Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 908/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.908
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul cu domiciliul ales la & cu sediul în B, Calea, nr. 143, sect. 1 împotriva sentinței nr. 81 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL ORAȘULUI cu sediul în,-, jud. P, PRIMĂRIA ORAȘULUI - PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, jud. P și - SRL cu sediul în, Șoseaua de Centură Hala C5, nr. 27-28, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei conform chitanței nr.23808/2009 și timbru judiciar de 1 leu, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2009, intimați pârâți Primarul Or., Primăria orașului prin primar, ambii reprezentați de consilier juridic, - SRL reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii nr. 25/15.05.2009, aflată la fila 29 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant solicită în temeiul art. 244 pct. 1.pr.civilă, suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Sinaia, ce are ca obiect obligație de a face, a cărei soluționare are o influență decisivă asupra dezlegării prezentei pricini și depune la dosar o cerere scrisă în acest sens, copie de pe acțiunea formulată de reclamanta - Grup SRL, cerere de întregire a acțiunii, întâmpinare cerere reconvențională formulată de și, întâmpinare formulată de - Grup SRL, extras portal instanță în ceea ce privește dosarul cu numărul mai sus menționat.
Menționează că Judecătoria Sinaiaa fost investită de - Grup SRL cu o cerere prin care se solicită să se stabilească existența sau inexistența, respectiv constituirea unui drept de trecere pe terenul proprietatea recurentului, aspect esențial în stabilirea legalității emiterii autorizației de construire nr. 205/4.09.2007, ce face obiectul prezentei pricini.
Avocat, având cuvântul pentru intimata pârâtă - SRL, arată că autorii comuni ai părților din anul 1938 au lăsat un drum de trecere, urmare acestei situații a fost eliberată autorizația de construcție. Mai mult susține că drumul de acces împarte proprietățile părților, iar cele două parcele ale autorilor, are prevăzut drum de acces.
Susține că prezenta cauză ce vizează anularea unui act administrativ respectiv anularea autorizației de construire nr. 205/4.09.2007 nu are legătură cu cauza ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Sinaia, care privește accesul la teren.
Solicită respingerea cererii de suspendare formulată de recurentul reclamant.
Consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea cererii de suspendare formulată de recurentul reclamant, întrucât cele două cauze nu au legătură.
Curtea, constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, dezlegarea prezentei pricini neatârnând în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți și respinge cererea de suspendare formulată de recurentul reclamant.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat având cuvântul pentru intimata pârâtă - SRL, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimați pârâți Primarul orașului și Primăria or. prin primar, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea autorizației de construire nr. 205/04.09.2007.
Susține faptul că recurentul este proprietarul imobilului teren în suprafață de 870. situat în intravilanul or.,-, jud. P, în anul 2005 obținut dreptul de a construi în baza autorizației de construire nr. 159, iar în anul 2007 fost finalizată construcția, împrejmuind terenul conform planului avizat, cu toate acesta, după doi ani Primăria a emis autorizația de construire nr. 205/04.09.2007 în baza unor schițe în care se menționează greșit că terenul acesteia s-ar învecina la sud cu un, drum de acces ".
Arată că la data emiterii autorizației de construire nr. 205/2007 nu exista un drum de acces la calea publică.
În ceea ce privește înscrisul invocat de societatea intimată prin apărător din 1938, susține că este prescris prin neuz.
Menționează că recurentul a împrejmuit terenul în baza unei autorizații de împrejmuire, iar instanța de fond în mod nelegal, contrar situației de fapt și de drept a reținut că societatea pârâtă, la momentul solicitării emiterii autorizației de construire avea cale de acces la proprietatea sa, schimbând natura documentului - schiței depus de.
Mai arată că motivarea instanței de fond privind invocarea propriei turpitudini a recurentului este nelegală, ignorând cu desăvârșire actele de la dosar.
În continuare solicită a se avea în vedere susținerile Primăriei de la fond care recunoaște că pretinsul drum de acces este proprietatea recurentului, că în mod legal și-a împrejmuit propriul teren, având cunoștință că este vecin cu societatea pârâtă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata pârâtă - SRL solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică întrucât reclamantul nu este vătămat în nici un mod prin emiterea acestei autorizații de construire.
