Completare dispozitiv. Decizia 241/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 29.12.2009

DECIZIA CIVILĂ NR.241

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.02.2010

PREȘEDINTE: Adina Pokker

JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru

JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru

GREFIER:- -

S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta " & -", împotriva încheierii din 24.11.2009 și de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr.805/20.10.2009 și a încheierii din data de 13.10.2009, pronunțate în dosarul nr.2225/-, al Tribunalului Timiș, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă avocat iar în reprezentarea pârâtului - recurent se prezintă consilier juridic.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 08.02.2010 întâmpinare din partea reclamantei - recurente la recursul declarat de pârât, însoțită de un set de înscrisuri, un exemplar comunicându-se reprezentantei pârâului - recurent.

Reprezentanta pârâtului - recurent depune la dosar delegație de reprezentare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentanta pârâtului - intimat pune concluzii de admitere a recursului său și de respingere a recursului formulat de reclamantă.

Reprezentantul reclamantei - recurente solicită admiterea recursului său formulat împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului și de respingere a recursului formulat de pârât, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 10.04.2009 pe rolul Tribunalului Timiș - secția de contencios administrativ sub nr-, reclamanta " & -", a chemat în judecată în calitate de pârât Consiliul Local al Municipiului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză să dispună:

- anularea hotărârii consiliului local nr.78/24.02.2009, prin care s-a refuzat, în mod nejustificat, aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu "Modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de Ia la ",-, T;

- obligarea Consiliului Local al municipiului T la aprobarea planului urbanistic de detaliu "modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de la la " în scopul obținerii unei noi autorizații de construire pentru clădirea de locuințe, proprietatea reclamantei, construite pe terenul din-,

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 11.08.2006, în calitate de proprietar al terenului din-, a obținut autorizația de construire nr. 2024 pentru construire clădire în regim;

În data de 19.04.2007, reclamanta a dobândit de la, prin contract de vânzare-cumpărare autentificat, atât terenul situat în- înscris în nr.15706 T cu nr. cad. 13802, 13803, cât și beneficiul autorizației de construire nr.2024/11.08.2006;

În temeiul autorizației de construire nr.2024/11.08.2006, reclamanta a început edificarea unei clădiri pentru locuințe, în regim, la intersecția străzii M cu strada -, imobilul aflându-se într-un stadiu avansat de finalizare;

În data de 12.01.2009, fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.2/806 cu amenda de 3000 lei, stabilindu-i-se obligația obținerii unei noi autorizații de construire până la data de 11.01.2010, întrucât construcția a fost realizată cu unele abateri de la AC 2024/2006, care prevedea construirea unui imobil.

În data de 30.01.2009, reclamanta, prin, în calitate de administrator, și-a îndeplinit obligația de plată a amenzii contravenționale (chitanța seria nr. - PJ);

Menționează că a făcut demersurile pentru obținerea unei noi autorizații de construire, dar nu a obținut în prealabil aprobarea de către Consiliul Local a - ului "Modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de la la ",-, T;

Reclamanta învederează că, în data de 24.02.2009, i s-a comunicat, pe site-ul Primăriei mun. T, Hotărârea nr.78/24.02.2009, prin care Consiliul Local a respins proiectul de hotărâre din 23.01.2009 privind aprobarea - ului "Modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de la la ", neținând cont de faptul că reclamanta:

- a obținut toate avizele necesare solicitate prin certificatul de urbanism, acestea fiind favorabile modificării regimului de înălțime de la la (avizul Direcției de Urbanism nr.41/8.02.2008, avizul Direcției de Drumuri și Transport din cadrul Primăriei T nr.11/21.01.2009, avizul Companiei Locale de Termoficare - din 27.01.2009; avizul Enel Distribuție nr. 10131/29.01.2009, avizul Comisiei de Circulație din cadrul Primăriei Mun. T nr. --/31.07.2008, avizul Autorității de Sănătate Publică a Județeană T nr. 121/.02.2008, avizul din 15.01.2009, avizul din 15.12.2008, avizul Romtelecom din 8.01.2009, avizul ON Gaz Distribuție SA nr. 745/15.12.2008, avizul Inspectoratului Pentru Situații de Urgență "" al Jud. T nr. - din 8.02.2008);

- Direcția de Urbanism i-a dat un aviz favorabil în sensul că imobilul construit pe terenul din-, îndeplinește criteriile pentru obținerea - ului "Modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de la la ";

- în ședința Consiliului Local din 24.02.2009, 10 consilieri locali au votat pentru aprobarea proiectului, printre ei fiind și, care a declarat că are cunoștință de existența avizului favorabil al Direcției de Urbanism, însă în procesul-verbal al ședinței Consiliului Local se menționează, în mod incorect, că nu există acest aviz;

- există declarațiile autentificate de notarul public din partea vecinilor, și Braga, cu domiciliile în-,- și-, prin care arată că sunt de acord cu edificarea construcției pe terenul din-, în regim;

- în data de 29.01.2009, BRD SA Sucursala T, în calitate de creditor ipotecar înscris cu nr. 57221/2007 în nr.15706 T, se declară de acord cu modificarea regimului de înălțime a clădirii de la la;

- prin memoriul înregistrat cu nr. -- din 3.03.2009 la Primăria Municipiului T, arhitectul clădirii arată că imobilul construit se încadrează aspectului al zonei, clădirea fiind amplasată conform tuturor normelor în vigoare, corelându-se cu vecinătățile imediate;

- prin proiectul nr.06/2007 de aprobare a - ului "Modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de la la,-", întocmit de către "COLOANA 1", se constată, de către proiectant, că zona în care s-a construit imobilul "este o zonă cu o dinamică accentuată, multe din clădirile învecinate fiind locuințe colective, servicii comerciale, stație, birouri, firme, prin extindere pe verticală, la un regim de înălțime de, clădirea edificată pe terenul din- făcând parte dintr-un front de funcțiuni de servicii și locuințe cu regim de înălțime P, " (pag. 2 din proiectul nr. 06/2007, schițele și fotografiile realizate de proiectant, pe care le-a anexat);

- construcția realizată pe- T corespunde Regulamentului Local de Urbanism aferent aprobat prin nr. 157/2002 și se încadrează caracterului al zonei, având la ambele capete clădiri cu același regim de înălțime, și anume blocurile ANL și o clădire cu;

- construcția realizată corespunde normelor arhitecturale și urbanistice, aceasta fiind justificarea dispoziției date de Primarul municipiului T pentru intrarea reclamantei în legalitate, prin obținerea unei noi autorizații de construire, care nu poate fi însă emisă decât pe baza - ului.

