Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 834/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.834
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.06.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REȘIȚA prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr.120/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - intimată " REȘIȚA", având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul - recurent consilier juridic, pentru reclamanta - intimată se prezintă avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantei - intimate pune concluzii de respingere a recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr-, la data de 05.08.2008, reclamanta " REȘIȚA" a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului Reșița și Primarul Municipiului Reșița, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr.166/20 mai 2008 emisă de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița privind circulația autovehiculelor care transportă bușteni și fier vechi; de asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Prin sentința civilă nr.120/04.02.2009 tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanta " - REȘIȚA" și a anulat Hotărârea nr.166 din 20 mai 2008, emisă de Consiliul Local al Municipiul Reșița.
În motivarea sentinței, s-a reținut că prin Hotărârea nr.166 din 20.05.2008 privind circulația autovehiculelor care transportă bușteni și fier vechi în mun. Reșița, pârâtul Consiliul Local al mun. Reșița a dispus ca în mun. Reșița circulația autovehiculelor care transportă bușteni și fier vechi să fie permisă numai în baza unei autorizații de transport bușteni și fier vechi.
Se arată că această hotărâre a interzis transportul de bușteni și fier vechi în zilele de duminică și celelalte sărbători legale, între orele 6,30 - 8,30 și 15,00 - 17,00 și a stabilit anumite taxe pentru eliberarea autorizației de transport bușteni și fier vechi.
În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, instanța a reținut că din cuprinsul adresei nr.263/102/20.10.2008, fila 70 dosar, coroborată cu avizele de însoțire a mărfii, filele 71-78 dosar, a rezultat că, în perioada 2007 - 2008, reclamanta a cumpărat o cantitate de 254.601,286 tone fier, că numărul de autovehicule care au efectuat transporturile sunt de 10.000 anual; de asemenea, a rezultat că societățile comerciale care au efectuat transporturile respective, la rândul lor, au închiriat mijloacele de transport întrucât nu există situații, în care același autovehicul, să fi transportat fier vechi în beneficiul reclamantei, timp de un an.
Se menționează în considerentele sentinței că pentru ca un act administrativ să fie valabil trebuie să fie emis de organul competent și în limitele competenței sale, să fie emis în forma și cu prevederile prevăzute de lege, să fie conform cu conținutul legii și să fie conform cu scopul legii.
S-a reținut că nu este respectat art.41 din nr.OG43/1997.
Totodată, s-a reținut că drumul fiind de interes local, hotărârea în discuție trebuia dată cu avizul Consiliului Județean, conform procedurii impuse de nr.OG43/1997 privind regimul drumurilor.
De asemenea, se menționează că în art.41 din nr.OG42/1997, modificată și completată, se prevede că pentru transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală admisă, masa maximă admisă pe axă și ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depășesc limitele prevăzute în anexă, se vor aplica tarife suplimentare de utilizare a drumurilor stabilite în funcție de masa totală sau de masa pe axă, de dimensiunile de gabarit ale autovehiculelor și de distanța parcursă. Or, prin hotărârea criticată tarifele suplimentare se aplică pentru autovehiculele care transportă bușteni și fier vechi, fără să se țină cont de criteriile avute în vedere de legiuitor și având,astfel, un caracter discriminatoriu.
Se arată că se încurcă dispozițiile nr.OG43/1997, astfel ca hotărârea în discuție încalcă și principiul liberei concurențe consacrat de alin.2 din Legea 21/1996, legea concurenței, fără ca excepțiile stipulate de acest ultim act normativ, să fie aplicabile în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recursul pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că hotărârea ar avea un caracter discriminatoriu, prin încasarea acestor taxe.
S-a mai arătat că din actele depuse de reclamantă la dosarul cauzei, nu rezultă că aceasta ar transporta fier vechi sau bușteni. Astfel, la dosar există o serie de avize privind însoțirea mărfii, din care nu rezultă decât felul acesteia și cantitatea și anume fier vechi și în nici un caz nu s-a demonstrat că reclamanta transportă această marfă, deoarece atât la emitentul facturii, cât și la beneficiar sunt trecute alte persoane juridice, sens în care consideră că reclamanta nu face dovada faptului că prin nr.166/2008 a fost lezată într-un interes legitim, astfel cum este acesta definit de Legea nr.554/2004.
