Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 872/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 872/R-CONT
Ședința publică din 02 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
- -, judecător
-, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recurent declarat de reclamanta ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A PATRONATULUI OPERATORILOR DE TRANSPORT ÎN REGIM DE taxi - FILIALA V, cu sediul în Rm.V, nr.1, -.41/1,.C,.20, județul V, împotriva sentinței nr.907 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RM., cu sediul în Rm.V, str. -. -, nr.14, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- reclamantă prin președinte, în baza delegației de la dosar și intimatul- pârât Consiliul Local al Mun. Rm.V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr.17232/02.10.2009, emisă de Primăria Mun. Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului-pârât depune la dosar întâmpinare, pe care o comunică și reprezentantului recurentei. Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pe care le depune la dosar.
Reprezentantul recurentei- reclamante solicită de asemenea încuviințarea probei cu trei înscrisuri pentru a face dovada că intimatul nu are avizul Camerei, pe care le depune la dosar.
Curtea califică întâmpinarea formulată de intimată ca fiind concluzii scrise, față de data depunerii acesteia și restituie înscrisurile reprezentantului recurentei pentru a fi depuse cu borderou și comunicate și părții adverse și lasă dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenta- reclamantă prin președinte, în baza delegației de la dosar și intimatul- pârât Consiliul Local al Mun. Rm.V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar.
Reprezentantul recurentei depune la dosar borderoul cu înscrisuri, le comunică părții adverse și reiterează cererea privind încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea pune în discuția părților proba cu înscrisuri.
Reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea probei cu înscrisuri.
Reprezentantul intimatului- pârât, față de proba cerută de recurentă, arată că acestea nu au legătură cu cauza, solicitând a nu fi avute în vedere la pronunțare.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul, asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei- reclamante - Filiala V, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum este motivat în scris, arătând că prin hotărârea emisă de intimat taximetriștii sunt prejudiciați.
Reprezentantul intimatului- pârât Consiliul Local al Mun. Rm.V, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 24.04.2009, reclamanta Asociația Națională a Patronatului Operatorilor de Transport în Regim de Taxi - Filiala Vac hemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm.V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea hotărârii nr.336/184/30.10.2008 emisă de acesta.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin hotărârea a cărei anulare se solicită s-au stabilit contravenții și sancțiuni pentru activitatea de taximetrie și transport, deși, există o serie de acte normative care reglementează acest domeniu.
Prin precizarea la acțiune (6-7), reclamanta a menționat că la emiterea hotărârii, autoritatea locală nu a respectat procedura prevăzută de Legea nr.38/2003 și Normele Metodologice de aplicare, stabilite prin Ordinul MAI nr.356/2007, reclamanta nefiind consultată la stabilirea măsurilor luate.
Tribunalul Vâlcea - Secția contencios, administrativ și fiscal - prin sentința nr.907/23.06.2009 a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că prin HCL nr.336/184/30.10.2008, autoritatea publică a aprobat locurile de așteptare a clienților, situate pe domeniul public al municipiului, ce pot fi folosite de taximetriștii autorizați, în condițiile legii.
De asemenea, s-a stabilit amplasamentul pentru locurile de așteptare, modalitatea de semnalizare și accesul gratuit nediscriminatoriu, în limita locurilor disponibile și în ordinea sosirii pentru autovehiculele taxi autorizate, în condițiile legii.
Prin aceeași hotărâre, la art.4, s-au prevăzut contravenții pentru nerespectarea măsurilor dispuse, iar la art.5, modul de sancționare a contravențiilor care constă în amendă de la 200 la 1000 lei, în raport de fapta comisă.
Pârâtul a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii hotărârii ce se contestă și din verificarea acestora rezultă că actul normativ a fost emis în temeiul Legii nr.38/2003, privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, precum și ale Ordinului Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr.356/2007, prin care au fost aprobate Normele de aplicare ale acestei legi.
Pentru a emite hotărârea ce se contestă autoritatea deliberativă a avut în vedere Raportul nr.39116/21.10.2008, întocmit de Serviciul - corpul de control al primarului, inspectori zonali, liberă inițiativă, prin care s-a propus stabilirea locului de așteptare a clienților în cadrul transportului în regim de taxi pe raza municipiului Rm.
Totodată, s-a avut în vedere și avizul favorabil al Camerei Naționale a din România - Filiala V, materializat în Protocolul nr.39384/23.10.2008, precum și avizul Inspectoratului de Poliție al Județului V - Serviciul Poliției Rutiere V, conform art.6 alin.2 din nr.HG1391/2006.
Potrivit art.13 din Legea nr.38/2003 "în cadrul atribuțiilor de coordonare a activităților privind transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere, autoritățile administrației publice locale sau ale municipiului B, după caz, emit reglementări referitoare la interdicțiile și restricțiile privind activitatea în regim de taxi și în regim de închiriere, locurile de așteptare a clienților sau de staționare a taxiurilor, alte prevederi necesare bunei organizări și executări a serviciilor de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere".
