Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 808/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 808
Ședința din Camera de Consiliu de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Președinte Secție
- - - - Judecător
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 16 aprilie 2008, privind recursul declarat de reclamanta Instituția Prefectului Județului O, împotriva sentinței nr. 738 din data de 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 16 aprilie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 23 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt sub nr-, reclamanta Instituția Prefectului - Județul Oac hemat în judecată pârâtul CONSILIUL LOCAL, pentru a se anula Hotărârile Consiliului local nr.13/30.05.2007, 16/31.07.2007 prin care s-a aprobat încheierea Acordul/Contractului Colectiv de Muncă" pentru personalul încadrat în aparatul propriu al CONSILIULUI LOCAL și pentru personalul contractual.
Reclamanta a motivat că actul administrativ este nelegal, deoarece la adoptarea acestuia s-au încălcat dispozițiile art. 4 din Legea nr. 188/1999 R, potrivit căruia, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici se și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii, astfel că pentru această categorie de personal, respectiv funcționari publici sunt aplicabile actele normative în domeniul funcției publice.
De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art. 31 din Legea 188/1999 R ce se referă la salarizarea funcționarilor publici, iar alte drepturi salariale de asemenea se stabilesc în condițiile legii, că prin HCL s-au stabilit o serie de drepturi de natură salarială și într-un cuantum diferit față de dispozițiile legale în vigoare, respectiv OG nr. 6/2007 și OUG nr. 99/2000.
Potrivit art. 72 din aceiași lege, autoritățile publice pot încheia anual în condițiile legii acordul cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici, dar care trebuie să cuprindă numai măsurile cuprinse în lege și nu drepturile de natură salarială.
De asemenea, art. 12 din Legea nr. 130/1996 R prevede posibilitatea încheierii contractelor de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare este stabilită prin dispoziții legale.
Prin aprobarea acestui contract colectiv, s-au stabilit o serie de drepturi în favoarea funcționarilor publici din cadrul Primăriei comunei de natură salarială, care exced dispozițiilor legale enunțate și sunt exemplificative articolele 23 - art. 45 din contract.
ANFP care monitorizează și controlează modul de aplicare a legislației privind funcționarii publici prin adresa nr. -/23.05.2007 precizează că nu este posibilă acordarea unor drepturi salariale suplimentare de natura celor prevăzute în contractul colectiv de muncă, deoarece regimul juridic al raporturilor de serviciu este stabilit numai prin Legea nr. 188/1999
Prin contract s-a stabilit o serie de drepturi speciale de natură salarială în favoarea funcționarilor publici cât și contractuali care nu se regăsesc în dispozițiile legale în vigoare ce reglementează acordarea de drepturi salariale.
A apreciat că acest contract este de natură administrativă, întrucât una din părți este autoritatea administrației publice locale, astfel că ar fi incidente dispozițiile art. 8 din Legea 554/2004.
Consiliul local a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Instituției Prefectului județului O întrucât, prin hotărârile contestate în cauza de față a fost ratificat un document legal încheiat între primar și salariați, reglementat legal atât prin Legea 130/1996 R privind contractele colective de muncă cât și prin prevederile Legii 188/1999 R, privind Statutul funcționarilor publici.
Acest document negociat și semnat, în condițiile legii speciale a fost înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie O l - instituție abilitată de lege să verifice legalitatea contractelor colective de muncă și să le înregistreze, iar în cauza de față nici una din părțile contractante nu a contestat înregistrarea acestuia.
A mai susținut intimatul Consiliu local că are competența exclusivă de a verifica legalitatea contractului colectiv de muncă, deoarece într-un stat de drept controlul nu poate și nu trebuie să se suprapună din partea a două sau mai multe instituții publice pe același obiect, astfel încât prefectul nu poate ataca în instanța de contencios un contract colectiv de muncă.
Pe fond, s-a motivat că hotărârea prin care a fost aprobat acordul/contractul colectiv de muncă a avut în vedere dispozițiile Legii 188/1999, ale codului muncii, ale Legii nr. 130/1996 R, a sindicatelor nr. 54/2003, cât și Ordonanțele de Guvern referitoare la creșterile salariale și la sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar și cel contractual.
