Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 934/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 934
Ședința Publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului A și intervenienta recurentă SC House SRL în contradictoriu cu reclamanții intimați, împotriva sentinței civile nr. 296/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții intimați lipsă avocat, pentru intervenienta recurentă SC House SRL se prezintă avocat, lipsă pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocatul intervenientei recurente depune la dosar planșe foto.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatul intervenientei recurent solicită admiterea recursurilor, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
Avocatul reclamanților intimați solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanțe privind achitarea onorariului avocațial de către reclamanți intimați, și.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 23.09.2008, reclamanții, și au chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâtul Consiliul Local al Mun. A solicitând instanței anularea Hotărârii nr. 171 din 17.07.2008, privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu " construire blocuri locuințe de lux,- - 144, beneficiar SC House SRL, proiect nr. 33/2007 elaborat de SC M SRL" precum și nesuspendarea executării acestei hotărâri până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
La data de 04.11.2008, SC House SRL Aaf ormulat cererea de intervenție în interes propriu solicitând instanței admiterea în principiu a cererii, admiterea pe fond a cererii de intervenție și pe cale de consecință respingerea acțiunii introdusă de reclamantă ca fiind netemeinică precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civila nr.296/16.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea reclamanților si a respins cererea de intervenție formulată de contravenienta SC House SRL A anulat Hotărârea Consiliului Local al Mun. A nr. 171/17.07.2008 privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu "Construire blocuri locuințe de lux,--144, beneficiar SC House SRL, proiect nr. 33/2007 elaborat de SC M SRL.
In motivarea sentinței s-a reținut ca pentru a emite hotărârea atacata pârâtul a ținut cont de raportul nr. ad. 20.934 din 15.04.2008, al șef - Serviciul construcții și urbanism prin care s-a propus aprobarea planului urbanistic de detaliu "construire blocuri locuințe de lux,--144, beneficiar SC House SRL, proiect nr. 33/2007, elaborat de SC M SRL", rapoartele comisiilor de specialitate ale Consiliului Local al Municipiului A precum și de prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, precum și privind metodologia de elaborare și conținutul cadrul al, indicativ GM 009-2000.
S-a menționat in motivarea sentinței ca hotărârea nr. 171/17.07.2008 emisă de Aaf ost dată cu încălcarea dispozițiilor legale reglementate de art. 3 și 5 din Legea nr. 350/2001 privitoare la participarea populației la adoptarea deciziilor.
Se menționează ca deși prin petiția adresată pârâtei, memorii, proprietarii cartierului au solicitat respingerea avizului documentației privind cele două blocuri de locuințe cu regim de înălțime, pârâta ignorând aceste demersuri a emis hotărârea sus precizată.
Se retine ca prin emiterea acestei hotărâri au fost încălcate și dispozițiile prev. de art. 31 din HG nr. 525/1996 potrivit cărora autorizarea executării construcțiilor se realizează cu respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate și cu respectarea caracterului zonei, fără ca diferența de înălțime să depășească cu mai mult de 2 niveluri clădirile imediat învecinate, adică clădirile amplasate alăturat de aceeași parte a străzii.
De asemenea, se constata de către instanța ca au fost încălcate și dispozițiile art. 32 din Legea nr. 350/2001, potrivit cărora noua documentație de urbanism cuprinzând intervenția solicitată putea fi aprobată numai după 12 luni de la data aprobării documentației de urbanism inițială. Astfel, reținând că prin certificatul de urbanism nr. 1385/25.05.2007, s-a impus intervenientei SC House SRL întocmirea documentației pentru elaborarea, este evident că pârâta a înțeles că prin investiția proiectată se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobată pentru zona respectivă.
Se arata in considerentele sentinței ca și dispozițiile art. 57 lit. b din Legea nr. 350/2001, care au fost încălcate de către pârâtă prin emiterea hotărârii atacate, dispozițiile art. 14 din HG nr. 525/1996 rivind p. compatibilitatea dintre destinația construcției aprobate și funcțiunea dominantă a zonei, dispozițiile art. 37 din HG nr. 525/1996, privind destinația terenului cuprins în planul de urbanism și de amenajare a teritoriului, dispozițiile pct. 2.1.5 din Anexa 2 la HG 525/1996, privind procentul de ocupare a terenului precum și dispozițiile art. 23 alin. 1 pct. a și b din HG nr. 525/1996.