Arată că, în data de 10.03.2009, ca urmare a Hotărârii Consiliului Local nr. 78/24.02.2009 prin care s-a respins, în mod nejustificat, "Modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de la la ",-, reclamanta, fără a avea obligația legală, a adresat, din nou, o cerere Consiliului Local pentru aprobarea - ului, pentru motivele expuse anterior, la care nu a mai primit niciun răspuns.

Reclamanta precizează că interesul său în promovarea acestei acțiuni este determinat de faptul că în lipsa - ului "Modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de la la ", Primarul municipiului T nu poate emite autorizația de construire pentru intrarea sa în legalitate cu privire la situația imobilului construit în-, T, deși prin procesul-verbal de sancționare contravențională nr. 2/806 din 12.01.2009 i s-a dat posibilitatea obținerii unei noi autorizații de construire.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7, art. 8 alin. 1, art. 10 alin. 1, art. 11 alin. l din Legea nr. 554/2004, art. 10, art. 48 alin. l și alin. 2 lit. c), e) din Legea nr. 350/2001.

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca tardiv introdusă, apoi ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinica si nelegala.

Pârâtul a înțeles să invoce excepția tardivității introducerii acțiunii raportat la art.7 alin.7 coroborat cu alin. 3 din Legea nr.554/2004.

Potrivit art.7 alin l din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Pârâtul menționează că nr.78/2009 a fost adoptată la 24.02.2009, iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 31.03.2009, adică la mai mult de 30 de zile de la data adoptării hotărârii.

Față de prevederile art.36 alin.1, 2 și 7 din Legea nr.215/2001 pârâtul a solicitat să se observe că este atributul exclusiv al instituției pe care o reprezintă de a stabili modalitatea de amenajare a teritoriului, având drept de apreciere și de decizie autonomă în acest domeniu, motiv pentru care invocă excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece instanța de judecată nu se poate substitui voinței Consiliului Local în Adoptarea hotărârilor de consiliu local.

De asemenea, a învederat faptul că decizia Consiliului Local de a emite nr.78/2009 prin care a fost respins - ul " Modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de la la ",- este întemeiata si nu încalcă nici o reglementare legala.

Pârâtul precizează că, potrivit art.45 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată: (2) Se adoptă cu votul majorității consilierilor locali în funcție următoarele hotărâri ale consiliului local: . hotărârile privind organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului.

În susținerea celor mai sus relatate, s-a invocat dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale, de a soluționa si de a gestiona, în numele și interesul comunităților locale, pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii, în conformitate cu art.3 din Legea nr.215/2001 actualizat, coroborat cu prevederile art.45 alin.2 lit. e), din același act normativ, care reglementează exercitarea atribuțiilor ce îi revin Consiliului Local de a adopta hotărâri privind organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului.

Proiectul ce a stat la baza nr.78/2009 a fost introdus pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local la poziția 41 din data de 24.02.2009. iar consilierii au votat astfel: 10 voturi pentru; 15 voturi împotrivă; 2 abțineri, astfel, nu a fost întrunită majoritatea legală a consilierilor în funcție astfel cum este stabilit prin art. 45 al.2 lit. e) din Legea nr.215/2001.

Se arată că nr.78/2009 a fost întocmită în concordantă cu prevederile Legii nr.453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1991, Legii nr.350/2001, privind amenajarea teritoriului și urbanism, Legii nr.215/2001, privind administrația publică locală, precum si cu prevederile legale în vigoare la data emiterii acesteia.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul Consiliul local al municipiului T:

În ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii, invocate de către pârât, reclamanta a solicitat respingerea acestei excepții, ca neîntemeiată, întrucât:

- pârâtul invocă ca temei de drept al acestei excepții prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, deși termenul pentru introducerea acțiunii este prevăzut de art.11 din această lege;

Nici excepția inadmisibilității acțiunii pentru motivul că reclamanta nu ar fi îndeplinit procedura administrativă prealabilă în termenul de 30 de zile de la data comunicării Hotărârii nr.78 din 24.02.2009, prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 nu este întemeiată pentru următoarele considerente:

- în realitate, acest înscris intitulat Hotărâre, nu are natura juridică a unui act administrativ pentru că nu produce, prin el însuși, niciun efect juridic, adică nu dă naștere vreunui drept sau vreunei obligații, în beneficiul și, respectiv, în sarcina vreunei persoane, ci reprezintă refuzul nejustificat al Consiliului local al municipiului T de a rezolva favorabil cererea privitoare la emiterea Planului urbanistic de detaliu pe baza căruia să poată fi emisă autorizația de construire de către Primarul municipiului

Cu alte cuvinte, cererea formulată de reclamantă reprezintă o acțiune împotriva refuzului nejustificat al pârâtului Consiliul local T, exprimat, în mod expres, prin acest înscris, pe care pârâtul 1-a denumit hotărâre.

Așa fiind, în speță, nu este necesară procedura administrativă prealabilă, care este prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 numai în cazul acțiunilor în anularea actelor administrative.

Chiar dacă acest înscris ar reprezenta un act administrativ, plângerea prealabilă nu este tardivă, întrucât, în primul rând, termenul pentru depunerea acesteia nu curge de la data emiterii actului administrativ nelegal, cum pretinde pârâtul prin întâmpinarea depusă în dosar, ci de la data comunicării sau de la data luării la cunoștință despre existența actului.

