Cetățenie contencios administrativ. Sentința 124/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 124/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
Grefier -- -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, având ca obiect cetățenie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2009, când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor obligarea acestora la emiterea unui act administrativ prin care să-i recunoască calitatea de cetățean de jure al României și la înregistrarea în evidențele de specialitate drept cetățean român.
În motivare reclamantul a arătat că tatăl său G s-a născut la data de 7 aprilie 1932 în satul județul Tighina regatul României, iar mama sa s-a născut la data de 13 noiembrie 1938 în aceiași localitate. La data de 17 noiembrie 1946 avut loc căsătoria părinților reclamantului, iar la data de 5 februarie 1970 s-a născut reclamantul.
Reclamantul a susținut că în acest fel a dobândit cetățenia română, conform principiului jus sangviniv, consacrat de art. 5 lit. b din Legea nr. 21/1991.
Reclamantul a precizat că prin Legea nr. 171/2009 privind aprobarea nr.OUG 147/2008 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române s-a impus soluționarea cu celeritate de către Comisia de Acordare a Cetățeniei din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților a cererilor depuse de către acei cetățeni care de jure, prin naștere nu și-au pierdut cetățenia română, iar autorii lor nu au renunțat expres la aceasta.
Reclamantul a mai arătat că se află în situația prevăzută de Legea nr. 21/1991, iar pârâții refuză să-i soluționeze problema cetățeniei române. Acesta a susținut că nu există reglementări interne sau internaționale care să infirme dreptul legal al basarabenilor de a fi cetățeni români, ci dimpotrivă din interpretarea teleologică și sistematică a prevederilor Decretului nr. 33/1952 și ale Legii nr. 21/1991 rezultă că autorii săi și-au păstrat cetățenia română.
Reclamantul a invocat prevederile art. 2 lit. i, art. 7 alin. 5 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 precizând că pârâții au refuzat să-i recunoască calitatea de cetățean de jure al Statului Român.
Reclamantul a învederat faptul că procedura de acordare a cetățeniei române de către Comisia de Specialitate din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților este foarte greoaie și anevoioasă astfel că de la data adoptării Legii 21/1991 privind cetățenia română până în prezent doar 2,2% dintre românii din și de Nord au reușit să redobândească cetățenia română.
Pârâtul Ministerului Justiției și Libertăților a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 susținând că reclamantul nu s-a adresat Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților cu o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, astfel că nu a urmat procedura prealabilă.
Pe fond pârâtul a arătat că autoritatea competentă să ateste calitatea de cetățean român este Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte. În cazul reclamantului singura cale de rezolvare a cererii sale este urmarea procedurii prevăzută de Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, așa cum a fost modificată și completată de Legea nr. 171/2009. Prin urmare solicitarea reclamantului de obligare a Ministerului Justiției și Libertăților de către instanța de judecată la eliberarea unui act administrativ individual de atestare a statutului de cetățean român nu are temei legal și ar institui o procedură paralelă în ce privește acordarea cetățeniei române contravenind voinței legiuitorului. Soluționarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române se efectuează de Comisia pentru cetățenie din cadrul Direcției Cetățenie a Ministerului Justiției și Libertăților în condițiile expres prevăzute de Legea nr. 21/1991.
Pârâtul a mai susținut că acțiunea reclamantului de a obține pe calea promovării unei acțiunii în justiție recunoașterea statutului de cetățean român nu este admisibilă în condițiile prevăzute de art. 111 Cod procedură civilă.
Pârâtul a făcut referire și la opinia exprimată cu ocazia întâlnirii de lucru din 24.06.2009 care a avut loc la Consiliul Superior al Magistraturii și care a avut ca obiect unificarea practicii judiciare, ocazie cu care s-a reținut că instanțele judecătorești române nu sunt abilitate să constate calitatea de cetățean român a unei persoane apreciindu-se că investirea instanței cu soluționarea unei cereri ce este de competența unei autorității administrative ce nu desfășoară activitate jurisdicțională constituie un fine de neprimire, astfel că acțiunea este inadmisibilă.
Pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că potrivit Legii nr. 21/1991 a cetățeniei române nu are atribuții referitoare la acordarea, pierderea și redobândirea cetățeniei române.
Pârâtul a invocat și dispozițiile art. 29 alin. 4 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate potrivit cărora " în situația în care persoana prevăzută la alin. 3 este titulară a unui document de călătorie eliberat de un alt stat și îndeplinește condițiile de intrare pe teritoriul României, potrivit legii, organele poliției de frontieră permit intrarea acestora în țară în calitate de străin, și o îndrumă totodată se adreseze Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor pentru clarificarea situației privind cetățenia române".
Pârâtul a mai arătat că reclamantul, întrucât deține documente de stare civilă emise de Republica M are obligativitatea de transcriere a acestora în registrele de stare civilă românești conform prevederilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, acesta fiind primul pas după constatarea faptului că este cetățean român, urmând ca serviciul public comunitar de evidență a persoanelor să efectueze mențiunile în registrul național de evidență a persoanelor a datelor existente în actele de stare civilă.
Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de APEL BRAȘOV, citând părțile cu mențiunea de a formula concluzii asupra acestor excepții.
Analizând potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV, instanța a constatat că este neîntemeiată având în vedere pe de o parte prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte faptul că reclamantul se judecă cu autorități publice centrale. Pe cale de consecință instanța va respinge excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV de a soluționa acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul.
Având în vedere soluția pronunțată asupra excepției necompetenței materiale și ținând seama de faptul că reclamantul și-a ales domiciliul în localitatea județul B, aflată în raza de competență teritorială a Curții de APEL BRAȘOV, instanța constată că această excepție a rămas fără obiect.
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, instanța constată că aceasta este neîntemeiată.
Capitolul 3 din Legea nr. 21/1991 republicată prevede procedura ce trebuie urmată pentru acordarea respectiv redobândirea cetățeniei române.
Reclamantul avea obligația de a urma această procedură și în cazul în care cererea sa nu ar fi fost soluționată favorabil se putea adresa instanței de judecată.
Faptul că soluționarea cererilor de către Comisia pentru cetățenie din cadrul Direcției Cetățenie a Ministerului Justiției și Libertăților se efectuează în mod anevoios nu reprezintă un argument pentru a evita parcurgea acestei proceduri și a se adresa direct instanței de judecată.
Pentru aceste considerente instanța va admite excepția inadmisibilității și pe care de consecință va respinge ca inadmisibilă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV de a soluționa acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în comuna, județ B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, cu sediul în B,-, sect. 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23 octombrie 2009.
Președinte Grefier
- - - - -
Red.CC/ 26.11.2009
Dact. CC/4.12.2009
- 6.ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă
