Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 105/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 105
Ședința publică din 14.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursurilorformulate de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA INSTITUTUL PENTRU POLITICI PUBLICE și de recurentul-pârât SENATUL ROMÂNIEIîmpotriva sentinței civile nr. 3557/12.12.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 19.01.2010, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2010, și a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul București -Secția A IX-A Contencios Administrativ și Fiscal sub nr.33949/3/CA/2008 reclamanta ASOCIAȚIA INSTITUTUL PENTRU POLITICI PUBLICE a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SENATUL ROMÂNIEI obligarea acesteia să comunice informațiile de interes public solicitate la punctele A1, B4, B5, C1, C2, C3, C4, D1 și D2 prin cererea nr.952 din data de 10.07.2008 și obligarea la plata cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.3557/12.12.2008 a Tribunalului București -Secția A IX-A Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr. 33949/3/CA/2008 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția rămânerii fără obiect, admisă în parte acțiunea și obligat pârâtul să comunice informațiile de interes public solicitate la punctele A1, B4, B5, C1, C2, C3, C4, D1 și D2 prin cererea nr.952 din data de 10.07.2008, fiind respins capătul de cerere privind daunele morale.
De asemenea a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 357 RON cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că în raport de dispozițiile art.2 lit. din Legea nr.544/2001, reclamanta a solicitat pârâtei să comunice informații cu privire la activitatea pârâtei, informații ce se înscriu în categoria informațiilor de interes public deoarece se referă la activitatea senatorilor și la beneficiile pe care aceștia le obțin pe durata ocupării funcției publice, iar pârâta nu a transmis informațiile solicitate.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului la plata de daune morale, aceasta a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, neputându-se susține că prin necomunicarea informațiilor solicitate s-a produs reclamantei suferințe morale, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, recurenta-reclamantă a criticat sentința pronunțată de instanța de fond doar sub aspectul greșitei soluționări a capătului de cerere privind daunele morale, arătând că instanța nu a ținut cont că pârâtul a încălcat dreptul acesteia privind accesul liber la informațiile de interes public, prin încălcarea obligației prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2001, fiind îndeplinită condiția prejudiciului moral din cauza sentimentului de frustrarea încercate de membrii săi, fiind în imposibilitatea finalizării studiului, iar imaginea și credibilitatea organizației a fost afectată.
Recurentul-pârât a apreciat sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, arătând în esență că prin adresa nr.3784/26.09.2008 a comunicat răspunsurile punctual, pe data de 06.11.2008 reclamanta printr-un comunicat de presă anunțând publicarea lucrării " Cheltuielile pentru activitatea parlamentarilor" pe baza informațiilor date de Parlament deci inclusiv a celor furnizate de Senatul României, astfel încât în lipsa acestor informații lucrarea nu s-ar fi finalizat în timp util.
De asemenea, recurentul-pârât susține în continuare în cererea de recurs că informațiile de la pct.B4 și C1 se încadrează în prevederile art.12 lit. d din Legea nr.554/2001 și ale Legii nr.677/2001, în lipsa acordului dat al senatorilor declarația pe proprie răspundere dată de senatori pentru justificarea cheltuielilor neputând fi făcută publică.
În ceea ce privește informațiile de la punctele C2 și C3, recurentul susține că acestea fac parte din categoria informațiilor prevăzute de art.12 alin.1 lit.d din Legea nr.544/2001 respectiv sunt informații cu caracter confidențial.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-pârât ca fiind nefondat.
De asemenea, prin întâmpinare, intimatul-recurent-pârât a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-intimată-reclamantă, atașând lucrarea " Cheltuielile pentru activitatea parlamentarilor".
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, cât și în limitele prevăzute de art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază recursurile ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2 lit."b" din Legea nr.544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public în sensul legii, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.
În speță în mod corect s-a apreciat că informațiile solicitate de reclamantă se încadrează în categoria informațiilor de interes public, fiind informații ce rezultă din activitatea pârâtului.
Susținerile recurentului-pârât că, în raport de prevederile art.12 lit. d din Legea nr.554/2001 și ale Legii nr.677/2001, cu privire la informațiile de la pct.B4 și C1, în lipsa acordului dat al senatorilor, declarația pe proprie răspundere dată de aceștia pentru justificarea cheltuielilor nu poate fi făcută publică, nu pot fi reținute, întrucât aceste declarații conțin informații referitoare la modul în care aceștia au cheltuit sumele forfetare aferente cheltuielilor efectuate de aceștia în teritoriu, acordate din bugetul alocat cu acest scop prin lege, nefiind informații cu caracter personal.
