Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 864/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 864
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI -JUDEȚULUI O împotriva sentinței nr.541 din 3 octombrie 2008, pronunțată de tribunalul O l t, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI -JUDEȚULUI O și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciind dosarul în stare de soluționare, instanța a trecut la deliberări.
CURTEA
Prin sentința nr. nr.541 din 3 octombrie 2008, pronunțată de tribunalul O l t, în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de Instituția Prefectului O în contradictoriu cu Consiliul Local al Comunei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Prin hotărârea nr. 10 din 31.01.2008 Consiliul Local al Comunei aprobat acordarea indemnizației lunare de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru personalul care desfășoară activitate la Primăria Comunei, județul
Această hotărârea a fost restituită spre revocare, în cadrul procedurii administrative, de către reclamantă cu adresa nr.18199/24.03.2008, și, reanalizată fiind a fost menținută prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei nr.28 din 31.03.2008.
Examinând hotărârea emisă de Consiliul Local al Comunei, așa cum a fost menținută prin Hotărârea nr.28 din 31.03.2008, în raport cu dispozițiile Legii nr. 138/1999, OUG nr. 63/2003, Ordinului MAI nr. 496/2003, Legea nr. 137/2000 și OUG nr. 192/2002 Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Personalul ce-și desfășoară activitatea în cadrul autorităților administrației publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, în măsura în care instituția locală, dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Ordinul MAI nr. 496/2003 care reglementează sporul de dispozitiv a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr.63/2003 și al Legii nr. 138/1999.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OUG nr.63/2003 MAI are competențe, între altele, în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizate al persoanei, așa cum rezultă din prevederile art. 5 al. 2 din OUG nr.63/2003, în cadrul MAI funcționează ministrul delegat pentru administrația publică.
În conformitate cu prevederile art. 9 alin. 4 din OUG nr.63/2003, în aplicarea prevederilor legale, MIRA emite ordine și instrucțiuni, iar pentru domeniul administrației publice acestea se contrasemnează de ministrul delegat pentru administrația publică.
Din enunțarea și analiza textelor de mai sus, rezultă în mod clar și fără echivoc, competența de reglementare a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în cazul personalului administrației publice, fără a se face vreo distincție între autoritățile centrale și cele locale, prerogativa legală ce rezultă din atribuțiilor legale ale ministerului respectiv.
Astfel, conform art. 14 lit. a) pct. 1,4 și 8 din OUG nr. 63/2003, Ministerul Administrației și Internelor monitorizează programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și centrală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale după cum, împreună cu autoritatea publică locală, colaborează la realizarea unor programe.
Așadar, dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege și nu poate fi înlăturat pe calea unei interpretări excesive a autonomiei locale, prin ignorarea chiar a prevederilor constituționale.
Astfel, Constituția României tratează în Capitolul V -administrația publică, atât administrația publică centrală cât și administrația publică locală și Instituția Prefectului, ceea ce creează premiza unui regim unitar de reglementare.
Din analiza pct.9.2 din Ordinul nr. 496/2003 rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, potrivit art. 47 din Legea 138/1999 coroborate cu prevederile art. 13 din aceeași lege.
Activitatea de evidență a populației prevăzută prin OUG nr. 63/2003 ca aparținând MIRA a fost preluată în cadrul autorităților publice (în aparatul consiliilor locale și al consiliilor județene) personalul care exercită atribuțiunile de evidență a populației, având spor de dispozitiv.
În situația în care s-ar aprecia ca fiind întemeiat punctul de vedere al reclamantei s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional și legal al egalității între cetățeni.
În art. l alin. 2 din Legea 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor fiind garantate și în exercitarea drepturilor economice și sociale.
În transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a egalității de tratament și de șanse pentru întregul personal ce-și desfășoară activitatea la instituția respectivă.
În acest context, trebuie analizat Ordinul MAI nr. 496/2003 care creează un sistem unitar de salarizare și în domeniul administrației publice locale.
Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal și nu numai celor care își desfășoară activitatea la evidența populației, se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, ținând seama că toți desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Din prevederile art. 14 din OUG 92/2002 rezultă elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcționarilor publici, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda.
Din prevederile art.2 și 3 din OUG nr.92/2004 rezultă necesitatea creării premiselor pentru implementarea sistemului unitar de salarizare și că, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală ci, dimpotrivă se asigură egalitatea de tratament economic, salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr. 496/2003 care se aplică și în cazul autorității publice locale.
Cu această motivare, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cereri de recurs reclamanta a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că este vorba de acordarea indemnizației lunare de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru funcționari publici și personalul de specialitate din cadrul primăriei și nu pentru primarul și viceprimarul comunei.
S-a mai arătat dispozițiile din Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă și cele ale OUG nr.21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență invocate vizează alte situații de fapt decât cele avute în vedere de Consiliul Local la adoptarea acestei hotărâri fiind încălcate și dispozițiile Legii nr. 138/1999 ce se referă la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar cât și Ordinul MAI nr.496/2003 ce delimitează sfera funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, actul normativ făcând referire doar la acești funcționari și personalul contractual din subordinea MIRA.
S-a susținut că primarului și viceprimarului nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului MAI nr. 496/2003 nefăcând parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de acest act normativ, aceștia având statut de aleși locali, demnitari, reprezentând o autoritate executivă la nivel local.
S-a mai arătat că potrivit art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 "primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Potrivit art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, "pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege."
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că primarul și viceprimarul, autorități executive a administrației publice locale, nu pot beneficia, pe durata exercitării mandatului, de sporuri, inclusiv sporul de vechime, indemnizația reprezentând unica formă de remunerare a activității desfășurate.
Se reține, de asemenea, că primarului și viceprimarului nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului MAI nr. 496/2003 nefăcând parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de acest act normativ, aceștia având statut de aleși locali, demnitari, reprezentând o autoritate executivă la nivel local.
Față de aceste aspecte se constată că în mod greșit instanța de fond a reținut calitatea de funcționari publici a primarului și viceprimarului și îndreptățirea acestora la plata indemnizația de dispozitiv potrivit OUG 92/2002 și Ordinului MAI nr. 496/2003.
În consecință, constatându-se că Hotărârea nr. 10 din 31.01.2008 și Hotărârea nr.28 din 31.03.2008 ale Consiliul Local al Comunei prin care s-a aprobat acordarea indemnizației lunare de dispozitiv în procent de 25% din indemnizația de bază primarului și viceprimarului, sunt nelegale ca urmare a încălcării dispoz. art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, Curtea apreciază întemeiat recursul declarat de Instituția Prefectului O, urmând a-l admite în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, modificând sentința în sensul admiterii acțiunii și a anulării celor două hotărâri ale consiliului local ca nelegale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI -JUDEȚULUI O împotriva sentinței nr.541 din 3 octombrie 2008, pronunțată de tribunalul O l t, în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Anulează Hotărârea nr. 10 din 31.01.2008 și Hotărârea nr.28 din 31.03.2008 ale Consiliul Local al Comunei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. PF/2ex/13.03.2009
Jud. fond.
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Adina Calotă
