Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 760/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 760
Ședința publică din data de 3 iunie 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta B, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 308 din data de 10 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimata reclamanta - SRL B, cu sediul în B,-, jud. B și intimata pârâta Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul B, cu sediul în B,-, jud. B.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședința din data de 27 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, 3 iunie 2008, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, dând următoarea decizie;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 308 din 10.03.2008, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis acțiunea de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect, anulare act emis de autoritățile publice locale, formulată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâtele Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul B și DGFP B, și a dispus anularea deciziei nr4/17.10.2005, a raportului de inspecție fiscală încheiat la 4.07.2005, a deciziei de impunere nr. 1644/5.07.2005 și a măsurilor dispuse prin acestea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, conform concluziilor raportului de expertiza întocmit de expert, instanța a reținut că pentru perioada supusă controlului, trimestrul IV 2004 - trimestrul I 2005, reclamanta a prezentat contracte de prestări servicii care justifică executarea acestor servicii, constând în consultanță, reprezentantă, asistentă tehnică și management, respectiv obținerea veniturilor de 368.897.640 lei(ROL), precum si calculul veniturilor de 13.488.543.932 lei (ROL) reprezentând comisioane, sumă ce reprezintă cheltuieli deductibile potrivit contractelor de prestări încheiate, a facturilor întocmite, a rapoartelor de lucru, și celelalte documente aflate la filele 24-357, reținând că și cea de-a doua expertiza efectuata de expert, confirmă prezentarea de
către reclamantă a contractelor de prestări servicii și a documentelor justificative, privind cheltuielile deductibile fiscal.
Se mai reține din hotărâre că, și cel de-al doilea expert arată că la baza cheltuielilor de prestări servicii au stat contractele economice încheiate, actele adiționale, anexele la contract, documentele pe baza cărora au fost calculate comisioanele și cheltuielile de asistență tehnică, instanța respingând susținerile pârâtei, conform căreia că documentele justificative ar fi fost întocmite a priori, astfel încât reclamanta nu a încălcat disp. art. 48 din HG 44/2004, privind normele de aplicare a legii 571/2003, privind codul fiscal, ci a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de acest text de lege pentru deducerea cheltuielilor cu serviciile de management, consultanță, asistență sau de prestări servicii, considerente pentru care a admis acțiunea și a anulat actele fiscale și decizia nr. 44/17.10.2005 a DGFP B, prin care a fost respinsă contestația reclamantei.
Impotriva sentinței, a declarat recurs pârâta DGFP B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp. art. 304 pct. 6,7,8 și 9 și art. 304/1 civ. arătând că instanța de fond a acordat mai mult decât a cerut reclamanta prin acțiune, deoarece obiectul deciziei supusă controlului jurisdicțional, a fost pentru suma de 248.767 lei, reprezentând diferența de impozit pe profit la 31.12.2004, și nu suma de 13.488.543.932 lei, că instanța de fond a încălcat disp. art. 261 al. 5 civ. deoarece hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cel care a înlăturat cererile părților, soluția pronunțată s-a mărginit doar la a aprecia că acțiunea este întemeiată, bazându-și convingerea numai pe opinia expertului și a concluziilor reclamantei, ignorând argumentele recurentei și opinia separată a expertului asistent.
Soluția pronunțată de către prima instanță și motivarea hotărârii nu poate fi reținută deoarece trebuiesc prestate și executate în baza unui contract care să cuprindă date cu privire la prestator, datele execuției, precizarea serviciilor prestate, tarifele percepute, defalcarea cheltuielilor să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării contractului, prestarea efectivă a serviciilor trebuiau justificate prin situații de lucrării, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate de piață, sau orice alte documente din care să rezulte că aceste servicii au fost desfășurate.
Astfel, arată recurenta, în ce privește relația intimatei cu - T, efectuarea prestațiilor nu este dovedită cu rapoarte de lucru, acestea fiind prezentate ulterior în instanță, încălcându-se astfel, regulamentul de aplicare a legii contabilității nr.82/1991.
In ceea ce privește relația intimatei cu SRL Elveția, potrivit contractului nr 82/15.12.2004, încheiat pe o perioada de 1 an de la data semnării lui, în mod corect planul de control a constatat că cheltueilile efectuate cu acest contract sunt nedeductibile fiscal, întrucât anexa nr. 1 la contract, a dispus majorarea comisionului de la 2,8% la 5%, factura nr. 153/1.12.2004, prezentată pentru justificarea prestarilor de servicii se referă la contractul nr 14 fără dată și nu la contractul nr 82/15.12.2004, ultima factură externă nr. 165/12.01.2005, reprezintă exporturi efectuate în perioada aprilie - noiembrie 2004, în care nu exista contract cu firma externă din Elveția.