In motivare s-a precizat ca nu în ultimul rând dar ultimul argument folosit pentru a constata nelegalitatea hotărârii nr. 171/17.07.2008 a rezidă din aceea că certificatul de urbanism nr. 1385/25.05.2007, a expirat la data de 25.05.2008 motiv pentru care și avizele obținute de intervenientă emise de Inspectoratul pentru Situații de Urgență " " a Județului A; Autoritatea de Sănătate Publică A; Compania de A; Enel Distribuție A; Romtelecom SA A și E-on Gaz Distribuție își pierd valabilitatea, deoarece în cuprinsul acestora s-a precizat că sunt valabile numai în condițiile în care însoțesc planul de situație vizat spre neschimbare.
Instanța a respins excepția autoritatii de lucru judecat invocata de către intervenienta cu motivarea că nu este îndeplinită condiția triplei identități, de obiect, părți și cauză. Astfel, în dosarul nr-, în care s-a emis sentința civilă nr. 797/28.10.2008, nu a fost parte în litigiu.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către paratul Consiliul Local A solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunea introductive de instanță.
În motivarea recursului pârâtul recurent Consiliul Local A arată că Legea nr. 350/2001 la care instanța de fond a făcut referire privește amenajarea teritoriului și urbanismul și articolul nr. 3 și nr. 5 din acest act normativ statuează că activitatea de amenajare a teritoriului și urbanismului se face "asigurând participarea populației și a reprezentanților ei politici la adoptarea deciziilor".
Din actele existente la dosar reiese fără putință de tăgadă că populația în speța - vecinii au fost consultați asigurându-se dreptul acestora de a participa la luarea deciziilor, solicitările acestora fiind transmise consilierilor locali și comisiei tehnice, dovadă fiind adresa nr. 28.086/2008, adresa nr. 73.141/2007, astfel că au fost luate o serie de măsuri impuse persoanei solicitante de. admitere a - ului și anume: reducerea numărului de edificate de la 3 la 2; reducerea procentului de ocupare al teritoriului la 25,86 %; reducerea coeficientului de utilizare al terenului la 0,95 %, s-au asigurat locuri de parcare în incinta, pentru fiecare apartament. Aceste aspecte au fost comunicate reclamanților prin adresa nr. 10793/2008.
Din coroborarea prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001 rep și art 3 si art. 5 din Legea nr. 350/2001 se constata că pârâtul recurent a adoptat nr. 171/2008 în virtutea atribuțiilor conferite de lege cu consultarea prealabilă și participarea populației.
Se mai arată că instanța de fond a reținut că este de notorietate că mansarda este destinată spațiilor locative și din acest motiv nu poate fi primită apărarea pârâtului cum că această mansardă nu constituie un nivel. Este corectă reținerea instanței că mansarda este destinată spațiilor de locuit dar ceea ce instanța de fond nu a avut în vedere este faptul că orice casă care are acoperiș clasic, poate să își transforme propriul pod (acoperiș) în spațiu de locuit fără a fi necesar în mod obligatoriu mai mult decât amenajarea interioară. Prin realizarea acestei mansarde practic înălțimea construcției rămâne aceeași raportat la imobilele învecinate doar destinația podului schimbându-se.
Se mai susține superficialitatea motivației instanței de fond, prin lectura certificatului de urbanism nr. 1385/2007 care la regimul tehnic indică fără echivoc care este baza legală pentru solicitarea de întocmire a - ului, astfel că se poate observa clar că motivul de solicitare a planului urbanistic de detaliu nu este cel prevăzut de art. 32 din Legea 350/2001, construcțiile care se doresc a fi edificate respectând întocmai Planul Urbanistic General și aferent zonei,. -ul fiind solicitat în aplicarea prevederilor Legii nr. 50/1991 rep. și nr. 525/1996 doar avizarea -ului să fie în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001.
Se mai arată că art. 57 lit. b, din Legea nr. 350/2001 invocat de instanța de fond nu există în cuprinsul Legii nr. 350/2001.