În ceea ce privește autorizația de construire, a fost verificată sub aspectul legalității de Inspectoratul în Construcții, constatând că au fost respectate actele normative în vigoare, în speță neexistând o dovadă certă că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale.
Mai mult susține că pe terenul în litigiu exista drum de acces la calea publică, prevăzut de autorii părților, pentru a se asigura accesul la toate loturile create, pe care recurentul în prezent l-a blocat.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimați pârâți Primarul orașului și Primăria or. prin primar, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică, autorizația de construire a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, fiind obținute toate avizele necesare.
Depune concluzii scrise detailate.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios II sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Primarul Orașului, Primăria Orașului și - SRL anularea adresei nr.5894/12.08.2008 emisă de Primăria, anularea autorizației de construire nr. 205/4.09.2007 și suspendarea executării acestei autorizații până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că parata - SRL obținut autorizația de construcție în baza unor schițe în care se menționează greșit că terenul societății s-ar învecina la sud cu un, drum de acces, deși reprezentanții acesteia cunoșteau la data la care au întocmit si depus la Primăria, documentația necesară emiterii AC 205/4.09.2007 că nu au nici un drept asupra acestuia.
Societatea pârâtă a început lucrările de construcții pentru edificarea imobilului construcție pe terenul său si, cum nu avea nici un drum de acces spre calea publică, aceasta a construit un drum de acces pe proprietatea vecinului său, fără a avea în acest sens niciun fel de autorizație din partea Primăriei si a proprietarului respectivului teren.
Susține reclamantul că autorizația de construire nr. 205 din 4.09.2007 este nelegala în condițiile încălcării pct. 12 din Conținutul -cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții reglementat de Legea 50/1991 respectiv lipsa accesului la drumurile publice, precum, si a art. 26 din Regulamentul general de urbanism.
Lipsa oricărei posibilități de acces la calea publică rezultă din însăși susținerea societății parate în dosar nr- în care solicită reclamantului din prezenta cauză să desființeze gardul care împrejmuiește proprietatea acestuia precum si porțile pentru a- permite să folosească o parte a terenului proprietatea reclamantului pentru avea acces la drumul public.
O astfel de construcție, fără acces la drumurile publice încalcă disp. art. 25 din Regulamentul general de urbanism, nepermițând intervenția mijloacelor de stingere a incendiilor.
Societatea parata nu are cale de acces pentru racordarea la utilități, fapt ce rezultă din însăși susținerile acesteia formulate în dosarul - prin care solicita obligarea reclamantului din prezenta cauza să ii permită realizarea branșamentelor sau racordările la utilități, respectiv energie, apă, gaze naturale, canalizare.
Prin AC 205/4.09.2007, Primăria a autorizat doar executarea branșamentului electric, cu încălcarea dispozițiilor art. 5 din Legea 50/1991.
Solicită reclamantul și suspendarea executării AC 205/4.09.2007 fiind, în opinia sa, întrunite condițiile prev. de art. 15 rap. la art. 14 din Legea 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată, parații Primăria orașului si Primarul orașului au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând că autorizația de construire a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii 50/1991 si regulamentului de urbanism.
Prin întâmpinarea formulată de parata - GRUP SRL aceasta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Autorizația de construire a fost eliberata avându-se în vedere si faptul că în titlul de proprietate al acesteia este prevăzuta calea de acces de 3 ml care asigura accesul pietonal si auto.
Arată societatea parata, că reclamantul nu este vătămat în nici un mod prin emiterea acestei autorizații de construire, iar calea de acces este drum public și nu proprietate privată.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
La termenul de judecată din data de 4.11.2008, instanța a respins cererea de suspendare a executării AC 205/4.09.2007 ca neîntemeiată.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a pronunțatsentința nr. 81 din 24 februarie 2009, prin care a respins acțiuneaformulată de reclamantul, împotriva paraților Primarul Orașului, Primăria Orașului prin Primar și - SRL ca neîntemeiată, fiind obligat reclamantul către pârâtul - SRL la plata cheltuielilor de judecata în sumă de 3200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat anularea adresei nr.5894 din 12.08.2008 de Primăria adresa prin care însă, i se răspunde la plângerea prealabila înregistrată sub nr. 5894/2008, in sensul că nu are calitate de a solicita revocarea autorizației de construire emisă pe numele altei persoane, iar pe de altă parte că nu afectează proprietatea sa emiterea acestei autorizații.