Menționează că această hotărâre a Consiliului Local se adresează strict transportatorilor de fier vechi și de bușteni și nu acelor persoane juridice care beneficiază de aceste produse transportate.
Precizează că, în sprijinul legalității acestei hotărâri vine neatacarea acesteia de către Instituția Prefectului Județului C-S, singura instituție care are competența de a verifica legalitatea actelor emise de autoritățile administrației publice locale, înainte ca acestea să facă obiectul unor acțiuni în contencios administrativ.
Menționează că, în ceea ce privește susținerile reclamantei că hotărârea este discriminatorie, precizează că dispozițiile art.1 din nr.OUG109/2005 privind transportul rutier și anume pe lângă respectarea principiului liberei concurențe, garantarea accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier și a măsurilor de protecție a mediului înconjurător, în alin.3 al aceluiași articol se arată că "în toate raporturile generate de activitatea de transport rutier și de activitățile conexe acesteia, protecția vieții umane și a mediului este prioritară".
În drept au fost invocate dispozițiile art.146 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr.215/2001, nr.OUG195/2005, Legea nr.21/1996, nr.OUG109/2005 și Legea nr.273/2006.
Legal citată, reclamanta - intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în temeiul art.118 Cod procedură civilă, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În considerentele întâmpinării se arată că instanța de fond în mod corect a stabilit că în conformitate cu prevederile legii contenciosului administrativ nr.554/2004 societatea - Reșița este îndreptățită să formuleze acțiune în anularea Hotărârii 166.
Se mai arată că instanța de fond a stabilit în mod corect faptul că nici un act normativ indicat de către recurent în preambulul Hotărârii nr.166 nu conferă autorității deliberative emitente prerogativa de a institui taxe speciale, că Hotărârea nr.166 are un caracter discriminator și încalcă principiul liberei concurențe.
Precizează că legiuitorul a stabilit în mod expres faptul că avizul consiliilor județene pentru hotărârile prin care impun tarife suplimentare de utilizare a drumurilor de interes local de către consiliile locale trebuie obținut anterior și nu ulterior adoptării unei asemenea hotărâri.
Menționează că prin Hotărârea nr.166 se aplică tarife suplimentare pentru autovehiculele ce transportă bușteni și fier vechi în municipiul Reșița indiferent de masa totală maximă admisă, masa maximă admisă pe axa și/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit. Astfel, se încalcă în mod evident prevederile legale care indică în mod expres condițiile și limitele în care se aplică asemenea tarife suplimentare.
Se arată că este unanim cunoscut, faptul că în legislația rutieră criteriile de apartenență ale unui autovehicul la o clasă sau alta sunt reprezentate de: gabarit, tipul de motor, modalitatea de propulsie, etc. și nicidecum de încărcătura transportată. Or, prin Hotărârea nr.166, recurentul a înțeles să supună taxei doar autovehiculele care transportă bușteni sau fier vechi, și lăsând în afară sfera de aplicare a aceleiași taxe, autovehiculele de același fel, dar care au o încărcătură distinctă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004, nr.OG43/1997 și Legea nr.21/1996.
Recurenta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Examinând recursul de față, prin raportare la prevederile art.304 și urm. Cod procedură civilă, față de înscrisurile existente la dosarul cauzei Curtea va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Curtea constată că prin Hotărârea nr.166 din 20.05.2008 privind circulația autovehiculelor care transportă bușteni și fier vechi în mun. Reșița, pârâtul Consiliul Local al mun. Reșița a dispus ca în mun. Reșița circulația autovehiculelor care transportă bușteni și fier vechi să fie permisă numai în baza unei autorizații de transport bușteni și fier vechi.
Hotărârea menționată a interzis transportul de bușteni și fier vechi în zilele de duminică și celelalte sărbători legale, între orele 6,30 - 8,30 și 15,00 - 17,00 și a stabilit anumite taxe pentru eliberarea autorizației de transport bușteni și fier vechi.