Recurentul arată că studiind 11 cartierul este o zonă predominant rezidențială aceasta fiind și funcțiunea obiectivului, adică zonă rezidențială, existând mai multe edificate cu regim de înălțime, chiar la intersecția străzilor - cu, adică la 100 distanță de obiectivul în cauză regăsindu-se două astfel de construcții. De asemenea la intersecția străzilor Ep R cu sunt de asemenea construite alte două locuințe colective cu adică la aprox. 200 metri de zona de referință. Aceste aspecte au fost invocate în fața instanței de fond și nu au fost contestate de reclamanți. In aceste condiții să se motiveze că zona cartierului nu are construcții de acest fel cu acest regim de înălțime cu această destinație este total nefondat.
Se mai arată că pct. 2.1.5 din Anexa nr. 2 la HG nr. 525/1996 republicată, face referire la procentul de ocupare al teritoriului, recurentul considerând că instanța de fond nu a studiat punctul său de vedere și s-a pronunțat cu încălcarea flagrantă a principiilor de drept care guvernează procesul civil ignorând total apărările noastre neluându-le în considerare, cartierul fiind o zonă predominant rezidențială are procentul de ocupare este de maxim 40 %. în aceste condiții procentul existent, find de sub 30 %, condiția impusă de lege este respectată cu prisosință.
Se mai arată că dacă instanța de fond, dorea să stabilească adevărul ar fi observat ca cele două litere a respectiv b ale art. 23 alin 1 din Hotărârea Guvernului nr. 525/1996 cuprind ambele posibilități ale aliniamentului stradal care sunt contrare și se exclud reciproc, existând doar două posibilități ori construiești la aliniamentul construcțiilor existente, ori cu retragere față de aliniament, încă nefiind inventată oat reia posibilitate de construire, în speță fiind aplicabile prevederile art. 23, alin. 1 lit.
Instanța de fond a reținut greșit că nelegalitatea nr. 171/17.07.2008 rezidă din aceea că certificatul de urbanism nr. 1385/25.05.2007, a expirat Ia data de 25.05.2008, întrucât la dosar există certificatul de urbanism nr. 1385/2007 a cărui termen de valabilitatea era într-adevăr 12 luni, dar la rubrica special creată in acest scop, se poate vedea că acest certificat de urbanism a fost prelungit până la data de 25.05.2009 adică mai este valabil și Ia această dată.
Împotriva sentinței a formulat recurs si intervenienta SC House SRL solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate si respingerea acțiunii reclamanților.
In motivarea cererii de recurs intervenienta SC House SRL arata ca sentința pronunțată cuprinde o serie de motive străine de cauză fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct. 7.civ Cod Penal, întrucât în considerentele hotărârii, instanța analizează și respinge excepția autorității de lucru judecat, or excepția invocată de intervenientă a fost aceea a puterii de lucru judecat, excepție pe care în dispozitiv instanța o și respinge fără însă aoa naliza.
Se mai arată că raportat la actul administrativ atacat instanțele judecătorești au mai pronunțat sentința nr. 797/28.10.2008 în dosarul Tribunalului Arad nr-, hotărâre judecătorească irevocabilă prin nerecurare, hotărâre ce a tranșat deja legalitate actului administrativ, mai ales că în dosarul prezent reclamanții intimați s-au rezumat la a reiterarea criticile aduse de către Prefectul Județului A respinse prin hotărârea antemenționată.
Prin această sentința s-a reținut că: "-ul a fost elaborat cu respectarea prevederilor legale, instanța apreciază că în mod legal Consiliul Local al Municipiului Aaa probat acest, astfel că va respinge acțiunea în anulare a hotărârii formulate de Prefectul Județului A", sentință intrată în puterea de lucru judecat și care se opune în cadrul procesual al prezentului litigiu, instanța de fond neputând stabili în sens contrar celor deja tranșate jurisdicțional.
Puterea de lucru judecat însă nu se manifestă prin efectul său negativ, al excepției autorității de lucru judecat (reglementat de art. 1201 Cod civil), ci se manifestă în speță prin funcția sa pozitivă. Aceasta înseamnă că pârâții vor putea opune reclamanților hotărârea anterioară, raporturile juridice tranșate nemaiputând face obiectul unei noi dispute.
