vigoare la acel moment, nu face obiectul prezentei cauze.
Însă, relativ la acțiunea dispusă de Consiliul Local, de dezmembrare a imobilului, se poate spune că aceasta s-a realizat pe baza unor documente ce nu au ținut cont de existența dreptului de proprietate al reclamantului. aceleiași poziții pe parcursul derulării mai multor acte, nu conduce la validarea ultimului act întocmit.
Hotărârea atacată nu este criticabilă sub aspectul modului de dezmembrare raportat la situația unui imobil cu 3 locuințe, ci sub aspectul ignorării și necântăririi unei soluții legale în vederea protejării dreptului de proprietate al reclamantului.
Odată cu dobândirea dreptului de proprietate, reclamantul a dobândit dreptul asupra unor părți de uz comun, asupra unei pivnițe, iar din apărările pârâților autorități publice nu se face dovada vreunui impediment pentru reclamant de a proceda la solicitarea aprobării reconstruirii locuinței.
În acest sens, se impune a se preciza că din documentația întocmită cu ocazia dezmembrării ar fi trebuit să rezulte cu exactitate situația de fapt a imobilului sub aspectul întregii sale structuri, eventuala distrugerea integrală a apartamentului reclamantului în sensul inexistenței totale a acestuia, respectiv eventuale elemente de construcție rămase din acesta și asupra cărora, în mod evident, se păstrează dreptul de proprietate, inclusiv părți de uz comun, pivniță etc.
În mod întemeiat, prima instanță a dispus refacerea documentației de dezmembrare cu respectarea dreptului de proprietate al reclamantului, pârâtul Consiliul Local al Municipiului B trebuind să realizeze toate demersurile legale pentru stabilirea clară a situației juridice a dreptului de proprietate al reclamantului.
În măsura în care autoritatea publică locală nu a făcut demersuri în vederea ocrotirii dreptului de proprietate al reclamantului, astfel încât acesta să nu fie pe deplin pierdut în urma dezmembrării imobilului, atribuirii dreptului de proprietate asupra terenului și înscrierii în cartea funciară a celorlalți proprietari, hotărârea atacată este nelegală atât prin prisma încălcării dreptului de proprietate protejat de Constituție cât și al încălcării, astfel cum corect a reținut prima instanță a dreptului prevăzut de art 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Un alt argument în același sens ar consta în aceea că dacă distrugerea apartamentului reclamantului ar fi avut loc, în cazul în care toate formalitățile ar fi decurs mai rapid, după dezmembrarea imobilului, atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului și intabularea tuturor proprietarilor din imobil, inclusiv reclamantul, atât ca proprietari ai apartamentelor cât și ai cotelor părți din teren, reclamantul nu ar fi putut pierde dreptul de proprietate asupra terenului. Si această construcție logică conferă reclamantului legitimă de a beneficia efectiv de dreptul de proprietate, cum în mod întemeiat a reținut instanța de fond.
Ca urmare, toate argumentele aduse de prima instanță referitoare la încălcarea prin hotărârea CL a dreptului de proprietate a reclamantului nu au putut fi înlăturate de criticile aduse în recurs.
Întrucât acțiunea civilă a fost admisă în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului B, Municipiul B prin Primar și, și, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art 274 al 1 cod procedură civilă, obligându-i pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamanți.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursurile formulate de pârâții Consiliul Local al Municipiului B, Municipiul B prin Primar și, și.
Va face aplicarea dispozițiilor art 274 al 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții, și, cu domiciliul ales la avocat, pârâtul Consiliul Local al Municipiului B, cu sediul în B,- și Municipiul B, cu sediul în B,-, jud. împotriva sentinței civile nr 431/CA/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Obligă recurenții, și, Consiliul Local al Municipiului B și Municipiul B la plata către intimații și la plata sumei de 2380 lei titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier,
Red: LB/11.01.2010
Dact: DT/11.01.2010 - 13 ex.
Jud.fond:
11 Ianuarie 2010
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