Or, în speță, reclamanta învederează că nu i s-a comunicat acest refuz al Consiliului local al municipiului T, ci a luat cunoștință de acesta de pe pagina de internet a autorități publice pârâte.

În al doilea rând, reclamanta arată că a întreprins acest demers al plângerii prealabile la data de 10.03.2009, când a depus primul memoriu la Consiliul Local T pentru revenirea asupra acestui refuz, ci nu la data de 31.03.2009, cum susține pârâtul prin întâmpinarea sa. La această dată de 31.03.2009, a depus o doua plângere la Consiliul Local T, rămasă și aceasta fără niciun rezultat favorabil.

În speță fiind vorba despre o acțiune împotriva refuzului nejustificat al pârâtului, termenul pentru promovarea acestei acțiuni este de 6 luni de la data comunicării refuzului, acest termen fiind prevăzut de art. 11 alin 1, lit. b) din Legea nr.554/2004.

În concluzie, reclamanta a menționat că acțiunea este promovată în termenul legal, excepția invocată de către pârâtul Consiliul local al municipiului T fiind neîntemeiată.

În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de către Consiliul local al municipiului T, reclamanta a solicitat respingerea excepției ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Astfel, din modul în care își motivează această excepție, reiese că pârâtul pretinde că are, în legătură cu cererea de adoptare a Planului urbanistic de detaliu, un drept de apreciere absolut sau, altfel spus, o putere discreționară nelimitată, astfel încât dacă vrea îl adoptă, iar dacă nu vrea nu îl adoptă.

Or, după cum se știe, orice drept trebuie exercitat cu bună credință, acest principiu dobândind în dreptul nostru caracter constituțional, fiind prevăzut în art. 57 din Constituție.

Nerespectarea acestui principiu de către administrația publică face ca exercitarea sau neexercitarea unui drept al său să se transforme în abuz de drept sau, altfel spus, exces de putere, definit de art. 2 alin 1, lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 ca reprezentând "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute în lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

Or, abuzul de drept (excesul de putere) este sancționat de Legea nr.554/2004 în toate cazurile, chiar și în cazul emiterii unor acte în împrejurări excepționale, precizând, în mod expres, în art. 5 alin 3, că, și asemenea acte, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ pentru exces de putere.

De asemenea, Legea nr.554/2004 definește, în art.1 alin.1 lit. i), prima parte, "refuzul nejustificat de a soluționa o cerere" ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Așa fiind, pentru ca acțiunea să fie inadmisibilă ar trebui să nu fie îndeplinită una din condițiile sale de admisibilitate, în speță existența refuzului sau caracterul nejustificat al acestuia.

În speță existența refuzului Consiliului local T, de a rezolva cererea privind emiterea Planului urbanistic de detaliu, este evidentă, însă caracterul justificat al acestui refuz ar exista dacă refuzul nu s-ar fi manifestat cu exces de putere, adică prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege (ceea ce nu este cazul în speță pentru că, potrivit art. 56 alin 1 și anexei nr. 1 din Legea amenajării teritoriului și urbanismului nr. 350/2001, emiterea actului administrativ solicitat este de competența consiliului local) și, respectiv, a dreptului la emiterea acestui act.

Sub acest din urmă aspect, refuzul Consiliului local al municipiului T este nejustificat, fiind emis prin exces de putere, adică cu încălcarea dreptului reclamantei la construire și la emiterea Planului urbanistic de detaliu.

Acest drept rezultă atât din lege, cât și din procesul-verbal de constatare și sancționare-contravențională nr.2/806 din 12.01.2009 al Primarului municipiului

Astfel, potrivit art.31 ind.1 alin.1 din Legea nr.350/2001, "dreptul de construire se acordă potrivit prevederilor legale, cu respectarea documentațiilor de urbanism și regulamentelor locale de urbanism aferente, aprobate potrivit prezentei legi", iar art. 31 ind.2 din aceeași lege prevede că " în baza prevederilor Planului urbanistic general, autorizațiile de construire se emit direct pentru zonele pentru care există reglementări privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor, cuprinse în Regulamentul local de urbanism - U, aferent acestuia".

Potrivit art.32 alin.1 din Legea nr.350/2001, în cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism, aprobate pentru zona respectivă sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism:

să respingă cererea în mod justificat;

să solicite elaborarea unui plan urbanistic zonal numai în baza unui aviz prealabil de oportunitate întocmit de structura specializată condusă de arhitectul-șef și aprobat de primarul localității;

să solicite elaborarea unui plan urbanistic de detaliu.

În speță, prin procesul-verbal de sancționare-contravențională s-a dispus, ca măsură principală, intrarea reclamantei în legalitate prin obținerea unei noi autorizații de construire, iar la cererea sa de modificare a Planului urbanistic de detaliu pe baza căruia a fost emisă autorizația de construire inițială, Primarul municipiului T (autoritatea publică locală competentă în emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire, potrivit art.4 alin.1 lit. b) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea construcțiilor), a procedat în conformitate cu art.32 alin.1 lit. c) din Legea nr. 350/2001, în sensul că a solicitat, în vederea emiterii unei noi autorizații de construire, elaborarea unui nou plan urbanistic de detaliu de către Consiliul local

Dovada, în acest sens, o constituie proiectul de hotărâre, pregătit de primar, privind aprobarea Planului urbanistic de detaliu "Modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de la la,-, T, precum și întreaga documentație pregătită de serviciile de specialitate ale primarului și supusă dezbaterii plenului Consiliului local al municipiului

Prevederile art.32 alin.1 din Legea nr.350/2001 trebuie coroborate și cu art.28 alin.2 din Legea nr.50/1991 care prevede că "măsura menținerii sau desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii sau, după caz, de instanță".

