Completare dispozitiv. Decizia 232/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 18.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 232
Ședința publică din 18 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva Încheierii din 14.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată P C-S, având ca obiect completare dispozitiv
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal iar în reprezentarea pârâtei se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea pârâtei, un exemplar comunicându-se cu reclamanta.
Cauza a fost reapelată pentru a da posibilitatea reclamantei de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii recurate cu consecința admiterii cererii de lămurire a dispozitivului.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacate, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, din 18.09.2009, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S,a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței nr. 900/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în sensul de a se introduce în cuprinsul dispozitivului "expresis verbis", obligarea pârâtei la drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație, începând cu data de 10.12.2007 și până la reintegrarea în funcția publică deținută. De asemenea, a solicitat introducerea și a obligației pârâtei de a-i plăti stimulentele la nivelul mediu lunar, acordat personalului de execuție, cu funcție similară, respectiv auditor clasa I grad superior treapta 1, din cadrul Biroului de audit intern, actualizate la inflație. În motivarea cererii, petenta a susținut că, întrucât instanța de judecată a dispus prin sentința nr. 900/25.06.2008 anularea deciziei de destituire din funcție nr. 340/26.11.2007 trebuie să fie înlăturate consecințele negative ale acestui act și să beneficieze de toate drepturile pe care le-ar fi avut ca funcționar public, așa cum s-a reținut în considerentele hotărârii în discuție.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 2811Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de lămurire a dispozitivului, apreciind că dispozitivul sentinței nr. 900/25.06.2008 nu are nevoie de lămuriri și completări, sub aspectele arătate de reclamantă în cererea introductivă, întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere în mod neechivoc, susținând că s-a procedat la executarea dispozitivului; de asemenea, pârâta apreciind că cererea formulată de reclamantă este o cerere de completare a dispozitivului hotărârii în discuție, a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea acesteia. Totodată, s-a susținut că cererea reclamantei de lămurire a dispozitivului, prin acordarea drepturilor bănești solicitate este inadmisibilă, întrucât ar conduce la încălcarea autorității de lucru judecat pe care o reprezintă sentința nr. 900/25.06.2008.
În drept, au fost invocate disp, art. 2811Cod procedură civilă.
Prin Încheierea civilă dată în camera de Consiliu din data de 14.10.2009, Tribunalul C- a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 900/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice C-
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din data de 07.01.2008, reclamanta în contradictoriu cu pârâta DGFP a solicitat anularea Deciziei nr. 340/26.11.2007, prin care directorul executiv al DGFP C-S a destituit-o din funcția publică de "auditor superior, clasa I, treapta I la Biroul de audit intern" din cadrul DGFP C-S, întrucât această decizie este nelegală, netemeinică și tardivă; să se dispună reîncadrarea sa în funcția publică deținută anterior destituirii sale prin decizia contestată; să se dispună să-i fie plătite drepturile bănești lunare de care s-ar fi bucurat dacă nu ar fi fost destituită, pentru toată perioada cât a fost nevoită să stea acasă datorită destituirii din funcția publică deținută; obligarea intimatei la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale, în compensarea prejudiciului pe care l-a suferit prin emiterea deciziei contestate, a atingerii aduse statutului său social și profesional, a imaginii și a prestigiului de care se bucura în rândul colegilor; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 900/25.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis excepția tardivității sesizării comisiei de disciplină a pârâtei DGFP C-S, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia nr. 340/26.11.2007 a DGFP C-S, a dispus reintegrarea reclamantei în funcția publică de auditor superior clasa I treapta I la biroul de audit intern din cadrul DGFP C-S, a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data de 10.12.2007 până la reintegrarea în funcție, a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1504,30 lei.
În considerentele sentinței mai sus amintite, Tribunalul a susținut, printre altele, că, în conformitate cu prev. art. 106 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, ca urmare a reintegrării în funcție,funcționarul public are dreptul la "plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public".
Conform art. 281 al.1 Cod procedură civilă, în situația în care dispozitivul unei hotărâri nu cuprinde date care să permită executarea ei, pentru lămurirea dispozitivului, părțile pot alege această procedură, reglementată de textul de lege mai sus menționat.