Aceasta adresa nu reprezintă in realitate un act administrativ astfel cum este el definitiv de disp. art. 2 lit. din Legea 554/2004 pentru a fi susceptibila de anulare ci are doar caracterul unui răspuns la plângerea prealabila, poziția paratei cu privire la calitatea solicitantului dar si a temeiniciei cererii sale, astfel încât acest capăt de cerere a fost respins, ca neîntemeiat.
Chiar dacă aprecierea paratei in sensul că reclamantul nu poate solicita revocarea in tot a unei autorizații de construire emisă in numele altei persoane juridice este eronată - acest aspect a fost analizat cu ocazia soluționării in fond a cauzei prin recunoașterea calității reclamantului de a solicita ca terț vătămat anularea unui act administrativ ( art. 1(2) din Legea 554/2004 ) emis pe numele altei persoane.
În ceea ce privește anularea AC 205/4.09.2007, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit actului de adjudecare nr. 1517/29.11.2006 parata - GRUP SRL a adjudecat terenul situat in,-, jud. P aparținând debitoarei - SRL, societate in faliment.
Așa cum rezultă din actul de adjudecare terenul are o suprafața reala (conform măsurătorilor ) de 706,66. este înregistrat în Cartea Funciară nr. 832N cu număr cadastral 1129.
Acest teren a fost dobândit de societatea în faliment - SRL prin cumpărare de la (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9760-9761/24.12.1992).
În contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat este specificat ca vecini și drum de acces. În același sens, din extrasul de carte funciară ( 39) se menționează de asemenea, ca vecinătate a imobilului - teren la sud - drum de acces.
Încheierea de intabulare a dreptului de proprietate cu nr. 41662 menționează de asemenea, existenta ca vecinii - la sud - drum acces.
Și in planul de amplasament, astfel la fila 54 dosar este achitat si delimitat drumul de acces chiar dacă se menționează că terenul aparținând societății parate nu este delimitat cu împrejmuire pe laturile de sud, est si vest.
În procesul verbal de control încheiat la 29.10.2008 de către SUD Muntenia se constată că documentația ce a stat la baza emiterii autorizației a cărei anulare se solicită a fost legal întocmită, respectând înscrisurile deținute de societatea parata si cuprinzând toate avizele și acordurile solicitate investitorului, respectiv aviz apă/canal nr. 2114/30.07.2007, aviz alimentare cu energie nr. 948/27.07.2007, aviz alimentare cu gaze naturale nr.1228/16.07.2007, aviz protecția mediului nr. 7218/6.07.2007, aviz salubrizare 67C/17.08.2007, aviz apărare civila mr. 58/13.07.2007, aviz sănătate populației nr. 1893/3.08.2007 si aviz nr. 10364/9.08.2007.
Prin urmare, societatea pârâtă deține avizele necesare conform art. 5 din Legea 50/1991.
Reclamantul a invocat faptul că autorizația de construire este nelegal emisă în condițiile în care nu există posibilitate de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute conform destinației construcției.
Cu toate acestea, așa cum s-a arătat anterior, societatea parată, la momentul solicitării emiterii autorizației de construire avea cale de acces către proprietatea sa, din strada - însă, reclamantul, invocând dreptul său de proprietate asupra acesteia a blocat accesul, aspect care, în mod evident nu ii poate fi imputat paratei.
Reclamantul invocat nelegalitatea autorizației de construire tocmai prin prisma unei masuri dispusă de el însuși, instanța investită cu o atare cerere neavând calitatea de stabili dacă drumul de acces este drum public sau reprezintă proprietatea reclamantului.
O astfel de situație excede competentei instanței de contencios administrativ care are obligația de a verifica legalitatea autorizației de construire prin prisma respectării condițiilor impuse de Legea 50/1991.
Ori, sub acest aspect, tribunalul a constatat că autorizația de construire s-a emis în baza unei documentații complete, în conformitate cu conținutul - cadru prevăzut in anexa 1 astfel cum cer dispozițiile art. 7 pct. 2 din Legea 50/1991.