În ceea ce privește interesul reclamantei în declanșarea litigiului, Curtea constată că societatea reclamanta are ca obiect de activitate principal producția de metale feroase sub forme primare și de feroaliaje. Astfel fiind, aceasta activitate implică achiziționarea de către societate a unor cantități de fier, astfel cum rezultă și din adresa nr.2633/1002/20.10.2008 (fila 70) în care se menționează că într-o perioadă de timp de 12 luni în depozitul societății a intrat o cantitate de 254.601,286 tone fier vechi transportat de autovehicule. Prin urmare, față de împrejurarea că hotărârea Consiliul Local nr.166/20.05.2008 a Consiliului Mun. Reșița are ca obiect tocmai transportul de fier vechi este dovedită vătămarea interesului legitim al reclamantei.
Astfel fiind, reclamanta are legitimare procesuală activă în prezenta cauză, sub aspectul dovedirii vătămării.
În ceea ce privește analizarea legalității emiterii unui act administrativ instanța are obligația de verifica atât respectarea condițiilor de formă cât și a condițiilor de fond. Prin urmare, se impune analizarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
În acord cu prevederile art.41 din nr.OG43/1997 transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe axă și/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depășesc limitele prevăzute în anexa nr.2 se efectuează pe baza autorizației speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
În acord cu mențiunile din alineatul 4 al aceluiași articol pentru transporturile prevăzute la alin.(1) din articol se aplică tarife suplimentare de utilizare a drumurilor, stabilite în funcție de masa totală sau de masa pe axă, de dimensiunile de gabarit ale autovehiculelor și de distanța parcursă, care constituie surse financiare în contul emitentului autorizației speciale de transport pentru administrarea drumurilor respective.
Aceste tarife se determină și se propun de administratorii drumurilor publice și se aprobă:
a) pentru drumurile de interes național, prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului;
b) pentru drumurile de interes județean, prin hotărâre a consiliilor județene, cu avizul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului;
c) pentru drumurile de interes local, prin hotărâre a consiliilor locale, cu avizul consiliilor județene.
Or, prin hotărârea criticată tarifele suplimentare se aplică pentru autovehiculele care transportă bușteni și fier vechi, fără să se țină cont de criteriile avute în vedere de legiuitor și având, astfel, un caracter discriminatoriu.
În același timp, având un caracter discriminatoriu ca urmare a încălcării dispozițiilor nr.OG43/1997, hotărârea în discuție, încalcă și principiul liberei concurențe consacrat de alin.2 din Legea nr.21/1996, legea concurenței, fără ca excepțiile stipulate de acest ultim act normativ, să fie aplicabile în cauză.
Totodată Curtea constată că hotărârea atacată a fost emisă fără respectarea prevederilor art.41 alin.4 lit. c) din nr.OG43/1997, și anume fără avizul consiliilor județene.
Curtea constată că pârâtul a menționat că temeiul legal al adoptării hotărârii în discuție o constituie nr.OUG195/2005, privind protecția mediului, modificată și completată și nicidecum celelalte acte normative, în raport de care reclamanta a criticat hotărârea respectivă.
În art.70 lit. g) din nr.OUG195/2005 se stipulează că "pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos, autoritățile administrative publice locale au obligația să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule". Dar, din analiza atentă a temeiului legal invocat rezultă că legiuitorul a avut în vedere "tipul" de autovehicule și, nu,tipul", de încărcătură a mijloacelor de transport, în speță, transport bușteni și materiale feroase.
Curtea apreciază că interpretarea dată de prima instanță în sentința atacată în sensul că dispozițiile invocate de pârâtă trebuie analizate prin coroborare cu prevederile din actele normative menționate mai sus, prevederi pe care autoritatea emitentă a hotărârii atacate le-a nerespectat.
Reținând cele expuse, văzând și dispozițiile legale menționate, Curtea va respinge recursul ca neîntemeiat.
Constatând culpa procesuală a pârâtului - recurent Consiliul Local al Mun. Reșița în declanșarea litigiului, față de prevederile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentul Consiliul Local al Mun. Reșița la plata către reclamanta - intimată a sumei de 7.484,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița, prin Primar în contradictoriu cu reclamanta - intimată - Reșița și pârâtul - intimat Primarul Municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr.120/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Obligă pârâtul - recurent Consiliul Local al Municipiului Reșița la plata către reclamanta - intimată a sumei de 7.484,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 04.06.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/17.06.09
TEHNORED:/17.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
