Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 932/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 932/
Ședința publică din 04 noiembrie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Județul H, Consiliul Județean H, împotriva sentinței nr. 644/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 octombrie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru azi 4 noiembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 644/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dos. nr-, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de "FILIALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE - DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD" - M C în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean H și, în consecință, a dispus anularea dispoziției nr. 420/2007 emisă de președintele Consiliului Județean
De asemenea, a dispus disjungerea capetelor de cerere cu privire la contestația la titlul executoriu 1/2007, emis de pârât precizând că urmează a se întocmi un alt dosar pentru care s-a fixat un termen de judecată.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta, se arată în considerentele hotărârii atacate, a solicitat anularea dispoziției nr. 420/2007, emisă de pârât, precum și lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu nr. 1/2007 și anularea măsurilor stabilite în titlul executoriu emis. În motivare se arată, în esență, reclamanta este scutită de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată pentru terenurile proprietate privată sau publică a statului și care se află în uzul reclamantei, motiv pentru care Hotărârea nr. 39/2003 a Consiliului Județean H, prin care se instituie tarife pentru exploatarea drumurilor județene din județul H, nu poate fi aplicată decât până cel mult la data de 16.08.2003.
Consiliul Județean Has olicitat, prin întâmpinarea depusă, a se dispune respingerea acțiunii introductive de instanță, motivând că asupra legalității și temeiniciei Hotărârii de Consiliu cu nr. 39/2003 s-au pronunțat instanțele judecătorești, în sensul în care au constatat că această hotărâre este temeinică și legală.
Pe fondul cauzei, în ce privește dispoziția cu nr. 420/2007, instanța reține că a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la competență, sens în care a anulat actul emis. A invocat decizia nr. XV/05.02.2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiției, în Secții Unite, în recurs în interesul legii, potrivit căreia atât contestația formulată împotriva executării silite propriu - zise, cât și contestația privind înțelesul întinderii sau aplicării titlului executoriu, ce nu emană de la un organ de jurisdicție, revine în competența de soluționare a judecătoriei.
Prima instanță constată că pârâtul nu este organ jurisdicțional, întrucât acesta nu are atribuții în a soluționa un conflict, în baza principiului contradictorialității, ci doar are atribuții în soluționarea unor atribuții administrative.
În ce privește celelalte capete de cerere, cu privire la contestația la titlul executoriu și anularea obligațiilor din acest titlu, instanța a dispus disjungerea cauzei în vederea punerii în discuție a naturii juridice a litigiului și a competenței de soluționare a acestuia.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul Consiliul Județean H solicitând ca, prin admiterea recursului, să se modifice hotărârea atacată și, pe fond, să se dispună respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată, în drept invocând dispozițiile art. 299, 302, 304 și 304 pct. - ele 8, 9 Cod procedură civilă, OG92/2003, Normele metodologice aprobate prin HG1050/2004, Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea 213/1998 privind proprietatea publică, Legea 318/2003 privind energia electrică, Legea 215/2001 rep. În motivele de fapt recurentul arată că acțiunea introdusă de intimată este o acțiune în contencios administrativ, fiind parcursă procedura prealabilă, respectiv contestația formulată de intimat la pârât împotriva titlului executoriu cu nr. 1/2007 emis de pârât, astfel că, pretinde recurentul, acțiunea a fost introdusă de intimată în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, solicitând anularea unui act administrativ, și nicidecum în raport cu dispozițiile art. 400 și 402 Cod procedură civilă. Recurentul își susține argumentele și pe dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, care prevede posibilitatea contestării actelor administrativ fiscale, precum și a deciziei emise în soluționarea contestațiilor la instanța de contencios administrativ. În continuare, își motivează argumentele și pe dispozițiile art. 73 lit. k și art. 126 alin. 6 din Constituția României, dar și pe art. 129 alin. 2 Cod procedură civilă. În final, recurentul conchide că natura juridică a unui titlu executoriu fiscal este cea a unui act administrativ fiscal, caz în care dispoziția nr. 420/2007 este un act administrativ fiscal și nicidecum un act de executare. În plus, recurentul invocă mai multe decizii ale Curții Constituționale, respectiv decizia nr. 409/2004, 936/2005. Pentru aceleași motive, recurentul susține că dispoziția de disjungere pentru celelalte capete de cerere este, de asemenea, nelegală.
Prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat. Intimatul invocă dispozițiile art. 169 Cod procedură fiscală, care prevede modalitatea în care se poate formula contestație în timpul procedurii execuționale fiscale. Astfel, conchide intimata, competența de soluționare a acțiunii introduse revine judecătoriei potrivit procedurii generale instituite de art. 399 și urm. Cod procedură civilă.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate de intimată, din perspectiva rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În fapt, organul fiscal (recurent în prezenta cauză) a emis titlul executoriu cu nr. 1/2007.