Împrejurarea învederată de reclamant în sensul că în prezent societatea parată nu are cale de acces pentru intervenția mijloacelor de stingere a incendiilor echivalează cu invocarea propriei sale atitudini culpabile, întrucât o eventuală absență a unei căi de acces in prezent este determinantă de închiderea acesteia tocmai de către reclamant.
Pe de altă parte, așa cum s-a reținut în procesul verbal de control întocmit la data de 29.10.2008 urmare a sesizării formulate de reclamant, accesul pe șantierul investiției se realizează dinspre str. - si nu pe drumul de acces dinspre strada -, însă nu s-a constatat existența unei stări de pericol prin imposibilitatea de intervenție a mijloacelor de stingere a incendiilor la momentul controlului exista un drum de acces mărginit pe ambele laturi de garduri, drum ce face obiectul litigiului în fata instanței de drept comun.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele reglementate de dispozițiile art. 304 pct.6,8 și 9 Cod procedură civilă, iar în temeiul dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța să analizeze cauza sub toate aspectele.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că în mod nelegal și contrar situației de drept și de fapt care rezultă din actele existente la dosar, instanța de fond a reținut că,societatea pârâtă, la momentul solicitării emiterii autorizației de construire avea cale de acces către proprietatea sa, din strada - însă, reclamantul invocând dreptul său de proprietate asupra acesteia a blocat accesul, aspect care în mod evident nu îi poate fi imputat pârâtei ", invocă dispozițiile art. 304 pct.6 pr.civ. fără să fie sesizată instanța a constatat existența unui drept al societății pârâte asupra pretinsului drum de acces.
Sub acest aspect, susține recurentul că instanța de fond a procedat în mod nelegal, reținând în considerente, cu încălcarea principiului disponibilității și ignorarea titlului de proprietate și autorizațiilor aferente acestuia emise în favoarea reclamantului valide și necontestate, că avea un drept asupra pretinsului drum de acces.
Un al doilea motiv de recurs vizează faptul că în mod nelegal, instanța de fond a schimbat natura schiței terenului depusă pentru obținerea autorizației.
Susține că, instanța de fond, contrar evidenței a apreciat greșit că această schiță reprezintă probă în sensul existenței unui drept al pe pretinsul drum de acces lăsând fără forță probatorie și efecte juridice titlul valid necontestat al reclamantului, sub acest aspect invocă prevederile art. 304 pct.8 Cod procedură civilă.
Arată că instanța de fond a ignorat în totalitate înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv adresa Primăriei orașului nr. 1842/10.03.2008, prin care se precizează faptul că recurentul reclamant deține autorizație de construire nr. 159/28.07.2005, pentru împrejmuire teren, iar autorizația de construire a societății pârâte nr. 205 fost emisă în anul 2007, la doi ani după ce terenul a fost împrejmuit.
Un al treilea motiv de recurs formulat se referă la faptul că instanța de fond a procedat în mod nelegal când a apreciat asupra aplicabilității principiului invocării propriei turpitudini în contra reclamantului.
Apreciază că acțiunea reclamantului de a-și îngrădi terenul în baza unui titlu de proprietate valabil și necontestat nu poate fi interpretată drept faptă ilicită.
Mai mult arată că absența unui drept a societății pârâte asupra unei porțiuni din terenul reclamantului care să-i asigure accesul la calea publică constituie exclusiv culpa acesteia - în cauză fiind incidența motivului reglementate de disp.art. 304 pct.9 pr.civ.
Învederează că aprecierile instanței de fond nu au nicio susținere în fapt și de drept, atâta timp când reclamantul a făcut dovada necontestată a titlului de proprietate asupra terenului său, făcând dovada existenței autorizației de construire în baza căruia a împrejmuit terenul, respectând întrutotul limitele dreptului consacrat prin titlul de proprietate, iar societatea pârâtă nu beneficiază de o cale de acces la drumul public, ci încearcă să o obțină acum prin cererea de chemare în judecată.
Un ultim motiv de recurs invocat vizează nelegalitatea autorizației nr. 205/04.09.2007 pe care societatea pârâtă a obținut-o, folosindu-se de o presupusă, cale de acces " pe un drum public ce nu există în realitate.