Se mai arată că certificatul de urbanism a fost valabil la momentul adoptării hotărârii și este valabil și acum. prin acest act s-a prevăzut necesitatea întocmirii unui plan urbanistic de detaliu prin care urmau a fi stabilite în concret reperele și indicatorii supraedificatelor. In urma analizei situației imobilului la concret precum și pentru a armoniza interesele sale cu cele ale celorlalți proprietari din zonă, în final proiectul realizat de noi și -ul aprobat prin hotărârea atacată face referire doar la două blocuri și nu trei, fapt ce indică preocuparea sa de a găsi o modalitate prin care să respecte drepturile și opiniile proprietarilor învecinați chiar dacă acest aspect presupune concesii rezonabile venite din partea noastră, aspecte ignorate de instanța de fond.
Se mai arată că există construcții alăturate cu regim de înălțime de cel puțin sau. la nr. 140 se realizează un supraedificat cu mansardă ceea ce înlătură în totalitate argumentul adus de reclamanți.
Prevederea a fost respectată întrucât legiuitorul nu a stabilit cota de înălțime standard a unui nivel ci a impus la autorizarea executării unor construcții, respectarea înălțimii medii a imobilelor învecinate, prin -ul atacat construcția nouă de, nu va depăși cu mai mult de două ori înălțimea oricărei clădiri învecinate măsurată de la sol. Astfel înălțimea unei clădiri doar cu parter se situează undeva în jurul mediei de 7, ceea ce face ca noua clădire să nu poată fi autorizată la o înălțime mai mare de 21, mansarda nu este un nivel în accepțiunea legiuitorului și nu acesta este spiritul în care art. 31 alt. 1 din Anexa nr. 1 la HG525/1996 republicată, care impune ca autorizarea executării construcțiilor să se facă cu respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate fără a depăși această înălțime cu mai mult de două nivele.
Se mai arată că procentul de ocupare de 20% este stabilit în cazul în care se discută despre o zonă cu clădiri cu mai mult de 3 niveluri, în toată zona neexistând măcar o clădire care să aibă mai mult de trei niveluri.
Legal citați intimații, au depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca neîntemeiate si menținerea ca legală si temeinică a sentinței atacate.
In considerentele întâmpinării se arata ca prima instanță a respins în mod corect excepția puterii de lucru judecat, excepție care își găsește reglementare în art. 166 Cod procedură civilă și art. 1201 Cod civil, cu precizarea că reglementarea Codului d e procedură civilă folosește sintagma de putere de lucru judecat. în timp ce Codul civil folosește și sintagma de autoritate de lucru judecat.
Cadrul actual legislativ privește lucrul judecat ca o prezumție de adevăr judiciar, dar pentru a fi întrunite condițiile acestuia legea instituie condiția triplei identități: de obiect, de părți și de cauză, iar instanța de judecată a apreciat în mod corect faptul că excepția puterii de lucru judecat a Sentinței Civile nr. 797/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- este neîntemeiată deoarece intimații nu au participat în calitate de părți în acel litigiu.
Hotărârea atacată este nelegală deoarece prin acest act administrativ s-a aprobat un plan urbanistic de detaliu în condițiile în care Certificatul de urbanism nr. 1385/25.05.2007 care a stat la baza elaborării lui și în cuprinsul căruia, la pct. 3 se arată expres că poate fi utilizat pentru întocmire, a expirat la data de 25.05.2008.
In temeiul Hotărârii A nr. 171/17.07.2008 s-a aprobat ca și cartierul să se construiască două blocuri de locuințe în regim de înălțime, transformându-se astfel un cartier consacrat ca fiind de locuințe familiale individuale în unul de locuințe colective, hotărârea atacată încălcând legea și nesocotind opinia locuitorilor din zonă.
Cât timp prin Certificatul de urbanism nr. 1385/25.05.2007 s-a impus recurentei SC House SRL, întocmirea documentației pentru elaborarea Planului Urbanistic de Detaliu, este evident că autoritatea locală a înțeles că prin investiția proiectată se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, astfel cum prevede art. 32 din Legea 350/2001 actualizată. în această situație devin incidente dispozițiile alin. 2 ale art. 32 potrivit cărora noua documentație de urbanism, cuprinzând intervenția solicitată, poate fi aprobată numai după o perioada de 12 luni de la data aprobării documentației de urbanism inițiale.
