Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 909/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 909/
Ședința publică din 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârât Primarul mun.S împotriva sentinței nr.330/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.10.2008, când s-a amânat pronunțarea pentru azi 30.10.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința nr. 330 din 20 mai 2008, Tribunalul Mureșa admis acțiunea formulată de SRL S și a anulat în parte Dispoziția nr. 279 din 2 martie 2006, emisă de Primarul municipiului S, precum și procesul verbal nr. 24024 din 28 decembrie 2005, pe care le-a menținut numai pentru suma de 12.833,08 lei pe care reclamanta o datorează cu titlu de taxă hotelieră și majorări de întârziere pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 1 septembrie 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin actele contestate i-a fost stabilită în sarcina reclamantei suma de 48.o99,91 lei cu titlu de taxă hotelieră, majorări de întârziere și penalități datorate pentru perioada ianuarie 2004 - august 2005, taxă stabilită prin HCL nr. 55/2003, 78/2003 și 66/2004. S-a ținut cont la soluționarea cauzei de expertiza contabilă efectuată în cauză, expertiză prin care a fost calculată taxa hotelieră numai pentru persoanele majore care au staționat în municipiul S peste 48 de ore și au fost avute în vedere scutirile prevăzute de Codul fiscal. În urma obiecțiunilor formulate de pârât, expertul judiciar a analizat facturile emise de reclamantă și a stabilit sumele reprezentând încasările totale, determinând suma care reprezintă taxa hotelieră în funcție de informația din Buletinul informativ al municipiului S-a constatat că există o diferență între suma la care a ajuns expertul contabil și cea stabilită de pârât, instanța apreciind că prima este corectă, întrucât a prezentat detaliat modul de calcul, în timp ce din actele de control nu rezultă modul de calcul.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către pârâtul Primarul municipiului S care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și menținerea actelor administrativ fiscale atacate.
În motivarea recursului s-a arătat că la data efectuării controlului, pe facturi nu era înscrisă taxa hotelieră, astfel că expertul nu avea cum să stabilească din analiza acestora care erau emise pentru persoanele majore iar scutirile prevăzute de Codul fiscal, pentru a fi aplicate potrivit prevederilor pct. 189 din HG nr. 44/2004, era nevoie să fie justificate cu acte doveditoare. S-a făcut precizarea că susținerea instanței de fond potrivit căreia prin expertiza contabilă s-a ținut cont și de scutirile prevăzute de Codul fiscal, este netemeinică, deoarece în finalul lucrării expertul face mențiunea că din facturi și din registrul de evidență a persoanelor cazate nu s-au găsit informațiile necesare pentru a ține cont de scutirile prevăzute pentru anumite categorii de persoane. S-a mai subliniat că sumele datorate cu titlu de taxă hotelieră trebuiau calculate conform HCL nr. 55/2003, 78/2003 și 66/2004, publicate iar nu pe baza informațiilor dintr-o rubrică apărută în Buletinul de Informare 161/1-15 ianuarie 2004. S-a învederat că din materialul documentar care a stat la baza efectuării expertizei lipsea tocmai HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 precum și documentele primare de evidență.
Recurentul și-a exprimat nemulțumirea și față de faptul că instanța nu a ținut cont de apărările sale și în plus, față de admiterea în parte a acțiunii reclamantei, cheltuielile de judecată nu au fost corect stabilite.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, învederând că nu sunt fondate criticile aduse sentinței atacate, subliniind că s-a procedat în maniera constatată la calculul taxei hoteliere din cauza modului în care au fost aduse la cunoștința publică hotărârile Consiliului local.
Recurentul a formulat concluzii scrise în care practic a detaliat aspectele deja reținute în motivarea căii de atac și în apărările formulate în fața primei instanțe.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.
În mod corect prima instanță a reținut că actul constatator privea respectarea prevederilor privind taxa hotelieră aferentă perioadei ianuarie 2004 - august 2005, făcându-se trimitere la HCL-urile care au stabilit impozitele și taxele locale anuale, dar, s-a omis a se avea în vedere că taxa hotelieră este reglementată de Codul fiscal. De asemenea, instanța corect a apreciat că nu se verifică motivul de nulitate al procesului verbal deoarece, deși poartă antetul Primăriei, el este încheiat de organele de control din cadrul instituției, aspect ce rezultă în mod evident, fiind și semnat de persoanele indicate în antet.
Pe fondul contestației, se constată că prima instanță a acceptat fără rezerve concluziile expertizei, omițând aspecte care contrazic practic constatările din raportul de expertiză.
În primul rând se impută faptul că nu rezultă modul de calcul al sumelor constatate fi datorate, contestatoarea precizând în considerentele acțiunii în contencios că, întrucât Consiliul Local și Primarul municipiului S nu au elaborat formulare de cont, metodologia de colectare, formularele necesare și instrucțiunile de utilizare în vederea colectării și vărsării la bugetul local a taxelor hoteliere de către agenții economici, ea nu a cunoscut modalitatea de colectare, cu atât mai mult cu cât art. 280 din Legea nr. 571/2003 prevede situațiile de scutire. Totodată, s-a învederat că a pus la dispoziția organului constatator doar situația contului 704 - venituri din activitatea de bază - în care nu sunt cuprinse doar veniturile din activitatea de cazare turistică, justificând prin faptul că hotărârile Consiliului local S prin care s-a stabilit taxa hotelieră "au mari carențe de formulare, în formă neexplicită, cu lipsă de conciziune, făcând apel la texte de lege fără explicațiile necesare".