Mai susține că lucrările de execuție ale sunt realizate în mod nelegal câtă vreme la data emiterii autorizației de construire nu erau întrunite condițiile legale pentru emiterea acesteia, motiv pentru care consideră că este lovită de nulitate.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea autorizației de construire nr. 205/04.09.2007.
În susținerea recursului, recurentul a depus la dosar un set de acte cu opis (filele 12-23).
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Articolul 8 alin.1 din același act normativ prevede că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Conform art.18 alin.1din Lege, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, se constată că Legea 554/2004 reglementează în art.1 alin.1, art.8 alin.1 și art.18 alin.1 un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța are de analizat nu numai conformitatea actului administrativ cu legea, ci și existența unei vătămări produse reclamantului, într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căreia nu poate fi aplicată sancțiunea anulării.
La momentul eliberării autorizației de construcție, din toată documentația depusă în vederea obținerii acesteia rezulta, fără putință de tăgadă, că intimata - SRL avea o cale de acces la drumul public, fără a se specifica faptul că societatea are un drept asupra acestei cai de acces.
Așa fiind, în mod nefondat susține recurenta în primul motiv de recurs că instanța a constatat existența unui drept al societății asupra pretinsului drum de acces, constatându-se doar că proprietatea societății intimate se învecina cu un drum de acces. Prima instanță a analizat doar condițiile în care s-a emis autorizația de construcție pentru a se putea pronunța asupra legalității sale, nefiind investită cu o acțiune ce ar tinde la stabilirea dreptului de proprietate asupra căii de acces.
De asemenea, reclamantul recurent nu a dovedit care este dreptul sau interesul său legitim ce a fost vătămat prin emiterea autorizației de construcție către societatea intimată.
C de al doilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.8 Cod procedură civilă "interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia". Prin acest motiv se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin.1 civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Motivul de modificare privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind "vădit neîndoielnic", instanța îi schimbă "natura" ori "înțelesul". Dacă însă din probele administrate ar rezulta un dubiu asupra naturii juridice sau a conținutului actului juridic, interpretarea dată de judecător constituie o chestiune de fapt, care nu poate fi criticată în recurs conform art. 304 pct.8 pr. civ.
Așa fiind, se poate lesne observa că acest motiv de recurs poate viza o sentință prin care instanța a fost investită să analizeze raporturile contractuale dintre părți, or în cauza de față instanța a fost investită să analizeze legalitatea unui act juridic, astfel că motivul de recurs este nefondat.
Nefondat este și cel de al treilea motiv de recurs privind reținerea în mod nelegal a aplicabilității principiului invocării propriei turpitudini în contra reclamantului. Chiar dacă prima instanță a reținut în mod netemeinic faptul că reclamantul își invocă propria culpă, această stare de fapt nu este de natură să schimbe condițiile de legalitate în care a fost emisă autorizația de construcție, întrucât, așa cum am arătat mai sus, din actele de proprietate ale societății intimate rezultă că terenul acesteia se învecinează cu o cale de acces.
Urmează ca pe calea unei acțiuni separate părțile să lămurească situația acestei căi de acces, dacă este cea pe care a îngrădit-o reclamantul sau o altă cale de acces, însă această problemă nu face obiectul acestei judecăți.
Nefondat este și cel de al patrulea motiv de recurs privind nelegalitatea autorizației de construcție nr. 205/04.09.2007 având în vedere aspectele arătate la momentul analizării celorlalte motive de recurs.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 304 ind. 1 și 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 274.pr. civ., Curtea va obliga recurenta la plata sumei de 4160 lei către intimata - SRL cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge a nefondat recursul declarat de reclamantul cu domiciliul ales la & cu sediul în B, Calea, nr. 143, sect. 1 împotriva sentinței nr. 81 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL ORAȘULUI cu sediul în,-, jud. P, PRIMĂRIA ORAȘULUI - PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, jud. P și - SRL cu sediul în, Șoseaua de Centura Hala C5, nr. 27-28, jud.
Obligă recurenta la plata sumei de 4160 lei către intimata - SRL cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF/CMF
2 ex./25.06.2009
f- Tribunal
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