Absența unui valabil echivalează cu lipsa unei documentații de urbanism aprobată pentru cartier, situație în care era necesar să se aștepte aprobarea noii documentații aflată actualmente în fază de proiect, dată de la care se putea solicita o derogare față de prevederile acesteia abia după o perioadă de 12 luni.
Susținerile recurenților potrivit cărora cele două blocuri proiectate nu depășesc înălțimea maximă admisă de lege sunt rezultatul interpretării dispozițiilor art. 31 din HG 525/2006, prin scoaterea lor din context.
Potrivit vechiului Plan Urbanistic General și Regulamentului Local de Urbanism al Orașului A, regimul de înălțime maximă admisă pentru cartierul este, situație în care cele două blocuri de locuințe proiectate în regim de înălțime încalcă regulamentul aprobat chiar de către Consiliul Local al Municipiului A prin Hotărârea nr. 89/1997.
celor două blocuri de locuințe este de natură să modifice destinația terenului astfel cum este definită aceasta prin dispozițiile art. 37 din HG 525/1996, republicată, care statuează în sensul că prin destinația unui teren sau a unei construcții se înțelege modul de utilizare a acestora, conform funcțiunii prevăzute în reglementările cuprinse în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului, iar cum funcțiunea cartierului nostru este aceea de cartier de locuințe unifamiliale apare ca evident faptul că edificarea celor două blocuri ar echivala cu schimbarea destinației terenului.
Procentul de ocupare a terenului ar fi trebuit să urmărească dacă proiectul respectă procentul maxim de ocupare a terenului aferent zonei rezidențiale cu clădiri cu mai mult de trei niveluri care este de 20 %, după cum prevede Anexa 2 la HG 525/1996 republicată, pct. 2.1.5, procent care nu este respectat, fapt care rezultă din Adresa nr. 10793/08.07.2008 emisă de Primăria Municipiului A, Serviciul Construcții și Urbanism în care se precizează că procentul de ocupare al terenului este de 25,86 %.
De asemenea nici amplasarea celor două blocuri față de aliniament nu respectă dispozițiile art. 23 alin. 1 pct. a și b din HG 525/1996, iar în privința locurilor de parcare despre care se susține că sunt asigurate, sunt de fapt 24 de locuri la 24 de apartamente, adică un loc de parcare pentru un apartament, absolut insuficient câtă vreme locuințele proiectate sunt caracterizate ca fiind de lux, iar o familie care are puterea financiară de a achiziționa o astfel de locuință deține, fără îndoială, câte un autoturism pentru fiecare membru major al familiei.
Analizând recursurile de fata, prin raportare la motivele invocate, precum si la cele menționate de art. 304 si urm Cod proc civ, coroborate cu dispozițiile speciale incidente in cauza, Curtea constata următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 171/17.07.2008 (11 dosar fond ) Curtea constata că s-a aprobat "construire blocuri locuințe de lux,--144, beneficiar SC House SRL, proiect nr. 33/2007, elaborat de SC M SRL"; precizându-se co hotărârea se va duce la îndeplinire de către beneficiarul SC House și se va comunica celor interesați de către Serviciul Administrația Publică Locală.
Curtea constata ca prima instant a analizat in mod corect, prin raportare la dispozițiile legale incidente in cauza condițiile de legalitate privind emiterea hotărârii a cărei anulare se solicita.
In ceea ce privește modul in care prima instanța a soluționat excepția autoritatii de lucru judecat, Curtea constata ca, fata de înscrisurile existente la dosarul cauzei, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 163 Cod proc civ, soluția de respingere a acestei excepții fiind legala. Astfel fiind, se constat ca in dosarul nr- in care s-a emis sentința civila nr.797/28.10.2008 nu erau aceleași parți in judecata ca si in prezentul litigiu.
Astfel fiind, reținem ca dispozițiile art. 3 și 5 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul consacră principiul potrivit căruia activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism se realizează cu participarea populației la adoptarea deciziilor.
Astfel, in momentul in care a luat decizia de a amplasa blocuri de locuințe între case avea obligația sa respecte aceste dispoziții legale.
Curtea constata ca paratul-recurent a nesocotit dispozițiile legale menționate, neținând seama de refuzul exprimat de către locuitorii din zona care, și-au manifestat dezacordul față de acest proiect atât prin mass media cât și prin petiții adresate A și chiar prin participarea în ședința consiliului în care a fost adoptată hotărârea.