Împotriva acestui titlu executoriu, intimata a formulat contestație, care a fost respinsă prin decizia nr. 240/2007 de către recurentul - intimat.
În cauza de față este de stabilit competența instanței de contencios administrativ de a soluționa cererea introductivă de instanță formulată de reclamanta - recurentă din perspectiva naturii juridice a actului atacat, respectiv a deciziei nr. 240/2007 emisă de intimatul recurent și, pe cale derivată, asupra titlului executoriu și a celorlalte acte de executare emise în baza acestuia.
În acest caz, sunt incidente dispozițiile art. 141 alin. 2 ale Codului d e procedură fiscală, ce prevăd că titlul de creanță, prin emiterea titlului executoriu, devine titlu executoriu la data la care creanța devine scadentă.
Cu alte cuvinte, prin transformarea titlului de creanță în titlu executoriu, primul act nu-și mai produce efectele specifice unui titlu de creanță, ci, prin transformare, se naște un nou raport juridic, și anume un raport juridic execuțional fiscal, astfel cum este el prevăzut în toate modalitățile sale la capitolele VIII - XI din Codul d e procedură fiscală.
Din acest punct de vedere, fiind vorba de un raport juridic execuțional, firesc este ca procedura să fie una tipică, execuțională, prevăzută la secțiunea codului d e procedură fiscală mai sus-menționată.
Astfel, art. 172 Cod procedură fiscală prevede că orice act de executare silită poate fi atacat pe calea contestației la executare, procedura fiind, deci, una execuțional fiscală.
Este de observat că pârâta, prin actul atacat de reclamant, respectiv Decizia nr. 240/2007, s-a pronunțat asupra titlului executoriu și nu asupra titlului de creanță. De altfel, se și menționează expres în corpusul deciziei că pârâtul a soluționat contestația formulată împotriva actelor de executare silită. Mai mult, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură fiscală, intimata prin emiterea deciziei - s-a comportat ca organ de executare fiscală și nu ca o autoritate sau instituție publică ce soluționează o plângere prealabilă împotriva unui act administrativ (aliniatele 2 și 4 din art. 136 prevăd textual: "Organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.
(4) Organele prevăzute la alin. (2) și (3) sunt denumite în continuare organe de executare silită.")
Este clar că și modificarea titlului executoriu, deci chiar decizia nr. 240/2007 atacată de reclamanta - intimată, este la rândul lui un act procedural efectuat în procedura execuțională. Chiar dacă rezolvarea unei astfel de contestații printr-o decizie nu este expres prevăzută de Codul d e procedură fiscală, acest cod nici nu interzice ca pe calea unei astfel de contestații să-și modifice propriul titlu executoriu sau să respingă o astfel de contestație.
Ce este însă de reținut, este faptul că actul atacat în instanță este unul de executare silită fiscală, și, în al doilea rând, acest act, decizia nr. 240/2007, a fost emis de intimată ca organ de executare silită.
Din această perspectivă nu se poate susține sub nicio formă că actul atacat este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 211 aliniatul ultim, ci este un act de executare silită emis în procedura execuțional silită fiscală.
Rezultă în mod evident că procedura judiciară a soluționării cererii de chemare în judecată este cea prevăzută de art. 172 și următoarele Cod procedură fiscală, instanța competentă fiind judecătoria (art. 169 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală) și nu instanța de contencios administrativ. În cazul din urmă, pot fi atacate cu contestație (art. 209 și următoarele Cod procedură fiscală) doar titlurile de creanță sau orice act administrativ fiscal, or, așa cum rezultă din cele de mai sus, nu mai suntem în prezența unei proceduri administrativ fiscale ordinare, care să aibă la bază un titlu de creanță sau să aibă în vedere orice act administrativ fiscal, ci e vorba de procedura execuțională, ce are la bază un titlu executoriu, cu atât mai mult cu cât art. 85 Cod procedură fiscală stabilește ce se înțelege prin titlu de creanță fiscală, adică cel prin care se stabilesc impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat, iar acestea se stabilesc fie prin declarații fiscale, fie prin decizii. Aceste două categorii de acte, prin care se stabilesc contribuțiile datorate bugetului de stat, pot fi atacate conform art. 209 și următoarele Cod procedură fiscală. Or, intimata a atacat titlul executoriu, cu contestație, respinsă prin decizia nr. 240/2007, titlu executoriu care nu stabilește contribuții, ci este actul formal prin care se procedează la executarea titlului de creanță.
Conform acestor raționamente instanța de recurs constată că recursul invocat, sub toate aspectele sale, inclusiv în ce privește dispoziția de disjungere pronunțată de instanța de fond, este nefondat.
Pentru aceste motive, instanța va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul Județean, cu sediul în M C, P-ța -, nr. 5, județul H, împotriva sentinței nr. 644/17.04.2008 a Tribunalului Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 04 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează Prim-grefier |
Red.
Tehnored.
2 exp./30.12.2008
Jud.fond.; Sz.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