Or, făcând aplicarea coroborată a acestor prevederi legale, Primarul municipiului Tal uat decizia menținerii acestei construcții, motiv pentru care nu a respins cererea reclamantei de modificare a Planului urbanistic inițial, ci a solicitat Consiliului local elaborarea unui nou plan urbanistic de detaliu considerând că acesta este în concordanță cu Planul urbanistic general și cu Regulamentul local de urbanism al municipiului

Dovada, în acest sens, o constituie Referatul din 6.02.2009 al Direcției de Urbanism a Primarului municipiului T privind aprobarea Planului urbanistic de detaliu solicitat de reclamantă, în care se menționează că terenul pe care se află construcția sa este înconjurat de clădiri de locuințe construite în regim de înălțime de P și P 4 (prima pagină, penultimul paragraf). De asemenea, prin înscrisul intitulat Nota nr. -00471/06.02.2009, aceeași direcție susține că "întrucât certificatul de urbanism a expirat în decursul acestor proceduri, considerăm că, din punct de vedere urbanistic, documentația Plan urbanistic de detaliu - Modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de la S 2E M la 3E Er,- T, îndeplinește cerințele de avizare și propunem înaintarea spre aprobare a documentației în comisiile de specialitate ale Consiliului local al municipiului T".

Comisia de specialitate în acest domeniu a Consiliului local T și anume Comisia pentru Dezvoltare Urbanistică, Amenajarea Teritoriului și Patrimoniu a avizat favorabil Proiectul de hotărâre privind aprobarea Planului urbanistic de detaliu solicitat de reclamantă.

Consiliul local T nu se poate apăra susținând că emiterea sau neemiterea planului urbanistic de detaliu solicitat de reclamantă este o chestiune de oportunitate, care ține de dreptul său de apreciere, întrucât (în primul rând) un asemenea drept al său nu este prevăzut de lege. Dimpotrivă, în acest domeniu al amenajării teritoriului, consiliul local are o competență obligatorie (legată), ci nu facultativă, ceea ce înseamnă că dacă solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege, consiliul local este obligat să aprobe, potrivit art.56 alin.1 și anexei nr.1 din Legea nr.350/2001, documentațiile de urbanism necesare emiterii autorizațiilor de construire prin care se asigură efectivitatea dreptului de construire prevăzut de această lege. În acest sens sunt și prevederile art.2 alin2#1 lit. a) din Legea nr.50/1991, potrivit cărora eliberarea autorizației de construire de către primar este condiționată de emiterea certificatului de urbanism, iar, potrivit art. 44 alin 3 din Legea nr.350/2001, "documentațiile de urbanism (din care face parte și planul urbanistic de detaliu - ) au caracter de reglementare specifică și stabilesc reguli ce se aplică direct asupra localităților și părților din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism".

În speță, emiterea certificatului de urbanism de către Primarul municipiului T nu este posibilă, din punct de vedere legal, fără aprobarea, în prealabil, de către Consiliul local T, a Planului urbanistic de detaliu.

Or, orice refuz al emiterii unui act administrativ prin care se încalcă un drept al unui cetățean este, potrivit art.2 alin1, lit. i) și n) din Legea nr.554/2004, un refuz nejustificat, sancționat de această lege.

În al doilea rând, chiar dacă legea ar prevedea un aviz de oportunitate a aprobării sau neaprobării planului urbanistic solicitat de reclamantă, ca în cazul planului urbanistic zonal (prevăzut de art.32 alin1, lit. b) din Legea nr.350/2001), se poate constata, pe de-o parte, faptul că, în speță, avizul de oportunitate a fost emis de către Direcția de urbanism și Comisia de amenajare a teritoriului, ambele structuri de specialitate ale administrației publice locale a municipiului T, iar, pe de altă parte, faptul că pârâtul Consiliul local T nu și-a motivat acest refuz al său de a aproba planul urbanistic de detaliu necesar emiterii autorizației de construire la care reclamanta este îndreptățită, (a se vedea în acest sens procesul-verbal de sancționare contravențională prin care i s-a stabilit de către Primarul municipiului T, atât obligații, cât și drepturi) ceea ce demonstrează, fără niciun dubiu, că acest refuz este unul nejustificat.

Pârâta a depus la dosar întreaga documentație ce a stat la baza adoptării nr.78/24.02.2009.

Prin sentința civilă nr.805/20.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepțiile tardivității și inadmisibilității.

A admis acțiunea formulată de reclamanta " & -" în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului T și a anulat Hotărârea Consiliului Local T nr.78/24.02.2009 și a obligat pârâta să aprobe - ul solicitat de reclamantă în măsura în care documentația depusă respectă normativele tehnice în domeniu, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:

În fapt, după obținerea autorizației de construire nr.2024/11.08.2006 emisă de Primarul Municipiului T, numitul a înstrăinat către reclamantă terenul și beneficiul autorizației de construire. Pentru prezenta cauză este irelevant cine a edificat în fapt construcția, sau reclamanta. Cert este că, în temeiul acestei autorizații, a fost edificată o construcție situată în T,-, jud. Constructorul a încălcat însă prevederile autorizației în sensul că în loc să edifice o clădire de locuințe în regim de a construit o clădire. Pentru acest fapt, numitul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal nr. 2/806/12.01.2009 întocmit de Primăria Municipiului T, dispunându-se în același timp și aducerea construcției la starea din proiectul vizat de autorizația de construire nr. 2024/2006 sau intrarea în legalitate prin obținerea unei noi autorizații de construire. Este necontestat că procesul verbal este definitiv, numitul executând amenda.

Litigiu ce face obiectul prezentului dosar a luat naștere în urma demersurilor reclamantei făcute în vederea obținerii unei noi autorizații de construire, respectiv în urma formulării cererii de aprobare a unui Plan urbanistic de detaliu (). Cererea a fost însoțită de o documentație tehnică depusă la organul administrativ (aflată în copie și la dosarul cauzei). Deși niciunul din avizele referitoare la documentația aferentă nu a fost negativ, pârâtul a respins aprobarea acestuia prin Hotărârea Consiliului Local T nr. 78/24.02.2009, a cărei anulare constituie primul capăt de cerere.