Totodată Curtea constata ca art. 57 lit. b din Legea nr. 350/2001, instituie ca modalitate de participare a populației la activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism, consultarea populației anterior aprobării documentațiilor de urbanism.
In plus, potrivit art. 36 alin. 2 din HG 525/1996, pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism, în temeiul căruia, până la aprobarea planurilor urbanistice generale și a regulamentelor locale de urbanism, autorizarea executării construcțiilor se face numai în condițiile stabilite de acest act normativ. Articolul 31 din același act normativ menționează ca autorizarea executării construcțiilor este condiționata de respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate și de respectarea caracterului zonei, fără ca diferența de înălțime să depășească cu mai mult de 2 niveluri clădirile imediat învecinate, adică clădirile amplasate alăturat de aceeași parte a străzii.
Prin aprobarea planului urbanistic de detaliu "construire blocuri de locuințe de lux,-- 144," paratul-recurent a nesocotit reglementările mai sus menționate care vizează înălțimea maximă admisă pentru cartierul, și anume aceea de.
Curtea constata ca in mod corect prima instanța a înlăturat ca neîntemeiata apărarea recurentului in sensul că mansarda nu constituie un nivel prin care s-ar depăși diferența de înălțime, fata de împrejurarea că este evident ca și acel nivel este destinat spațiilor locative.
Susținerea recurentului ca Planul Urbanistic General al Orașului nu mai este în vigoare deoarece a expirat în anul 2007 iar noul nu este finalizat, nu este de natura sa confere legalitate hotărârii adoptate.
Au fost încălcate și disp. art. 32 din Legea nr. 350/2001, conform carora noua documentație de urbanism cuprinzând intervenția solicitată putea fi aprobată numai după 12 luni de la data aprobării documentației de urbanism inițială. Astfel, reținând că prin certificatul de urbanism nr. 1385/25.05.2007, s-a impus intervenientei SC House SRL întocmirea documentației pentru elaborarea, este evident că pârâtul-recurent a înțeles că prin investiția proiectată se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobată pentru zona respectivă.
Prin aceeași hotărâre a s-au încălcat și dispozițiile art. 14 din HG nr. 525/1996, potrivit cărora autorizarea executării construcțiilor se face cu condiția asigurării compatibilității dintre destinația construcției și funcțiunea dominantă a zonei, stabilită printr-o documentație de urbanism, sau dacă zona are o funcțiune dominantă tradițională caracterizată de țesut și conformare spațială proprie. Or, Curtea constata ca aspectele reținute de prima instanța in sensul ca în speță este de notorietate că în cartierul există doar locuințe unifamiliale, iar proiectarea de locuințe colective între case este de natură să știrbească această funcțiune tradițională a zonei.
Curtea constata ca in acord cu prevederile art 37 din HG nr.525/1996 in sensul prezentului regulament, prin destinația unui teren sau a unei construcții se înțelege modul de utilizare a acestora, conform funcțiunii prevăzute în reglementările cuprinse în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.
Curtea constata ca apărarea recurenților in sensul ca au fost nerespectate prevederile legale mai sus menționate nu este in acord cu dispozițiile legale întrucât in concret destinația unor locuințe colective menite să deservească nevoile locative ale mai multor familii, este diferită de cea a celor individuale care sunt ocupate în mod tradițional de una sau maxim două familii.
Curtea constata ca nerespectarea dispozițiilor legale mai sus menționate este suficienta pentru a constata nelegalitatea hotărârii atacate.
Reținând cele expuse, văzând si prevederile legale mai sus menționate, Curtea va respinge recursurile declarate ca fiind neîntemeiate.
Constatând culpa procesuala a recurenților in declanșarea litigului, fata de prevederile art 274 Cod proc civ, Curtea va obliga recurenții la plata catre reclamanții-intimați si a sumei de 1000 lei si către intimații si a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului A și SC House SRL în contradictoriu cu intimații, împotriva sentinței civile nr. 296/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă recurenții la plata către intimații reclamanți și a sumei de 1000 lei și către intimații reclamanți si a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red./7.07.2009
Tehnored. - /17.07.2009/ 2 ex
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