Nici informațiile de la punctele C2 și C3, nu fac parte din categoria informațiilor prevăzute de art.12 alin.1 lit. d din Legea nr.544/2001 și nu sunt informații cu caracter confidențial, numele angajaților birourilor parlamentare, care au fost încadrați prin încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil de prestări servicii conform Codului civil, defalcat pe fiecare senator și birou parlamentar în parte, fiind o informație ce vizează exclusiv calitatea de salariat a persoanelor în cauză ce pot fi făcute publice, și vizează activitatea senatorului, respectiv a biroului de parlamentar respectiv.
În ceea ce privește veniturile obținute de aceste persoane, de asemenea nu poate fi considerată informație care ar încălca secretul confidențialității contractelor individuale de muncă, întrucât reclamanta le-a solicitat în mod global și nu defalcate pe fiecare angajat în parte.
De asemenea, s-a mai susținut de către recurentul-pârât că prin adresa nr.3784/26.09.2008 a comunicat răspunsurile punctual, pe data de 06.11.2008 reclamanta printr-un comunicat de presă anunțând publicarea lucrării " Cheltuielile pentru activitatea parlamentarilor" pe baza informațiilor date de Parlament deci inclusiv a celor furnizate de Senatul României, astfel încât în lipsa acestor informații lucrarea nu s-ar fi finalizat în timp util.
Din conținutul lucrării depusă la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a efectuat lucrarea doar pe baza informațiilor puse la dispoziție de pârât la acel moment, manifestându-și expres nemulțumirea față de lipsa de transparență a Parlamentului, astfel încât, având în vedere conținutul informațiilor oferite de pârât, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului și apărările pârâtului, nu se poate susține că acesta a comunicat toate informațiile solicitate.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă, Curtea de asemenea îl apreciază ca fiind nefondat, în mod judicios instanța de fond reținând că prin necomunicarea informațiilor solicitate nu s-a produs reclamantei suferințe morale, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Recurenta-reclamantă a susținut că instanța nu a ținut cont că pârâtul a încălcat dreptul acesteia privind accesul liber la informațiile de interes public, prin încălcarea obligației prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2001, fiind îndeplinită condiția prejudiciului moral din cauza sentimentului de frustrarea încercate de membrii săi, fiind în imposibilitatea finalizării studiului, iar imaginea și credibilitatea organizației a fost afectată.
Simpla nefurnizare a informațiilor nu conduce automat la acordarea de daune morale și nu prezumă existența unui prejudiciu moral. Pe de altă parte, reclamanta este o persoană juridică, care nu poate suferi prejudicii morale, eventuala imposibilitate de realizare a obiectului de activitate, din cauza necomunicării de informații de interes public putând conduce eventual la prejudicii materiale, prin imposibilitatea respectării unor condiții contractuale, etc.
De asemenea, nu se poate reține ca argument juridic sentimentul de frustrarea încercat de membrii reclamantei, prin imposibilitatea finalizării studiului și existența unor tensiuni la locul de muncă, neputându-se stabili existența unei legături de cauzalitate directă între nefurnizarea unor informații și sentimentele încercate de membrii asociației reclamante, aceștia acționând în conformitate cu competențele profesionale și potrivit dispozițiilor legale, iar neoferirea informațiilor solicitate nu poate să conducă la frustrări profesionale și la tensiuni la locul de muncă.
În sfârșit, faptul că imaginea și credibilitatea organizației ar fi fost afectată poate conduce la prejudicii materiale și nu la daune morale.
Față de aceste considerente, Curtea urmează, văzând dispozițiile art.312 pr.civ. să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA INSTITUTUL PENTRU POLITICI PUBLICE și de recurentul-pârât SENATUL ROMÂNIEIîmpotriva sentinței civile nr. 3557/12.12.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -- -
GREFIER
judecător HP/Ex 2
Jud fond
Președinte:Diana Magdalena BulanceaJudecători:Diana Magdalena Bulancea, Horațiu Pătrașcu, Raluca