Arată recurenta că potriviti disp. art 21 al. 4 lit e, din Legea 571/2003 privind codul fiscal, cbheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistentă sau alte prestări de servicii pentru care contribuabili nu pot justifica necesitatea prestarii acestora, în scopul desfășurării activitații proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte, cheltuielile nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal, astfel încât greșit a fost admisă acțiunea și anulate actele fiscale.
In relația cu AG & ITALIA, arată recurenta, intimata a avut la baza un contract încheiat la 25.02.2004, încheiat pe un termen de 1 an, contractul nu oferă baza de calcul la care se aplică comisionul stabilit prin acesta, factura nr. 43/1.10.2004 cuprinde exporturile efectuate în perioada ianuarie - februarie 2004, pentru care nu a fost încheiat contractul de reprezentare, astfel încât potrivit disp. art. 21 al. 4 lit. m, din Legea 571/2003, cheltuielile nu puteau fi considerate deductibile fiscal, iar factura nr. 1/12.01.2005 reprezintă exportul realizat în aprilie - noiembrie 2004, servicii efectuate fără a fi susținute cu documente justificative.
Arată recurenta că în relația intimatei cu Italiana, s-a avut în vedere contractul de consultanța încheiat la 1.09.2004, având ca obiect executarea de servicii de asistența tehnică de specialitate, în ceea ce privește modernizarea instalațiilor, pregătirea și calificarea personalului in conformitate cu standardele internaționale referitoare la producția de fire fantezie pentru tricotaje, intimata a prezentat o anexă nedatată, semnată la beneficiar de o singura persoană însa nu a prezentat documente care să ateste cele prezentate în contract, astfel încât greșit s-a considerat că, cheltuielile sunt deductibile fiscal.
In aceeași situație, arată recurenta, este și relația intimatei cu firma ITALIA, ce a avut la baza contractul de consultanța din 1.04.2004, la care factura externă nr. 3639/29.12.2004, și anexa nu îndeplinesc cerințele legii nr. 571/2003, art. 21, pct. 4 lit. m, și art. 48 din HG 44/2004, la fel și în relația petentei cu firmele di ITALIA, ce a avut la baza contractul nr. 54/16.02.2004, factura externa nr. 53/7.12.2004 și cu firma ce a avut la baza contractul nr. 86/11.01.2005, la care s-a emis factura externa 256/5.01.2005 privind situația exporturilor în perioada ianuarie - noiembrie 2004, documente pe care legea nu le recunoaște calitatea de documente justificative.
Potrivit prevederilor pct. 48 din HG 44/22.01.2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea legii 571/2003, privind codul fiscal, arată recurenta, pentru a deduce fiscal cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistentă sau alte prestări de servicii, trebuiesc îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la lit. a și b de la aceste dispoziții și anume ca serviciile să fie efectiv prestate, executate în baza unui contract care să cuprindă datele referitoare la prestator, termene de execuție, precizarea serviciilor și tarifele percepute, justificarea efectivă a serviciilor privind situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate si contribuabilul să dovedească necesitate efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate.
Ori, intimata nu a dovedit că sunt îndeplinite aceste condiții, documentele prezentate de aceasta cum sunt comenzile, faxuri, adrese, acestea nu conțin elemente care să definească un document justificativ, și corect organul de control a considerat că, cheltuielile nu sunt deductibile fiscal, pentru că nu sunt îndeplinite cerințele
cumulative ale art. 24 lit. din legea 571/2003, coroborat cu disp. art 48 din HG 48/2004 și pct. 48 din HG 44/2004.
Solicită recurenta a se avea în vedere la pronunțarea hotărârii și concluziile expertului asistent din partea instituției recurente, care a arătat faptul că, cheltuielile stabilite în actul de control contestat, sunt cheltuieli nedeductibile fiscal, că intimata nu avea dreptul la deductibilitatea fiscală a acestor cheltuieli, deoarece nu a avut contracte pe perioadele în care s-a efectuat exportul, au existat contracte cu același nr. și dată dar cu conținut diferit, contracte, fără dată, fără număr, nesemnat, au fost emise facturi de prestări servicii, fără a se încheia contract în condițiile în care exporturile au avut loc și nu au existat rapoarte de lucru întocmite conform legii și ale dovezi cu care să se poate dovedi prestarea efectivă a serviciilor, expertiza de specialitate efectuată în cauză nu poate avea o forță probantă prestabilită, instanța trebuia să aprecieze toate probele administrate în cauză.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Primul motiv de recurs că instanța a acordat mai mult decât a solicitat intimata prin acțiune, este nefondat.