Motivele respingerii, așa cum au fost detaliate în cuprinsul întâmpinării, se întemeiază pe pretenția pârâtului că este atributul său exclusiv acela de a aproba sau nu un. Altfel spus, Consiliul Local al Municipiului T pretinde că are putere discreționară în această materie, în calitatea sa de administrator și de gestionar al intereselor comunității locale, și că această putere nu este cenzurabilă de către nimeni, nici chiar de instanță.

Pretenția este neîntemeiată deoarece chestiunea în discuție nu este una de oportunitate ci de legalitate. Astfel, tribunalul nu a contestat dreptul pârâtului de a hotărî după cum crede de cuviință dezvoltarea urbanistică a Municipiului T în măsura în care este respectată legislația în domeniu, în special Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și nr.HG525/1996 privind Regulamentul general de urbanism. Dar odată ce voința pârâtului se manifestă prin aprobarea unui Plan urbanistic general () și, după caz, a unui Plan urbanistic zonal (PUZ), orice autorizație de construire (AC) sau orice vor trebui aprobate în măsura în care respectă aceste planuri și legislația în domeniu.

Voința organului administrativ nu poate fi contradictorie în sensul că, după aprobarea unui sau PUZ nu se poate respinge aprobarea unui conform acestora. De asemenea, voința acestuia nu poate fi selectivă sau arbitrară în sensul că orice persoană care întocmește o documentație conformă cu PUZ, și restul legislației în domeniu va trebui să beneficieze de aprobarea.

În speță, pârâtul a respins aprobarea la libera apreciere, fără să-și întemeieze refuzul pe altceva decât pe libertatea propriei voințe și de aceea, pentru motivele mai sus expuse, a procedat nelegal. În acest sens, refuzul este nejustificat.

În consecință, tribunalul, văzând refuzul nejustificat al Consiliului Local al Municipiului T de a recunoaște dreptul reclamantei la aprobarea, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ nelegal (Hotărârea Consiliului Local T nr.78/24.02.2009) și a obligat pârâta să aprobe în măsura în care documentația depusă de reclamantă respectă normativele tehnice în domeniu.

Condiția respectării normativelor tehnice este esențială deoarece dreptul reclamantei la aprobarea nu este protejat de lege decât dacă respectă, eventualul PUZ, precum și restul legislației în domeniu. Cu privire la aceste aspecte tribunalul nu a administrat nicio probă (de exemplu, o expertiză din care să rezulte dacă documentația depusă de reclamantă la organul administrativ respectă sau nu normativele tehnice) deoarece nu au făcut obiectul litigiului. Refuzul s-a datorat exclusiv aprecierii eronate că libertatea organului administrativ este arbitrară.

Prin încheierea de ședință din 13.10.2009 a fost amânată pronunțarea cauzei pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise.

Prin încheierea din 24.11.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.805/20.10.2009 formulată de reclamanta " & -" în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Obiectul judecății l-a constituit, în parte, cererea reclamantei privind obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului T să aprobe un plan urbanistic de detaliu () deoarece pârâtul a refuzat aprobarea acestuia pe considerentul că este singurul în măsură să aprecieze cu privire la dezvoltarea urbanistică a Municipiului Tribunalul a dat dreptate reclamantei cu motivarea bazată în esență pe ideea că un care respectă (este conform cu) actele administrativ ierarhic superioare ( și PUZ) și restul legislației în domeniu va trebui în mod obligatoriu să fie aprobat deoarece ar fi contradictoriu ca un organ administrativ să urmărească o anumită dezvoltare a localității (prin adoptarea și PUZ) iar apoi să blocheze aceea dezvoltare sau să o permită selectiv, de la caz la caz, în funcție de petent.

Totuși, tribunalul nu a administrat probe pentru a verifica dacă documentația depusă de reclamantă respectă normativele tehnice în materie de construcții deoarece cererea de aprobare a nu a fost respinsă pe motiv că nu le-ar respecta. Singura probă pertinentă ar fi fost o expertiză tehnică deoarece caracteristicile unei construcții depășesc cunoștințele de ordin juridic și ridică probleme de fapt care presupun cunoștințe de specialitate în construcții. Acest aspect nu poate fi considerat necontestat pe motiv că diferite compartimente din structura organului administrativ ar fi dat aviz favorabil cum pare să sugereze reclamanta prin cererea de lămurire a dispozitivului.

De altfel, instanța nu se poate substitui organului administrativ și să facă ea pentru prima dată o verificare pe care pârâtul a omis să o facă. Or, nu există nicio dovadă că pârâtul a analizat cererea reclamantei de aprobare a pe fondul ei.

În acest context, dispozitivul este clar și obligă pârâtul să aprobe - ul dacă documentația depusă de reclamantă respectă normativele tehnice în construcții. Altfel spus, pârâtul nu va mai putea respinge cererea pe motiv de liberă apreciere așa cum a făcut-o prima dată dar va putea să o respingă dacă documentația nu corespunde sub aspect tehnic.

Dispozitivul nu este neclar, ci eventual nemulțumitor pentru reclamantă care a sperat să obțină mai mult decât a criticat și probat.

Împotriva încheierii de ședință din 13.10.2009 și a sentinței civile nr. 805/20.10.2009 a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului, considerându-le ca netemeinice și nelegale.

În motivarea recursului se arată că prima instanță nu a ținut cont de dispozițiile legale în materie și de starea de fapt reală dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

S-a reiterat excepția tardivității introducerii acțiunii raportat la art.7 alin.1 coroborat cu alin.3 din Legea nr.554/2004. Se menționează că nr.78/2009 a fost adoptată la 24.02.2009 iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 31.03.2009, adică la mai mult de 30 de zile de la data adoptării hotărârii.

Pe fondul cauzei se arată că nu a susținut în fața primei instanțe că aprobarea planului urbanistic de detaliu, este o chestiune de oportunitate, ci faptul că, este atributul exclusiv al consiliului local de a stabili modalitatea de amenajare a teritoriului, având drept de apreciere și de decizie autonomă în acest domeniu.