Pe acest considerent, acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la O, recunoscându-i-se legalitatea în baza Legii nr. 130/1996.
Potrivit Legii nr. 188/1999 R, privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii și de asemenea autoritățile publice pot încheia anual tot în condițiile legii acordul cu sindicatele reprezentative ale acestora.
Primele și drepturile salariale menționate în acordul/contract colectiv de muncă, sunt prevăzute în legislația în vigoare și anume art. 19 și 20 din OG nr. 6/2007, art. 40 din Legea nr. 188/1999, art. 155 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, astfel că nu a existat o încălcare a legii așa cum se susține de către petentă.
Prin sentința nr. 738 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Olta luat act că pârâtul Consiliul local a renunțat la excepția lipsei calității procesuale active a Instituției Prefectului Județului O, pe care a invocat-
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Instituția Prefectului Județului
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei, s-a constatat că, la încheierea acordul / contract colectiv de muncă al personalului încadrat în aparatul propriu al consiliului local al orașului P și personalul contractual, au fost avute în vedere atât dispozițiile Legii nr. 188/1999 R privind statutul funcționarilor publici cât și codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003.
Potrivit art. 26 și 27 din Legea nr. 130/1996 R, ce se referă la contractul colectiv de muncă, acest contract a fost înregistrat la O, recunoscându-se de instituția abilitată, legalitatea contractului.
Prin art. 31 din Legea nr. 188/1999, se prevede posibilitatea pentru funcționarii publici de a beneficia de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, iar conform art. 72 din aceiași lege, această categorie profesională poate încheia anual acorduri cu sindicatele reprezentative care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă precum și sănătatea și securitatea în muncă.
Primele și alte drepturi salariale sunt reglementate atât în legile specifice de salarizare ale funcționarilor publici, așa cum este OG nr. 6/2007, cât și ale OUG Nr. 123/2003 privind salariile ce se acordă personalului din sectorul bugetar.
Dispozițiile art. 155 din Legea nr. 53/2003 menționează că salariul se constituie din salariul de bază, indemnizații, sporuri,precum și alte adaosuri.
Având în vedere aceste legi, se constată că se dă posibilitatea angajatorului, care are calitate de ordonator de credite, în limite legale, să acorde tuturor categoriilor de salariați ai autorității publice anumite premii și stimulente.
In consecință s-a reținut neîntemeiată susținerea reclamantei că, prin acest acord/contract au fost stabilite o serie de drepturi de natură salarială în favoarea funcționarilor publici din cadrul instituției, într-un cuantum diferit față de dispozițiile legale enunțate, atâta timp cât dispozițiile art. 72 din Legea nr. 188/1999 R, prevede posibilitatea încheierii de acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici și în care sunt menționate măsurile referitoare la constituirea și folosirea de fonduri.
Pe de altă parte, contractul încheiat face referire și la personalul contractual al autorității publice, nu numai la funcționarii publici, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 155 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii.
Împotriva sentinței Tribunalului Olts -a declarat recurs de către reclamanta Instituția Prefectului Județului
S-a arătat că la adoptarea soluției de către prima instanță s-au nesocotit prevederile rt.4 din Legea 188/1999, art.12 din Legea 130/1999, precum și art.72 din Legea 188/1999
S-a detaliat, arătându-se că în acordul semnat au fost prevăzute drepturi de natură salarială, precum gratuități la eliberarea de acte de către autoritatea unde funcționează, drepturi speciale pentru menținerea sănătății, sporul de solicitare neuropsihică, acoperirea unei părți din cheltuielile de hrană, etc, drepturi care exced prevederilor legale, respectiv OG 6/2007 și OUG 99/2000.
Examinând recursul, Curtea îl găsește fondat.
Prin hotărârea nr.13/2007, Consiliul Local al comunei a aprobat acordul/contractul colectiv de muncă al personalului încadrat în aparatul propriu al Consiliului Local al comunei și personalul contractual.
Instanța a fost sesizată cu analiza legalității HCL nr.16/2007.