Pe cale de consecință, motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate în dispozitiv nu intră sub incidența procedurii prevăzute de art. 2811Cod procedură civilă; or, în cauză reclamanta, în lămurirea dispozitivului hotărârii în discuție invocă motivele de drept reținute în considerentele hotărârii, respectiv art. 106 din legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
În realitate, prin cererea de față se dorește o completare a hotărârii judecătorești în discuție, completare care nu poate fi decât tardivă, cum corect s-a menționat de către pârâtă, prin întâmpinare, invocând în acest sens excepția tardivității, conform art. 2812Cod procedură civilă. De altfel, conținutul echivoc al cererii de chemare în judecată, care a constituit obiectul dosarului de fond, respectiv dosarul nr- ar putea conduce în această din urmă situație la concluzia că reclamanta trebuia să atace sentința nr. 900/25.06.2008 și cu privire la despăgubirile stabilite de instanță, ca urmare a reintegrării în funcția deținută anterior destituirii din funcția publică.
Neprocedând astfel, Tribunalul a considerat că în mod corect pârâta a susținut că o nouă acțiune prin care reclamanta ar solicita drepturile bănești, ce constituie obiectul cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii în discuție ar echivala cu încălcarea autorității de lucru judecat, de care se bucură sentința nr. 900/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantă recursului, casarea încheierii recurate cu consecința admiterii cererii de lămurire a dispozitivulu așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că recurenta a formulat cerere de lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 900/25.06.2008 întrucât intimata DGFP C-S a refuzat să acorde stimulentele și alte drepturi prevăzute de lege și acordate sub titulatura de: "drepturi salariale" de Tribunalul C-S prin Sentința sus-amintită.
Se precizează că recurentei i s-au acordat doar "salariile de bază, sporurile și premiile", fară "stimulente și alte drepturi" deși în Ordonanța nr. 6 din 24 ianuarie 2007 se stipulează expres că: "Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi".Sentința nr. 900 din 25.06.2008 prin care a fost repusă în drepturi, operează ca o restitutio in integrum întrucât prin această sentință a fost anulată Dispoziția de destituire din funcție, reținându-se că aceasta este ilegală, astfel, conform dispozițiilor legale trebuie să îi fie acordate toate drepturile de care aș fi beneficiat dacă nu aș fi fost destituită (inclusiv stimulentele și alte drepturi).
În opina recurentei, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9. pr. civ. hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii: Instanța de fond a ignorat cu desăvârșire prevederile legale care acordă recurentei drepturile salariale respectiv art. 106 din Legea 188/1999. Judecătorul fondului motivează în mod cu totul surprinzător că: "motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate în dispozitiv nu intră sub incidența procedurii prevăzute la art. 281 ind 1. pr. civ.". Astfel, instanța face o distincție nepermisă între soluțiile cuprinse în sentințe care au unele motive de fapt și de drept și alte soluții, distincție pe care Codul d e procedură civilă nu o face întrucât toate Hotărârile care nu conțin date suficiente pentru a putea fi executate pot face obiectul acestei proceduri, indiferent de motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii lor - ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Judecătorul fondului a mai reținut că: "In realitate, prin cererea de față se dorește o completare a hotărârii judecătorești în discuție, completare care nu poate fi decât tardivă"- ceea ce este total eronat întrucât instanța care a soluționat cererea inițială de chemare în judecată a acordat drepturile salariale în litera legii doar că nu le-a enumerat exhaustiv întrucât aceste drepturi sunt enumerate în lege: "salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi" Astfel, singura realitate este cea prevăzută de lege, lege pe care instanța fondului a refuzat să o aplice, refuzându-i astfel recurentei posibilitatea de a obține toate drepturile expres prevăzute în aceasta.
Se mai precizează că legiuitorul nu instituie niciun termen pentru cererea de lămurire a întinderii dispozitivului, rațiunea fiind tocmai aceea că dificultățile în executarea unei hotărâri nu pot fi cunoscute decât într-o fază ulterioară a procesului civil -faza executării.
Consideră că, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7. pr. civ. hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricini.
Judecătorul fondului a reținut în motivarea încheierii atacate că" în mod corect pârâta a susținut că o nouă acțiune prin care reclamanta ar solicita drepturile bănești, ce constituie obiectul cererii de lămurire a dispozitivului ar echivala cu încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârii în discuție", ignorând cu desăvârșire faptul că aceste drepturi nu au fost acordate reclamantei și nici nu au fost expres prevăzute în dispozitivul sentinței motiv pentru care nu pot fi executate silit, prin urmare, o instanță nu s-a pronunțat privire la acestea, deci nu poate exista autoritate de lucru judecat.
Instanța este astfel nelămurită cu privire la temeiul pentru care a respins cererea formulată de reclamantă, ori pe motiv că în realitate există autoritate de lucru judecat cu privire la drepturile solicitate ori că cererea este în realitate de completare și, prin urmare, tardivă.