Așadar, prima instanță nu a reținut faptul că nu din punct de vedere al oportunității a fost respins planul urbanistic de detaliu solicitat, ci din punct de vedere legal întrucât consiliul local are drept de apreciere și de decizie autonomă în domeniul amenajării teritoriului.

Astfel, față de dispozițiile art.36 alin.1, 2 și 7 din Legea nr.215/2001 atributul exclusiv al pârâtei este de a stabili modalitatea de amenajare a teritoriului, având drept de apreciere și de decizie autonomă în acest domeniu, motiv pentru care s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece instanța de judecată nu se poate substitui voinței consiliului local în adoptarea hotărârilor de consiliu local.

Se mai arată că în speță, voința consiliului local nu a fost contradictorie, selectivă și arbitrară, ci a respectat reglementările legale în domeniul amenajării teritoriului și dreptul de apreciere și de decizie autonomă al acestui organ deliberativ în acest domeniu.

Pârâtul - recurent mai arată că, prima instanță face vorbire de exces de putere, fără a avea în vedere prevederile legale, respectiv art.45 alin.2 lit. e) din Legea nr.215/2001, care prevede că se adoptă cu votul majorității consilierilor locali în funcție, hotărârile consiliului local privind organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului.

Așadar, în speță nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat, astfel cum susține prima instanță, ci despre dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale, de a soluționa și de a gestiona, în numele și interesul comunităților locale, pe care le reprezintă, treburile publice.

Împotriva încheierii de ședință din 24.11.2009 a declarat recurs reclamanta" & -", considerând-o netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului se arată că prima instanță recunoaște că și după pronunțarea sentinței civile nr.805/2009, prin care Consiliul Local Taf ost obligat la aprobarea Planului Urbanistic de detaliu solicitat, această autoritate publică va putea refuza din nou soluționarea favorabilă a cererii sale, "dacă documentația nu corespunde sub aspect tehnic", dar pe de altă parte, a respins cererea de lămurire a dispozitivului acestei sentințe ca neîntemeiată.

Apărarea Consiliului Local T, reținută și de prima instanță în motivarea acestei încheieri și a sentinței pronunțate pe fondul cauzei, a fost aceea că aprobarea Planului urbanistic de detaliu solicitat este o chestiune care aparține puterii discreționare absolute a acestei autorități publice pârâte, care poate să aprobe sau să refuze, fără nici o justificare, emiterea acestui act administrativ.

Tribunalul susține că "obiectul judecății l-a constituit, în parte, cererea reclamantei privind obligarea pârâtului să probe un plan urbanistic de detaliu, deoarece acesta a refuzat aprobarea acestuia pe considerentul că este singurul în măsură să aprecieze cu privire la dezvoltarea urbanistică a municipiului T". Astfel, din această motivare se deduce că tribunalul a înțeles că a soluționat cererea doar în parte. Or, în dispozitivul sentinței se arată că acțiunea a fost admisă, fără a se menționa "în parte".

Se mai arată că tribunalul nu poate invoca în motivarea încheierii, faptul că nu a administrat suficiente pentru a verifica dacă documentația depusă respectă normele tehnice în materie de construcții, întrucât această documentație pentru emiterea - ului trebuie să respecte documentațiile și PUZ, iar această dovadă a fost făcută cu înscrisuri emanate chiar de la structurile de specialitate ale Primarului și Consiliului Local

Reclamanta - recurentă mai arată că, tribunalul, în finalul încheierii sale susține că "instanța nu se poate substitui organului administrativ și să facă o verificare pentru prima dată pe care acesta a omis să o facă", deși din înscrisurile depuse această verificare a fost făcută de către autoritatea publică pârâtă prin structurile ei, iar concluziile acestora au fost favorabile, dovada constituind-o avizele favorabile pe care aceste structuri publice le-au emis în vederea aprobării - ului solicitat.

Se mai arată că prima instanță face o susținere tendențioasă că "dispozitivul nu este neclar, ci nemulțumitor pentru reclamantă, care a sperat să obțină mai mult decât a criticat și probat", în loc să mai compare o dată petitul acțiunii cu dispozitivul sentinței pronunțate și să constate că a contorsionat obiectul cererii sale de chemare în judecată.

Se menționează că, dacă totuși, tribunalul ar fi considerat că mai este necesară și efectuarea unei expertize tehnice, trebuia să pună în discuția părților această probă, mai înainte de a se pronunța pe fondul cauzei, ci nu ulterior, astfel, se califică această motivare a instanței de fond ca fiind una frivolă și nocivă.

În drept au fost invocate prevederile art.218^3 Cod procedură civilă.

Reclamanta a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T solicitând respingerea acestuia.

Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304¹din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:

Cu privire la obiectul litigiului, Curtea reține că în prezenta cauză, reclamanta " & -" a solicitat anularea Hotărârii nr. 78/24.02.2009 a Consiliului Local al Municipiului T, hotărâre prin care s-a refuzat aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu "Modificare regim de înălțime la construcții pentru locuințe de Ia la" pentru imobilul din-, T, precum și obligarea Consiliului Local al Municipiului T la aprobarea planului urbanistic de detaliu respectiv, în scopul obținerii unei noi autorizații de construire pentru clădirea de locuințe proprietate a reclamantei, construită pe terenul din-, din municipiul

Cu privire la soluția instanței de fond, Curtea reține că Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei, a anulat Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 78/24.02.2009 și a obligat pârâtul să aprobe planul urbanistic de detaliu solicitat de reclamantă în măsura în care documentația depusă respectă normativele tehnice în domeniu.

Instanța de fond a reținut că motivele respingerii cererii reclamantei de către pârât se întemeiază pe pretenția pârâtului că este atributul său exclusiv acela de a aproba sau nu un plan urbanistic de detaliu. Instanța de fond a considerat că pretenția pârâtului - care pretinde că are putere discreționară în această materie, în calitatea sa de administrator și de gestionar al intereselor comunității locale, și că această putere nu este cenzurabilă de către instanță - este neîntemeiată, deoarece chestiunea în discuție nu este una de oportunitate ci de legalitate.