Prin cele două expertize contabile efectuate în cauză de expert și, se reține că potrivit contractelor pe care intimata le-a avut cu firmele externe privind efectuarea serviciilor de management, consultanță, evidenta tehnica și alte prestări de servicii, contracte pe care cei doi experți le analizează în parte pe fiecare, cheltuielile deductibile fiscale sunt în cuantum de 13.488.543.932 lei, însă prin sentința recurată se anulează actele fiscale respectiv raportul de inspecție fiscal încheiat la 4.07.2005 și decizia de impunere 1644/5.07.2005, prin care s-a stabilit în sarcina intimatei obligația fiscală în suma de - lei RON, reprezentând diferența impozit pe profit la 31.12.2004, (de 1.905.388.570 lei ROL) și diferența de impozit pe profit aferent trimestrului I 2005 de 582.282.629 lei ROL.
Prin urmare, prin sentința recurată instanța de fond nu a acordat mai mult decât a solicitat intimata, ci a anulat actele fiscale prin care s-a stabilit obligația fiscală în sarcina intimatei privind impozitul pe profit datorat de aceasta, pe motiv că cheltuielile în cuantum de 13.488.543.932 lei, nu sunt deductibile fiscal, aceasta din urmă sumă fiind avută în vedere de către organul de control la stabilirea diferenței de impozit pe profit datorată de intimată la 31.12.2004 și trimestrul I 2005, această sumă reprezentând baza de calcul pentru determinarea profitului impozabil.
C de-al doilea motiv de recurs constând în aceea că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept avute în vedere la darea soluției, și că prin acestea s-au încălcat disp. art. 261 al. 5 civ. este nefondată.
In sentința recurată, instanța de fond a avut în vedere la darea soluției considerentele de fapt și de drept ce justifică soluția pronunțată și anume probele administrate în cauză cu cele doua rapoarte de expertiză contabile, contractele încheiate de către intimată pentru prestarea serviciilor, actele adiționale la contract, facturile emise de către intimată cuprinzând serviciile prestate, rapoartele de lucru și celelalte documente aflate la filele 24-357 dosar fond și dispozițiile legale, respectiv art. 48 din HG 44/2004 privind Normele de aplicare a legii 571/2003, în baza cărora s-a demonstrat de către intimată îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest text pentru deducerea cheltuielilor cu serviciile de management, consultanță, asistență sau de prestări servicii, considerente pentru care nu au fost încălcare disp. art. 261 pct. 5 civ.
Motivele de recurs ce vizează fondul litigiului, invocate de recurentă sunt nefondate.
Potrivit disp. art. 21, al. 1 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, se prevede că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile, numai cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri impozabile inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare și alin. 2 al aceluiași articol prevede că sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și . lit.k) cheltuielile pentru perfecționarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreținerea și perfecționarea sistemelor de management al calității, obținerea atestării conform cu standardele de calitate.
Dispozițiile art. 21 al. 4, lit. M din legea 571/2003 prevăd că cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistență sau alte prestări de servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora in scopul desfășurarii activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte, nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal.
Prin urmare, din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că în situația in care sunt încheiate contracte de prestări de servicii și contribuabilii justifică necesitarea prestării acestor servicii in scopul desfășurării activității proprii, sunt deductibile fiscal, cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii.
In speță, intimata reclamantă a făcut dovada că a avut contracte de prestări servicii cu mai multe firme externe, și că a dovedit existența unor documente justificative privind executarea serviciilor de management, consultanță, asistență tehnică, reprezentanță, evidență tehnică și alte prestări de servicii, privind obținerea veniturilor de 369.897.640 lei ROL, precum și suma de 13.488.543.932 lei ROL, reprezentând comisioane, sume ce reprezintă cheltuieli deductibile fiscal.
Astfel, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, efectuat în al doilea ciclu procesual cât și din raportul de expertiză, vol. II filele 1-14 dosar fond, efectuat în primul ciclu procesual, arată că in ce privește contractul încheiat cu - SRL Elveția, nr. 82/15.12.2004, contract prin care intimata a preluat contractul de la - SA B, preluând și activitatea de producție, are la bază factura externa nr 153/1.12.2004, privind comisionul facturat de prestator și raportul de lucru, precum și factura externa nr. 165/12.01.2005 și raportul de lucru pentru factura externă, astfel încât prestările efectuate de către intimată sunt dovedite ca prestate cu contract, facturi și rapoarte de lucru, cheltuielile efectuate fiind deductibile fiscal.