Se mai precizăm că acordarea de salarii indexate, majorate și recalculate este expres prevăzută de lege (art. 106 din Legea 188/1999), astfel că solicitarea reclamantei este mai mult decât întemeiată, fapt explicitat în considerentele Sentinței nr. 900 din 25.06.2008, dar neînscris expresis verbis și în dispozitivul acesteia.
(a căror explicită menționare în dispozitiv am solicitat-o) fac parte din sistemul de salarizare așa cum se precizează și în scrisoarea intimatei nr. 2499/19.03.2009 la aliniatul doi, și sunt cuprinse în expresia folosită de instanța fondului "Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data de 10.12.2007 până la reintegrarea în funcție." De altfel, toate drepturile salariale sunt cuprinse expres în OG nr. 6 din 24 ianuarie 2007.
Se face precizarea că recurentei i s-au plătit și primele (care fac parte din sistemul de salarizare), deși acordarea acestora nu au fost dispusă expres în dispozitivul Sentinței sus-menționate. Pentru identitate de rațiune și stimulentele (care de asemenea fac parte din sistemul de salarizare) trebuie să fie acordate, recurenta neputând suporta consecințele negative ale deciziei de destituire nelegale, anulată de instanță.
Prin întâmpinare pârâta C-, a solicitat respingerea recursului reclamantei.
Pe cale de excepție, s-a invocat excepția tardivității cererii reclamantei arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 281 pct.2 din Codul d e Procedură Civilă:
Art. 281 2
(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
(2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea pârtilor, prin hotărâre separata. Prevederile art. 281 1 alin. 3 se aplica în mod corespunzător.
Reclamanta a luat la cunoștință despre Sentința civilă nr.900/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S atunci când i-a fost comunicată, în vara anului 2008 iar despre Decizia civilă nr.1346/04.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara cel târziu la data de 26.01.2009,având în vedere adresa reclamantei nr.549/26.01.2009.
Reclamanta introduce acțiunea abia în anul 2009 după mai bine de un an de la data comunicării sentinței al cărei dispozitiv se cere a fi completat.
Examinând dosarul nr-, se constată că în cauza nu se regăsesc situațiile prevăzute de dispozițiile art.281 indice 1 Cod Procedură Civilă.
Prin sentința civilă nr.900/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S a fost admisă acțiunea admisă de reclamanta în contradictoriu cu pârâta C-S anulând decizia nr.340/26.11.2007 emisă de C-
De asemenea Tribunalul C-S a dispus reintegrarea reclamantei în funcția publică de auditor superior clasa I, tr. 1 la Biroul de Audit Intern din cadrul C-S, obligând pârâtei să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data de 10.12.2007 până la reintegrarea în funcție, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 1504,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost respinse, în rest pretențiile reclamantei.
Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului pârâtei C-
În atare condiții, cererea reclamantei, de lămurire a dispozitivului prin acordarea celor solicitate de reclamantă, este inadmisibilă întrucât ar conduce la încălcarea autorității de lucru judecat pe care o reprezintă Sentința civilă nr.900/25.06.2008 a Tribunalului C-
Dispozitivul hotărârii nu are nevoie de lămuriri și completări, sub aspectele arătate de reclamantă, instanța pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere,în mod neechivoc.
C-S prin Decizia nr.30/14.01.2009 anulează Decizia nr.340/26.11.2007 prin care reclamanta a fost destituită din funcția publică de auditor superior cl. I tr. și dispune reintegrarea sa în funcția publică de auditor cl.I grad superior treapta 1 în cadrul Biroului de audit intern, cu menținerea elementelor salariale deținute la data destituirii din funcție și majorările aferente prevăzute de nr.OG9/2008 pentru modificarea G, nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008, precum și spor de 25 % pentru complexitatea muncii aplicat pe salariul de încadrare conform nr.578/2003.
Reclamantei i-au fost calculate și plătite drepturile bănești aferente perioadei respective (salarii de bază, spor pentru complexitatea muncii, spor de vechime, premiul anual și premiile lunare precum și primele de vacanță) conform demersurilor făcute în vederea deschiderii de credite de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Juridică și aprobate de Ministrul Finanțelor Publice.
Potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 2991/2008,pentru aprobarea metodologiei de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.92/2003,privind Codul d e procedura fiscala republicată,cu modificările și completările ulterioare la art.6,se precizează:- cuantumul lunar al stimulentelor individual este de cel mult trei salarii de bază pentru personalul de specialitate din aparatul propriu a Ministerului Finanțelor Publice.personalul de specialitate din aparatul propriu a și din direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului
Potrivit art. 21,alin. l din OG2/2006,privind reglementarea drepturilor salariate si a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2006:
"Autoritățile și instituțiilor publice care au dreptul de a constitui un fond de stimulente potrivit legii, pot acorda stimulente funcționarilor publici, în limitele prevăzute.