Tribunalul Timișa reținut că nu este contestat dreptul pârâtului de a hotărî după cum crede de cuviință dezvoltarea urbanistică a Municipiului T, în măsura în care este respectată legislația în domeniu, în special Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și nr.HG525/1996 privind Regulamentul general de urbanism. Cu toate acestea, a arătat instanța de fond, odată ce voința pârâtului se manifestă prin aprobarea unui Plan urbanistic general () și, după caz, a unui Plan urbanistic zonal (PUZ), orice autorizație de construire (AC) sau orice vor trebui aprobate în măsura în care respectă aceste planuri și legislația în domeniu.

În speță, deoarece pârâtul a respins aprobarea planului solicitat de reclamantă fără să-și întemeieze refuzul decât pe libertatea propriei voințe, Tribunalul Timișa reținut că pârâtul a procedat nelegal, refuzul fiind nejustificat, astfel încât a obligat pârâtul să aprobe planul urbanistic de detaliu, în măsura în care documentația depusă de reclamantă respectă normativele tehnice în domeniu.

Cu privire la condiția respectării normativelor tehnice, instanța de fond a apreciat-o ca fiind esențială, deoarece dreptul reclamantei la aprobarea planului urbanistic de detaliu nu este protejat de lege decât dacă planul urbanistic de detaliu respectă plan urbanistic general și eventualul Plan urbanistic zonal, precum și restul legislației în domeniu. Cu privire la aceste aspecte Tribunalul Timișa arătat că nu a administrat nicio probă (de exemplu, o expertiză din care să rezulte dacă documentația depusă de reclamantă la organul administrativ respectă sau nu normativele tehnice) deoarece nu au făcut obiectul litigiului, acesta fiind și motivul pentru care ulterior a respins cererea reclamantei de lămurire la dispozitivului prin încheiere din 24.11.2009.

Cu privire la starea de fapt, Curtea reține că reclamanta " & -" a cumpărat de la numitul terenul din-, din municipiul, teren cu privire la care vânzătorul obținuse în prealabil autorizația de construire nr. 2024/11.08.2006 emisă de Primarul Municipiului În temeiul acestei autorizații, pe terenul în cauză a fost edificată o construcție. Constructorul a încălcat însă prevederile autorizației, în sensul că în loc să edifice o clădire de locuințe în regim de a construit o clădire. Pentru acest fapt, numitul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal nr. 2/806/12.01.2009 întocmit de Primăria Municipiului T, dispunându-se în același timp și aducerea construcției la starea din proiectul vizat de autorizația de construire nr. 2024/2006 sau intrarea în legalitate prin obținerea unei noi autorizații de construire. Este necontestat că procesul verbal este definitiv, numitul executând amenda.

Examinând recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului, Curtea constată că acesta reiterează motivele expuse și în fața instanței de fond, învederând excepția tardivității introducerii acțiunii de către reclamantă, iar pe fondul litigiu - faptul că este atributul exclusiv al Consiliului Local de a stabili modalitatea de amenajare a teritoriului, având drept de apreciere și de decizie autonomă în domeniul amenajării teritoriului.

Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii, Curtea constată că pârâtul a invocat faptul că plângerea prealabilă a fost introdusă de reclamantă la data de 31.03.2009, respectiv după expirarea termenului de 30 de zile de la emiterea Hotărârii Consiliului Local T nr. 78/24.02.2009.

În această privință, Curtea amintește că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,"înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Curtea observă că pârâtul nu a făcut dovada comunicării către reclamantă a Hotărârii nr. 78/24.02.2009. Cum termenul de 30 de zile se calculează de la data comunicării actului, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține caracterul nefondat al acestei excepții, motiv pentru care va respinge acest motiv de recurs cu această motivare.

Cu privire la fondul litigiului, Curtea constată că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tai nvocat dreptul său suveran de a stabili modalitatea de amenajare a teritoriului, invocând chiar inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamantă pe acest temei.

În acest sens, pârâtul a invocat dispozițiile art. 36 și 45 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, raportat la faptul că voturile exprimate de consilierii locali au impus soluția respingerii planului urbanistic de detaliu solicitat de reclamantă.

Curtea amintește că art. 36 alin. 1, 2 și 5 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 are următorul conținut:

(1) "Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.

(2) Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții:

a) atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local;

b) atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului;

c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului;

d) atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni;

e) atribuții privind cooperarea interinstituțională pe plan intern și extern.

(5) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local:

a) hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii;

b) hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii;

c)avizează sau aprobă, în condițiile legii,documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților;

d) atribuie sau schimbă, în condițiile legii, denumiri de străzi, de piețe și de obiective de interes public local".

Totodată, art. 45 alin. 1 și 2 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 prevăd următoarele:

(1)În exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.

(2) Se adoptă cu votul majorității consilierilor locali în funcție următoarele hotărâri ale consiliului local:

a) hotărârile privind bugetul local;

b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condițiile legii;

c) hotărârile prin care se stabilesc impozite și taxe locale;

d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră;

e) hotărârile privind organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului;

f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice, cu persoane juridice române sau străine".

Curtea subliniază că aceste text conferă plenitudinea de competență a Consiliului Local în soluționarea problemelor de interes local ale comunității. În chestiunea din speță, Curtea reține competența Consiliului Local de a aviza sau aproba documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților, conform art. art. 36 alin. 5 litera c) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001.

Cu toate acestea, Curtea observă că reclamanta nu contestă competența pârâtului de a aproba planul urbanistic de detaliu solicitat. Dimpotrivă, chiar reclamanta solicită obligarea pârâtului la aprobarea planul urbanistic de detaliu. Prin urmare, Curtea consideră că în cauză nu se contestă competența pârâtului de a aproba planul urbanistic de detaliu solicitat de reclamantă, astfel încât nu are legătură cu litigiul art. 36 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001.

