Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 977/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR.977/CA/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.373/CAF/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Completul de judecată a fost legal constituit conform prevederilor art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și a planificării de permanență aprobată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel.
Se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantului recurent.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 16.09.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A I:
-anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului AId in data de 27.11.2007 de respingere a plângerii prealabile nr.28481/07.11.2007 comunicată prin adresa nr.32123/10.12.2007, în sensul anulării în întregime a nr.125/29.03.2007;
-obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin nr.125/29.03.2007, pârâtul a luat decizia parcelării imobilului înscris în CF 2339 A I în două parcele. După parcelare o parte din imobil a fost trecut din domeniul public în domeniul privat, fără a observa că terenul în discuție a fost naționalizat de la reclamant și că acesta a solicitat restituirea terenului în temeiul Legii nr.10/2001. Pârâtul avea cunoștință de aceste aspecte, întrucât ele au fost discutate în dosarul nr.5289/2003, în care pârâtul a fost parte.
Reclamantul a mai susținut că în data de 09.07.2007 a fost emisă Dispoziția nr.592 prin care i s-a restituit doar o parte din imobil, motiv pentru care a atacat această dispoziție, pe rolul Tribunalului Alba fiind înregistrat dosarul nr-. Totodată, în conformitate cu prevederile Legii nr.554/2004, a solicitat pârâtului să revoce nr.125/29.03.2007 pentru că "destinația și statutul juridic al imobilului, prin prisma Legii nr.10/2001 nu putea fi schimbată până când nu se soluționează irevocabil notificarea formulată de către subsemnatul în temeiul Legii nr.10/2001".
Acesta a mai susținut că hotărârea de parcelare a imobilului îi prejudiciază grav interesele, deoarece pentru a aduce imobilul la situația anterioară de carte funciară ar trebui să promoveze o acțiune în rectificare de carte funciară, acțiune care se timbrează la valoare.
Tribunalul Alba prin sentința nr.373/CAF/2008 a respins acțiunea în contencios administrativ. Instanța a reținut prin considerentele expuse că prin hotărârea atacată s-a realizat parcelarea imobilului înscris în CF nr. 2339 A I, iar prin dispoziția primarului s-a dispus restituirea parcelei nr. 1 către reclamant,parcela ce a fost trecută în prealabil din domeniul public în domeniul privat, iar pentru parcela nr. 2 s-a dispus acordarea de despăgubiri. Dispoziția primarului a fost atacata cu contestație, solicitând restituirea întregii suprafețe de teren, iar hotărârea consiliului a fost atacata în instanță pe motiv că terenul nu trebuia parcelat. Hotărârea nu a fost emisa în regim de putere publică, ci este un act de dispoziție materiala, iar drepturile reclamantului nu sunt afectate, deoarece prin adoptarea acestui act se urmărește punerea in aplicare a dispoziției de restituire. In cazul restituirii ambelor parcele, reclamantul nu trebuie sa promoveze o acțiune in rectificare de carte funciara ce ar presupune efectuarea anumitor cheltuieli, ci întabularea se va efectua în baza hotărârii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii și admiterea acțiunii. Prin motivele de recurs se arata ca reclamantul a atacat dispoziția primarului si a solicitat restituirea întregii suprafețe de teren, deoarece terenul este afectat de o parcare, fără a fi construcții cu caracter definitiv. Terenul va fi restituit integral la 10/2001, iar în acest caz reclamantul ar fi nevoit sa efectueze cheltuieli pentru comasarea terenurilor. În continuare sunt redate texte din 10/2001 și anume art. 21, precum și din Normele metodologice aplicabile și art. 33 din lege. Pârâtul avea obligația de a conserva imobilul pana la data soluționării irevocabile a notificării. În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 si următoarele din Codul d e procedură civilă.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, deoarece hotărârea atacata este temeinica si legala fiind adoptata în exercitarea dreptului de dispoziție al consiliului local asupra bunurilor ce alcătuiesc patrimoniul orașului.
Examinând sentința atacata sub aspectul recursului declarat, Curtea constata ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 125 /29 03 2007, Consiliul local a hotărât parcelarea imobilului situat în A I, strada -, înscris în CF nr. 2339Alba în două parcele cu numere topografice noi și s-a hotărât trecerea unei parcele din domeniul public in domeniul privat al orașului, in vederea restituirii la 10/2001.
Proprietatea publică și regimul juridic al acesteia este reglementată de Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 448 din 24 noiembrie 1998. Astfel, dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Statul sau unitățile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii. Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean. Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată. Regimul juridic al dreptului de proprietate publica este reglementat de prezenta lege, dacă prin legi organice speciale nu se dispune altfel. Dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel(articolele 1-5 din lege). Dreptul de proprietate publica încetează, dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat.Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face,după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B saua consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel. Hotărârea de trecere a bunului în domeniul privat poate fi atacata la instanța de contencios administrativ competenta teritorial ( art.10 din lege).
Consiliul local administrează domeniul public și domeniul privat al comunei sau orașului(ART. 36 al.2 lit.c din 215/2001).
Din perspectiva acestor doua legi ce reglementează dreptul de proprietate publica si privata al unităților administrativ-teritoriale si modul de administrare, hotărârea consiliului local este legala deoarece nu încalcă vreo norma imperativa a acestor legi. Pârâtul a acționat in calitate de administrator al bunurilor proprietatea municipiului, după cum se menționa si in cartea funciara, cu respectarea legislației în domeniu. Aspectul ca imobilul este litigios de cererea depusa de reclamant in temeiul 10/2001 nu se înscrie in motivele de anulare a hotărârii in temeiul art. 1 din contenciosului administrativ nr. 554/2004, prevederi invocate de reclamant ca temei în drept a acțiunii sale. Temeiurile in fapt si in drept invocate de reclamant nu pot determina nulitatea hotărârii atacate din perspectiva contenciosului administrativ, fiind invocate motive ce țin de soluționarea cauzei de o instanța civilă. Contenciosul administrativ analizează actele administrative supuse cenzurii din perspectiva normelor de drept administrativ si nu ale dreptului civil, iar din acest punct de vedere nu s-a constatat vreo încălcare a legii. Apărările reclamantului întemeiate pe dispozițiile 10/2001 nu pot fi analizate decât de instanța civila ce are in competenta cererile ce privesc restituirea imobilelor preluate abuziv de stat.
Potrivit art.1 din 554/2004 orice persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cat și public. Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Dar, in cauza s-a constat ca din punctul de vedere al normelor de drept administrativ si al legilor speciale aplicabile, hotărârea atacata este conforma cu aceste norme. Aspectele învederate de reclamant privind cheltuielile mari ocazionate de comasarea parcelelor nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii adoptate ce ar putea duce la anularea acesteia, iar parcelarea terenului nu constituie un impediment al restituirii întregii suprafețe de teren daca sunt îndeplinite condițiile legii.
de aceste considerente se apreciază că in cauza nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, așa după cum sunt prevăzute la art. 304, 304 indice 1, 312 Cod procedura civila și în consecință recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
(continuarea deciziei civile nr.977/19.09.2008)
*
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.373/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./16.10.2008
Jud.fond -,
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Gabriela Costinaș, Iosif Morcan