In conformitate cu dispozițiile art. l95, alin.6,privind Codul d e procedura fiscala,republicata," Unitățile administrativ teritoriale, în calitate de creditor fiscal local, pot constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale prin aplicarea unei cote de 5 % asupra sumelor încasate.
In conformitate cu dispozițiile art.227,alin.4 din OG92/20003,privind Codul d e procedura fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare:
"Ministerul Finanțelor Publice și unitățile administrativ teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Finanțelor Publice și al și din unitățile subordonate,respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale,după caz, prin reținerea unei cote de 15 % asupra sumelor încasate.
Aprobarea stimulentelor în cazul unităților administrativ teritoriale se face de către ordonatorul de credite,la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.
Din conținutul acestor dispoziții legale enunțate rezultă fără echivoc faptul că angajatorul DGFP C-S are facultatea și nu obligația de a acorda funcționarilor publici stimulente și premii, normele legale în acest sens fiind dispozitive și nu imperative.
În acest sens, prin adresa nr.4151/21.05.2009 C-S a solicitat Ministerului Finanțelor Publice și un punct de vedere privind acordarea stimulentelor în perioada în care a fost destituită,precizând că opinia C-S este aceea că stimulentele sunt reglementate prin HG154/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice privind constituirea și utilizarea fondurilor destinate stimulării personalului din aparatul propriu al Ministerului Finanțelor și unitățile subordonate acestuia,. 212/2004 pentru aprobarea metodologiei de constituire și utilizare a fondurilor pentru acordarea de stimulente reglementat prin OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, inclusiv nr.2991/2008.
In toate aceste reglementări legale sunt stabilite criterii stricte de repartizare pe salariați a fondurilor de stimulente.
In consecință stimulentele reprezintă drepturi bănești acordate în considerentul unor criterii stricte, au la baza aprecierilor temeinic motivate ale activității desfășurate de funcționarii publici, competența profesională dovedită și disponibilitatea la sarcini în îndeplinirea atribuțiilor specifice, nefiind drepturi care decurg de la sine din calitatea de funcționar public.
Ministerul Finanțelor Publice prin adresa înregistrată la C-S sub nr.5367/02.07.2009 menține punctul de vedere al C-
Față de aceste argumente, consideră că în baza dispozițiilor art.281 ind.l Cod procedură civilă, cererea formulată de reclamanta este nefondată,nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.281 ind.l ale Codului d e Procedură Civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Temeiul de drept invocat de către reclamanta recurentă, conform cererii sale îl reprezintă disp. Art. 281 ind. 1. prp. Civilă, ce se referă la lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.900/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta C-S, s-a anulat decizia nr.340/26.11.2007 emisă de C-S și s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția publică de auditor superior clasa I, tr. 1 la Biroul de Audit Intern din cadrul C-S, obligând pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data de 10.12.2007 până la reintegrarea în funcție, fiind respinse pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtei la daune morale.
Sentința a rămas irevocabilă prin recurare de către pârâtă.
Cererea acesteia de actualizare a drepturilor salariale acordate prin sentința civile nr.900/25.06.2008 și aplicarea dispozițiilor art. 106 din Legea 188/1999, nu se pot acorda pe calea disp. Art. 281 ind. 1. pr. Civilă, câtă vreme actualizarea nu a fost solicitată prin procesul inițial, sau dacă a fost solicitată însă instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, reclamanta avea la îndemână calea recursului pe acest motiv, sau o cerere de completare dispozitiv formulată în termenul imperativ prevăzut de lege.
De altfel, recurenta reclamantă are la îndemână o acțiune separată în reactualizarea acestor drepturi.
Dispozitivul hotărârii nu are nevoie de lămuriri, sub aspectele arătate de reclamantă, instanța de fond pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere,în mod neechivoc, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 281 indice 1 Cod Procedură Civilă.
Instanța de fond, a reținut în mod corect că prin cererea formulată reclamanta dorește o completare a hotărârii judecătorești nr.900/25.06.2008, completare care nu poate fi decât tardivă.
În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. invocate de către reclamantă, hotărârea pronunțată fiind dată cu respectarea legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva Încheierii din 14.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată P C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Red. MB/11.03.2010
TehnoredM./11.03.2010
4 expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
