Cerere privind fixarea unui termen de urgență (legea 554/2004 art.21). Decizia 2181/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA NR. 2181

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009

COMPLETUL DIN:

PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR

- - - - JUDECĂTOR

- - - - JUDECĂTOR

GREFIER -

XXX

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.508 din data de 16 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.

La apelul nominal s-au prezentat avocat, pentru recurenta reclamantă și consilier juridic, pentru intimata pârâtă PREFECTURA JUDEȚULUI

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,

Avocat, pentru recurenta reclamantă, depune un set de înscrisuri.

Consilier juridic, pentru intimata pârâtă PREFECTURA JUDEȚULUI G depune întâmpinare și precizează că a comunicat un exemplar recurentei.

Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.

Avocat, pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în parte în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Apreciază că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Arată că prin Ordinul 5/2009 în mod abuziv a fost retrogradată pe o funcție inferioară, fapt ce a dus și la modificarea raportului de serviciu, lucru de natură să -i prejudicieze dreptul născut din raportul de muncă încheiat cu angajatorul. Apreciază că s-ar crea prejudiciu si prin noile înscrieri care s-ar efectua în carnetul de muncă.

Consilier juridic, pentru intimata pârâtă PREFECTURA JUDEȚULUI G solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.

CURTEA:

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr.508 din 16.02.2009, Tribunalul Gorja respins excepția de nelegalitate și cererea de introducere în cauză a ANFP B invocate de pârâtul Prefectul Județului

S-a respins cererea de suspendare a Ordinului nr.5/28.01.2009, emisă de Prefectul Județului G, formulată de reclamanta.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în principal, cererea are ca obiect suspendarea Ordinului Prefectului Județului G nr. 5/28.01.2009 prin care s-a dispus retrogradarea reclamantei din funcția de conducere de șef serviciu pe funcția de execuție de consilier juridic pentru o perioadă de 6 luni, la baza emiterii actului administrativ contestat stând raportul Comisiei de Disciplină nr. 5430/27.01.2009.

Analizarea cererii se face însă în conformitate cu dispozițiile aplicabile în această materie, în speță art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, care prevăd în mod expres că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioară, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea pe fond a cauzei.

Așadar, conform textului de lege enunțat, s-a apreciat că suspendarea operează doar în ipoteza în care cazul este bine justificat privitor la existența unor îndoieli referitoare la legalitatea actului administrativ cât și în ipoteza existenței pagubei iminente.

În speță, verificând motivele invocate în petitul cererii, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile imperativ prevăzute de lege. Simpla susținere a reclamantei că i se creează în mod iminent o pagubă pecuniară prin diminuarea veniturilor salariale urmare a retrogradării nu este de natură și nu întrunește cerința legii în ceea ce privește cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 5/2009, în condițiile în care nu a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului material și previzibil, mai mult, a prejudiciului iminent și implicit care s-ar aduce autorității publice și serviciului de specialitate în cadrul căruia își desfășoară activitatea, în sensul perturbării activității de organizare și asigurare a continuității acțiunilor și programelor stabilite.

Pe de altă parte, s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui caz justificat, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, așa cum se prevede în mod expres în art. 2 al. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004.

La baza emiterii ordinului a cărui suspendare se solicită a stat raportul Comisiei de Disciplină nr. 125/27.01.2009 care evidențiază abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantei,restul chestiunilor procedurale invocate în acest cadru procesual de către reclamantă privitoare la încălcarea dispoz. art. 78 al.3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art. 30 al. 1 din HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a Comisiilor de Disciplină urmând a fi avute în vedere și analizate în cadrul procedurii declanșate de către aceasta, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, raportat la înscrisurile și probele administrate în cauză, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute în mod expres de art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, cererea urmând a fi respinsă.

Cu referire la excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 362/15.12.2004 emis de Prefectul Județului G privind numirea reclamantei în funcția publică de conducere de șef serviciu al Serviciului verificarea legalității actelor, aplicării actelor normative, contenciosul administrativ și resurse umane, excepție invocată în scris și susținută în ședința publică din 9.02.2009 de către pârât, tribunalul apreciat că aceasta este nefondată.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Excepția de nelegalitate a actelor administrative constituie un mijloc de control al legalității acestor acte, actele administrative așadar, putând fi atacate nu numai pe cale directă, în anulare, ci și pe cale indirectă prin invocarea acestei excepții, de principiu ea putându-se ridica de orice parte din proces precum și de instanța de judecată din oficiu. Condiția principală de admisibilitate a unei asemenea cereri vizează însă raportul de cauzalitate și legătura de dependență cu actul administrativ dedus judecății a cărui anulare, suspendare se solicită, după caz.

În speță, în principal, cererea formulată pe cale de apărare de către pârât privind invocarea excepției de nelegalitate vizează Ordinul nr. 362/15.12.2004, în condițiile în care instanța a fost investită cu soluționarea cererii de suspendare a Ordinului nr. 5/28.01.2009, apreciindu-se în consecință asupra inexistenței legăturii de dependență, pe de altă parte analizarea excepției nu se poate realiza în acest cadru procesual, judecarea pricinii neputând excede limitelor investirii, respectiv articolului 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere subiectivă a motivelor invocate de reclamantă în cuprinsul cererii de suspendare a Ordinului Prefectului nr.5/2009.

S-a mai susținut că prin retrogradare din funcție, pe lângă faptul că reclamanta ar fi lipsită de drepturile salariale aferente funcției deținute, totodată s-ar produce și o bulversare a activității în cadrul structurii de specialitate pe care aceasta o coordona.

În drept au fost invocate dispozițiile art.3041pct.9 și art.312 alin.3 și 5 Cod pr.civilă.

La data de 30.04.2009, intimatul pârât Prefectul Județului Gaf ormulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat că sentința atacată este legală și temeinică și solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr.5/28.01.2009, emis de către Instituția Prefectului Județului G, recurenta reclamantă a fost retrogradată din funcția publică de conducere de șef serviciu al Serviciului Verificarea Legalității Actelor și Contencios Administrativ din cadrul Direcției Verificarea Legalității Actelor a Aplicării Actelor, Contencios și Urmărirea Actelor cu Caracter din Instituția Prefectului - Județul G, în funcția publică de execuție de consilier juridic superior, treapta I de salarizare în cadrul Compartimentului Urmărirea Actelor cu Caracter din cadrul direcției anterior precizate, pentru o perioadă de 6 luni, începând cu data comunicării Ordinului, potrivit dispozițiilor art.77 alin.3 lit. d din Legea nr.188/1999 republicată, coroborate cu prevederile art.47-50 din HG nr.1344/2007.

La emiterea acestui ordin a fost avut în vedere Raportul Comisiei de Disciplină nr.125/27.01.2009, în cuprinsul căruia sunt descrise abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantei.

Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Rezultă așadar că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care astfel poate fi prevenită.

Cele două condiții denotă caracterul de excepție a măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului contestat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.

În cauză însă, argumentele invocate de recurenta reclamantă în fața instanței de fond și prin cererea de recurs susțin existența celor două condiții legale ca rezultând din simpla aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărei suspendare se solicită, fără însă a aduce vreo dovadă în acest sens.

De asemenea, susținerea reclamantei, potrivit căreia prin executarea Ordinului contestat se produce un prejudiciu patrimonial important fiind lipsită de veniturile obținute din exercitarea funcției de conducere nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință directă a cazului bine justificat care îndreptățește suspendarea actului, aspecte de asemenea nedovedite. Pe de altă parte, în ipoteza anulării ordinului contestat, drepturile salariale de care recurenta reclamantă este lipsită în prezent, i se datorează retroactiv potrivit legii, putând fi solicitate, astfel încât, să acopere în integralitate prejudiciul suferit.

Nici susținerea reclamantei în sensul că prin executarea sancțiunii de retrogradare din funcția publică de conducere s-ar produce o bulversare a activității în cadrul structurii de specialitate pe care a coordonat-o nu este întemeiată, în condițiile în care, prin Ordinul nr.24 /20.02.2009 (aflat la fila nr.24 din dosarul de recurs), a fost numit cu caracter temporar domnul în funcția publică de conducere, deținută anterior de către recurenta reclamantă.

Având în vedere cele expuse anterior, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, nefiind motive legale de modificare sau de casare a sentinței atacate, urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr. civilă să fie respins prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.508 din data de 16 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2009

PREȘEDINTE: Teodora Bănescu

JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță

JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu

Grefier,

Red.jud.

LF/ 2 ex/07.05.2009

Jud.fond:

Președinte:Teodora Bănescu
Judecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Cerere privind fixarea unui termen de urgență (legea 554/2004 art.21). Decizia 2181/2009. Curtea de Apel Craiova