In ce privește relația intimatei cu prestatorul de servicii AG di & ITALIA, rezulta din cele doua rapoarte de expertiză contabile, că prestările de servicii efectuate de intimat
avut la bază contractul incheiat la data de 25.02.2004, pentru care intimata a emis factura nr 43/1.10.2004, raportul de lucru întocmindu-se odată cu factura externă, la fel și factura nr. 1/12.01.2005 și raportul de lucru emis odată cu această factură,dovedesc că prestările de servicii efectuate de către intimata reclamantă au avut la bază contract, facturi și rapoarte de lucru, considerente pentru care susținerea recurentei că serviciile prestate nu au la bază contracte, facturi și rapoarte de lucru este nefondată, cheltuielile efectuate de intimată cu acestea fiind considerate de deductibile fiscal.
Relația intimatei cu ITALIANA, a avut la bază contractul de consultanță din 1.09.2004, pentru care intimata a emis factura externa 374/31.12.2004 privind cheltuielile de asistență tehnică, anexa la contractul de prestări servicii și asistenta tehnică, ținând loc de raport de lucru și care se încadrează in art. 48 in HG 44/22.02.2004, al. 2, considerente pentru care cheltuielile efectuate sunt deductibile fiscal.
In ce privește relația intimatei cu ITALIA, prestarea servicii a avut la baza contractul de consultanta din 1.04.2004 pentru care s-a emis factura externa nr. 3696/29.12.2004, privind cheltuielile de asistență tehnică, anexă la contractul de consultanta cât și la factura externă, ținând loc de raport de lucru și se încadreaza in disp. art. 48 din HG 44/22.02.2004, alin. 2, "s-au orice alte materiale corespunzătoare", anexă care a fost transmisă odată cu factura, cheltuielile fiind și în cazul acestui contract deductibile fiscal.
In aceeași situație se află și relația intimatei reclamanta cu firma di ITALIA, care a avut la bază contractul de reprezentare comercială nr. 54 din 16.02.2004 pentru care s-a emis factura nr. 53/7.12.2004 și raport de lucru întocmit și transmis odată cu factura externă, la fel și în cazul firmei RABON Elveția, pentru care a existat încheiat contractul nr. 86/2005 și s-a emis factura externă nr. 256/5.01.2005, și raportul de lucru emis cu ocazia întocmirii facturii, cheltuielile și in cazul acestui contract fiind deductibile fiscal.
In ce privește relația intimatei cu firma - T, prestarea serviciilor a avut la bază contractul de management încheiat la 15.10.2004, factura fiscală nr. -/28.10.2004, raport de lucru pentru luna octombrie 2004, factura fiscală interna -/29.11.2004, raport de lucru pentru luna noiembrie 2004. factura nr.-/20.12.2004, raportul de lucru pentru luna decembrie 2004, factura fiscala nr. -/24.02.2005, raport de lucru pentru luna februarie 2005 și factura fiscala nr. -/31.03.2005, astfel încât cheltuielile legate de aceste prestări de servicii sunt deductibile fiscal.
In consecință, cum prestările de servicii efectuate de intimată de management, consultantă, asistentă tehnică, reprezentantă, evidență tehnică și alte prestari de servicii către firmele externe și interne, a avut la bază contracte de prestări servicii, că prestările de servicii sunt dovedite cu facturile emise, rapoartele de lucru și celelalte documente justificative, erau îndeplinite condițiile legale pentru se considera că cheltuielile sunt deductibile fiscal, astfel încât corect si legal prima instanță a considerat că intimata reclamantă, nu a încălcat disp. art. 48 din HG 44/2004 privind Normele de aplicare a legii 571/2003, ci dimpotrivă a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de acest text și că nu datorează
diferența de impozit pe profit la 31.12.2004(de 1.905.388.570 lei ROL) și respectiv diferența de impozit pe profit aferent trim. I 2005 (582.284.629 lei ROL).
In ce privește, critica recurentei că instanța de fond nu a avut in vedere și opinia expertului consilier, este nefondată, intimata de fond a analizat întregul probatoriu administrat în cauză și a reținut că, constatările și concluziile din rapoartele de expertiză și sunt cele mai concludente în raport și de celelalte probatorii administrate în cauză cu înscrisuri.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul art 312 al. 1 civ. va fi respins ca atare, în cauza neevidențiindu-se motivele de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 civ.
In temeiul disp. art 274 civ. ca o consecință respingerii recursului, recurenta va fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de 10.020 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 308 din data de 10 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimata reclamanta - SRL B, cu sediul în B,-, jud. B și intimata pârâta Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul B, cu sediul în B,-, jud.
Obligă recurenta la plata sumei de 10.020 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
G - - - - -
Grefier
- -
Red CE/DD
2 ex/5.06.2008
f- Tribunalul
de date cu caracter personal
Nr. notificare nr 3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