De asemenea, Curtea consideră ca fiind lipsite de relevanță în cauză și dispozițiile art. 45 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001. Aceste dispoziții legale reglementează modalitatea de adoptare a hotărârilor Consiliului Local, respectiv cvorumul necesar adoptării acestor hotărâri. Or, în speță nu s-a ridicat nici o problemă legată de modalitatea de adoptare a hotărârii a cărei anulare a solicitat-o reclamanta, respectiv aceasta nu a contestat rezultatul negativ al votului și nici cvorumul stabilit de Consiliul Local al Municipiului T în această privință.

Curtea reține că, în realitate, chestiunea litigioasă este aceea a limitelor dreptului Consiliului Local al Municipiului T de a refuza adoptarea unei documentații de urbanism necesară unui terț în intenția de a edifica o construcție pe terenul proprietatea sa.

Or, sub acest aspect, Curtea subliniază că inclusiv dispozițiile legale citate de pârât stabilesc exercitarea competenței Consiliului Local de aprobare a documentațiilor de urbanism"în condițiile legii". Astfel, conform art. 36 alin. 5 litera c) din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local "avizează sau aprobă,în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților". Prin urmare, nu poate fi vorba despre un drept nelimitat al Consiliului Local de a gestiona aceste documentații în mod discreționar.

Așadar, în cadrul activității de aprobare a documentațiilor de urbanism, Consiliul Local este obligat să respecte legea. Este exclusă, din punct de vedere legal, ideea unui refuz arbitrar de aprobare a unui plan urbanistic de detaliu. Orice refuz de aprobare se impune a fi motivat, ca orice alt act administrativ emis de Consiliul Local.

În al doilea rând, Curtea reține că în speță Consiliul Local al Municipiului T, deși avea competența aprobării planului urbanistic de detaliu, a refuzat această aprobare pe considerentul exercitării unui drept discreționar, suveran, de a stabili modalitatea de amenajare a teritoriului. că legea nu recunoaște un astfel de drept Consiliului Local, Curtea observă totodată că respingerea aprobării planului urbanistic de detaliu s-a votat fără a evalua sub nici o formă legalitatea acestui plan.

Or, instanța constată că dreptul de a construi se află în strânsă legătură cu exercitarea dreptului de proprietate asupra unui imobil, drept garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 44 din Constituția României. Limitarea dreptul de a construi se impune a fi justificată de rațiuni publice importante, iar nu printr-un refuz nejustificat și nemotivat al autorității administrative, refuz exprimat fără analizarea temeiniciei cererii reclamantei.

În acest context, reclamanta are dreptul de a construi pe terenul proprietatea sa atâta vreme cât respectă reglementările legale în materie. Acest drept nu poate fi limitat prin voința discreționară a unei autorități administrative fără a se reține încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.

În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că refuzul Consiliului Local al Municipiului T de a aproba planul urbanistic de detaliu în litigiu apare ca o manifestare de voință făcută de exces de putere, nejustificată din punct de vedere legal.

Curtea reamintește, sub acest aspect, că votul exprimat în cadrul Consiliului Local trebuie să se fie în acord cu dispozițiile legale, autonomia locală neputând fi exercitată decât în condițiile legii, astfel cum prevede art. 4 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, text potrivit căruia "autonomia locală este numai administrativă și financiară, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege".

În raport cu cele arătate mai sus, Curtea reține caracterul nefundat al recursului formulat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 805/PI/CA/20.10.2009 și împotriva încheierii din data de 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Examinând recursul formulat dereclamanta " & -" împotrivaîncheierii din 24.11.2009, Curtea reține că prin această încheiere Tribunalul Timișa respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 805/20.10.2009 formulată de reclamantă.

Reclamanta a criticat faptul că instanța de fond, deși a obligat pârâtul să aprobe planul urbanistic de detaliu solicitat de reclamantă, a precizat în dispozitivul hotărârii că această obligație se impune " în măsura în care documentația depusă respectă normativele tehnice în domeniu". Astfel, reclamanta a susținut că această precizare lipsește de efecte concrete sentința civilă recurată, astfel că se impune înlăturarea sa, deoarece pârâtul ar putea refuza în continuare aprobarea planului urbanistic de detaliu pe considerentul că nu respectă normele legale aplicabile în această materie.

Curtea observă că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că în prezenta cauză a fost examinat refuzul de aprobare manifestat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T exclusiv pe considerentul exprimat de această autoritate administrativă, adică exclusiv pe considerentul că dreptul de apreciere al acestuia cu privire la necesitatea aprobării planului urbanistic este nelimitat.

Curtea reține, de asemenea, că instanța de fond s-a limitat în mod corect la examinarea legalității acestui refuz exclusiv prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă și prin prisma argumentelor invocate în apărare de pârât. Or, nici unul din aceste argumente nu a vizat vreo dispoziție legală referitoare la normele tehnice ce se impun a fi respectate în edificarea construcției menționate în planul urbanistic de detaliu solicitat spre aprobare de reclamantă. Este lipsit de relevanță faptul că documentația tehnică a fost depusă la dosar, întrucât legalitatea acestei documentații nu a făcut obiectul judecății

În acest context, Curtea consideră că instanța de fond a respins în mod corect cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 805/PI/CA/ 20.10.2009.

În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, astfel încât recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 805/PI/CA/20.10.2009 și împotriva încheierii din data de 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, precum și recursul formulat de reclamanta & împotriva încheierii din data de 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 805/PI/CA/20.10.2009 și împotriva încheierii din data de 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Respinge recursul formulat de reclamanta & împotriva încheierii din data de 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

RED:/23.03.10

TEHNORED:/23.03.10

2.ex./SM/

Primă instanță: Tribunalul Timiș

Judecător -

Președinte:Adina Pokker
Judecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru

#Judecator Adina Pokker

Completare dispozitiv. Decizia 241/2010. Curtea de Apel Timisoara

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Completare dispozitiv. Decizia 241/2010. Curtea de Apel Timisoara