Pentru aceasta, este necesar a se examina acordul/contractul colectiv de muncă, care a format obiectul aprobării prin hotărârea consiliului local, precum și prevederile legale aplicabile în materia încheierii acordului sau contractului colectiv de muncă.
În continuare, Curtea va expune prevederile legale aplicabile în domeniul supus analizei.
Regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, denumite și raportul de serviciu, sunt reglementate prin Legea 188/1999 care constituie cadrul general privind statutul funcționarilor publici.
In cuprinsul Legii 188/1999 R, articolul 72 reglementează posibilitatea încheierii acordurilor colective.
Astfel, textul precizează că autoritățile publice pot încheia, anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții acestora, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățiri condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, măsuri, altele decât cele prevăzute în lege, privind protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Din observarea textului, se constată că acordurile colective pot să cuprindă numai măsuri de natura celor de mai sus.
În ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici, prin art.31 din Legea 188/1999 R se prevede expres modul de compunere al salariului funcționarului public.
Același text dispune că primele și alte drepturi salariale se acordă funcționarilor publici, numai în condițiile legii, iar salarizarea funcționarilor publici se face conform cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, pentru funcționarii publici.
De asemenea, prin OG nr.6/2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Din expunerea textelor enunțate, respectiv art.31 coroborat cu prevederile OG 6/2007, rezultă că în România salarizarea funcționarilor publici este guvernată de principiul legalității, și nu al consensualismului.
Analiza acordului/contractului colectiv de muncă, aprobat prin HCL 16 și 20/2007 demonstrează că în afara unor elemente care țin de organizarea internă a activității, acest acord conține și elemente de reglementare pe cale convențională, precum salarii, sporuri, etc.
Acestea nu pot să formeze obiectul convenției părților, deoarece în materia salarizării se aplică exclusiv normele din legile care reglementează domeniul respectiv.
De asemenea, se poate observa că în cuprinsul acordului, în capitolul precum "Sănătatea și securitatea în muncă" sunt prevăzute drepturi de natură salarială, precum acoperirea unor cheltuieli de hrană, spor de solicitare neuropsihică.
Precizăm că astfel de drepturi nu se circumscriu noțiunii de sănătate și securitate în muncă, aspectul respectiv privind luarea de către părțile contractante a unor măsuri de a asigura condiții care să protejeze sănătatea angajaților și să asigure securitatea în muncă.
În materia perfecționării profesionale, acordurile trebuie să fie în strictă concordanță cu prevederile art.51 din Legea 188/1999 R, ori în cazul analizat în prezent se constată derogări evidente de la prevederile textului enunțat.
Cele arătate mai sus se constituie în exemple de încălcare a prevederilor legale în materia dreptului autorităților publice de a încheia acorduri cu sindicatele sau reprezentanții funcționarilor publici.
În ceea ce privește componenta referitoare la contractul colectiv de muncă. Curtea reține că autoritățile publice pot să încheie contracte colective de muncă cu personalul contractual, însă, șa cum se arată în art.12 din legea 130/1996, invocat atât în acțiune cât și în motivele de recurs, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din analiza efectuată mai sus, rezultă că OG 6/2007 și Legea 188/1999 reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici din cadrul și al autorităților administrative locale, așa încât printr-un contract sau acord nu se poate deroga de la lege.
Cum acordul conține multiple derogări de la lege, pe care le-am enunțat cu titlu de exemplu în prezenta hotărâre, Curtea apreciază că HCL nr.13/2007 a Consiliului Local este nelegală, așa cum s-a susținut în acțiune și în motivele de recurs, nelegalitate determinată de faptul că acordul aprobat conține multiple derogări de la lege și că reglementează în domenii nepermise de legiuitor.
Având în vedere toate motivele mai sus enunțate, Curtea, în baza art.322 Cod pr.civilă, va admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI- JUDEȚUL O împotriva sentinței nr. 738 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O CONSILIUM și PRIMARUL COMUNEI.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Dispune anularea hotărârilor nr. 13/ 30.05.2007 și 16/31.07.2007 adoptate de către Consiliul Local.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/ MI/ 09.05.2008
Jud. fond.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Iuliana Rîciu