Contestatoarea a invocat HCL publicată în Buletinul Informativ al Primăriei nr. 161 din 1-15 ianuarie 2004, hotărâre care a determinat-o să nu colecteze taxa hotelieră pentru alte situații decât cele arătate și anume: taxa de ședere în municipiu - pe o durată mai mare de 48 de ore, datorată de persoane fizice în vârstă de peste 18 ani, este de 3% din tariful de cazare practicat de unitățile hoteliere. Se recunoaște că nu s-a colectat taxa pentru alte situații, considerând că a fost indusă în eroare prin modul în care a fost dată publicității în Buletinul Informativ al Primăriei HCL privind taxa hotelieră. De asemenea, nu se contestă faptul că pe facturi nu era înscrisă taxa hotelieră și nu existau documente din care să rezulte situațiile de scutire.
Relevant este că HCL 44/2004 în forma în vigoare în 2004, la pct. 185, 186, 187 cuprinde Norme metodologice privind taxa hotelieră, la pct. 186 fiind reglementat în mod expres că persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea au obligația ca în documentele utilizate pentru încasarea tarifelor de cazare să evidențieze distinct taxa hotelieră încasată determinată în funcție de cotă și, după caz, numărul de zile stabilite de autoritățile deliberative. La pct. 279 se reglementează "calculul taxei" iar la 188, "Norme metodologice" de aplicare. Față de aspectele învederate, contestatoarea nu poate invoca necunoașterea modalității de calcul și a normelor metodologice de aplicare.
În raportul de expertiză s-a reținut că în timpul efectuării expertizei s-a procedat la calculul taxei hoteliere care trebuia reținută de la persoanele cazate peste 48 de ore, că s-a ținut cont de scutirile prevăzute de art. 280 Codul fiscal, aplicându-se practic 3% din tariful de cazare, pornindu-se de la Buletinul de informare al Primăriei
Practic expertul s-a substituit persoanei juridice prin îndeplinirea în cursul expertizei a unei proceduri de calcul pe care societatea avea obligația să o efectueze potrivit reglementărilor legale deja indicate. Faptul că expertul a stabilit o măsură de calcul în modalitatea arătată de el, nu poate exonera societatea contestatoare de aplicarea sancțiunilor pentru neîndeplinirea la timp a obligațiilor fiscale.
În plus, chiar și în măsura în care se consideră a fi indus în eroare, potrivit textului publicat în Buletinul de informare, contestatoarea, pornind de la prevederile Codului fiscal și ale HG 44/2004, avea suficiente elemente să aplice, să declare și să vireze suma cu acest titlu. Expertul consemnează că pentru perioada ianuarie 2004 - august 2005 nu s-a calculat taxa hotelieră, fapt determinat de așteptarea contribuabilului de a primi modelul "situației cu sumele încasate lunar pentru taxa hotelieră pentru anul.".
Faptul că expertul precizează că în cursul expertizei s-a procedat la calculul taxei hoteliere și că "trebuia" reținută taxa în cuantum de 3.466,13 lei, nu justifică admiterea acțiunii în contencios administrativ, deoarece reclamanta contestatoare nu are nicio justificare a faptului că nu a colectat și virat taxa, invocând inducerea în eroare în condițiile în care existau dispoziții legale, publicate în Monitorul Oficial care îi dădeau posibilitatea să pună în aplicare HCL-urile corespunzătoare anilor 2004 și 2005, având indicate procentele, pe modalitățile de calcul prevăzute de textele legale indicate, concluziile expertizei sunt bazate practic pe apărările contestatoarei, ignorându-se luarea în considerare și a prevederilor Codului fiscal și ale HG nr. 44/2004, care cuprind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003. Omiterea acestora nu poate fi considerată o "scăpare" care se dovedește că influențează concluziile la care a ajuns expertul. Deși în răspunsul la obiecțiuni, expertul susține că din moment ce la efectuarea expertizei s-a ținut cont de Legea nr. 571/2003 și HG 44/2004, obiecțiunea este inutilă, din raportul de expertiză rezultă că practic s-au făcut calculele pornind de la informațiile publicate în Buletinul de informare al Primăriei și s-a ținut cont de scutirile prevăzute la art. 280 Cod fiscal. Pentru aplicarea acestor scutiri, se subînțelege că trebuia să existe documente justificative, or, câtă vreme nici măcar pe facturi nu a fost înscrisă taxa hotelieră, simpla referire la registrul de evidență a persoanelor cazate nu poate justifica scutirile reglementate de art. 280 Cod fiscal, cu atât mai mult cu cât în Normele metodologice pct. 189 se prevede expres că pentru a beneficia scutire, persoanele interesate trebuia să facă dovada cu documente justificative. Este de neînțeles cum expertul, în timpul efectuării expertizei, a reușit să țină seama la calculul taxei hoteliere, de scutirile prevăzute de art. 280 Cod fiscal. Instanța și-a însușit pur și simplu această probă, constatând că există o diferență între suma la care a ajuns expertul contabil și cea stabilită de pârât pentru simplul motiv că expertul a prezentat detaliat modul de calcul ce nu s-a făcut în procesul verbal atacat.
Instanța nu a observat însă că expertul a prezentat modul de calcul în condițiile în care contestatoarea practic nu a procedat la calculul și virarea taxei hoteliere și nefiind în situația de a accepta că expertul contabil poate să suplinească îndeplinirea obligației fiscale de către persoana juridică în cauză care a invocat lipsa formularelor și necunoașterea metodologiei de calcul, aspecte care trebuiau înlăturate de instanță față de prevederile legale prezentate.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Primarul Municipiului S împotriva sentinței nr. 330 din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SRL S, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 279 din 2 martie 2006 și Procesul verbal nr. 24024 din 28 decembrie 2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-8.12.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