Prin urmare, s-a reținut că, actul normativ menționat, conferă administrației publice locale dreptul de a emite reglementări referitoare la locurile destinate taxiurilor, la locurile de așteptare a clienților, la stabilirea de măsuri sancționatorii și la orice alte reglementări necesare bunei organizări și exercitări a serviciului de transport în regim de taxi.
Autoritatea emitentă a actului administrativ contestat a respectat prevederile legale, iar susținerea reclamantei că acestea au fost nesocotite, nu a fost apreciată de către instanța de fond ca justificată.
În raport de cele arătate mai sus instanța a reținut că actul administrativ ce se contestă este legal și temeinic, iar criticile aduse de petentă nu se justifică.
Verificând și din oficiu legalitatea actului administrativ contestat, tribunalul nu a constatat că au fost nesocotite dispoziții legale de ordine publică, care să conducă la modificarea sau anularea acestuia.
Or, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, s-a reținut că "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public", acest temei fiind incident cauzei de față.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
- instanța nu a ținut cont de cererea sa referitoare la prima plângere prealabilă și nu s-a pronunțat, conform OG nr.2/2001; după cum nu a observat că, prin precizarea la acțiune a depus oad oua plângere prealabilă, la care, de asemenea, nu s-a dat răspuns;
- hotărârea a cărei anulare s-a solicitat nu are avizul cerut de lege, respectiv al recurentei-reclamante, ci doar al Asociației profesionale "Camera Națională a din România - Filiala V",documentația solicitată de instanță fiind incompletă;
- instanța s-a pronunțat numai pe baza celor expuse în întâmpinarea pârâtului, care a indus-o în eroare, prin depunerea unei documentații incomplete;
- nu s-a observat că hotărârea nu respectă Legea nr.38/2003 și ordinul de aplicare a acesteia nr.356/2007 (art.6 alin.1, art.11 alin.4 lit.b) și art.53);
- locurile de așteptare stabilite îi prejudiciază pe taximetriști, dar și clienți, fiind împotriva acestora;
- sancționarea taximetriștilor se face doar preferențial.
În concluzie, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii sale.
Examinând recursul, în raport de criticile aduse, încadrate de curte pe temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
În ceea ce privește prima critică, se constată că, prin modul de formulare, nu poate fi supusă controlului judiciar, întrucât nu se arată care sunt aspectele semnalate de recurenta-reclamantă în temeiul OG nr.2/2001 asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat.
De asemenea, observând înscrisul de la fila 19 dosar fond se constată că la plângerea prealabilă nr.10825/26.03.2009 s-a formulat răspuns de către pârât, în data de 6.04.2009, ceea ce infirmă susținerea recurentei sub acest aspect.
Deși, critica vizând adoptarea hotărârii cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.38/2003 - referitoare la obligativitatea consultării recurentei-reclamante, nu a făcut obiectul plângerii prealabile, ci doar al precizărilor la cererea inițial formulată, din lecturarea art.2 alin.(1) lit.m) a acestui act normativ rezultă că este obligatorie " consultarea asociațiilor profesionale reprezentative ale transportatorilor autorizați etc.", ceea ce, în cauză, s-a respectat, existând la dosar (29) Protocolul încheiat la 23.10.2008 cu Camera Națională a din România - Filiala Rm.
Nici următoarele două critici nu pot fi verificate atâta vreme cât recurenta nu motivează de ce documentația nu este completă, dimpreună cu faptul că această afirmație nu a fost pusă în discuție la soluționarea fondului cauzei.
De asemenea, analizând temeiul de drept ce a stat la baza emiterii hotărârii nr.336/2008, respectiv Legea nr.38/2003, art.13 (lit.f), se reține că în cadrul atribuțiilor de coordonare a activităților privind transportul din regim de taxi sau transport în regim de închiriere, autoritățile publice locale sunt autorizate să emită reglementări privind locurile de așteptare a clienților și de staționare a taxiurilor, astfel că nu se poate susține contradictorialitatea acestor măsuri cu cele instituite prin OG nr.2/2001 ori Legea nr.265/2007.
Aceste măsuri adoptate la nivel local fiind menite să asigure optimizarea desfășurării activității de taximetrie, din punct de vedere al fluidizării circulației rutiere, dar și al protecției intereselor profesionale ale taximetriștilor autorizați.
Faptul că locurile de așteptare stabilite de autoritatea locală nu sunt și cele dorite de recurenta-reclamantă, după cum nici prevederea sancționării faptelor contravenționale săvârșite de taximetriști în trafic, nu poate conduce la anularea unei hotărâri, cât timp aceasta a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare în materie.
Ultima afirmație a prezentei căi de atac nu se poate încadra nici ea în temeiurile prevăzut de art.304 Cod pr.civilă.
Față de cele de mai sus, neexistând motive care să conducă la modificarea sentinței atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A PATRONATULUI OPERATORILOR DE TRANSPORT ÎN REGIM DE TAXI - FILIALA V, cu sediul în Rm.V, nr.1, -.41/1,.C,.20, județul V, împotriva sentinței nr.907 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RM., cu sediul în Rm.V, str. -. -, nr.14, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2009, la Curtea de Ape Pitești - Secția comercialăși de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red./08.10.2009
EM/2 ex.
Jud.fond.Gh.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Polixenia
