Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 1805/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - comunicare informații de interes public -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1805
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr.308, județul S, împotriva sentinței nr.994 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Consiliul Județean S, G și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru pârâtul-intimat Consiliul Județean S, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâții-intimați G și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prin Încheierea nr. 3965 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă cererea de strămutare a cauzei formulată de reclamant.
Instanța, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul reprezentantului pârâtului intimat Consiliul Județean
Consilier juridic a arătat că în anul 2007 printr-o hotărâre a Consiliului Local au fost aprobați indicativii economici pentru 36 de obiective, că din lipsa fondurilor pârâtul, prin Direcția Județeană de Drumuri și Poduri a făcut o investiție în vederea întreținerii drumului și că, urmare a constatării faptului că lucrările nu au fost executate cu materiale corepunzătoare, de calitate, lucrarea nu a fost plătită. A mai arătat că dacă lucrarea va fi remediată, banii vor fi achitați. A solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 25.11.2008 cu număr de dosar - reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean S, G e și a solicitat instanței ca prin hotărâre ce o va pronunța să oblige prim pârâta la soluționarea cererii înregistrate cu nr. 20102 din 24.06.2008, să oblige prim pârâta să-i furnizeze informațiile de interes public solicitat prin cererea formulată în baza Legii 554/2001. să constate că indicatorii tehnico-economici prevăzuți în Anexa nr. 34 a S nr. 94/2007 nu au fost respectați și să oblige pârâții în solidar să pună în aplicare pe cheltuiala lor S nr. 94 din 29.10.2007 cu respectarea tuturor indicatorilor prevăzuți în Anexa nr. 34 a acesteia, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat în primul rând că, prin petiția înregistrată la CJ S sub nr. 20102/24.06.2008 a semnalat o serie de aspecte necorespunzătoare, referitoare la modul de utilizare a resurselor umane și materiale a Consiliului Județean S și deși a formulat plângere prealabilă înregistrată cu numărul 20450 din data de 20.09.2008 nu a primit nici un răspuns.
În al doilea rând, în baza Legii nr. 554/2004 a formulat cerere prin care a solicitat să i se comunice informații de interes public în legătură cu lucrarea de modernizare a DJ 209 M R-, însă nu a primit nici un răspuns în termenul legal de 10 zile.
În al treilea rând, fostul președinte al Consiliului Județean S nu a respectat disp. art. 103 al. 2 din Legea 215/2001.
În drept au fost invocate disp. art. 8 și art. 10 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin înscrisul depus la fila 42 dosar și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat constatarea unei stări de fapt în baza art. 239 al. 2 Cod procedură civilă.
Prin sentința nr. 30/13.02.2009 a Curții de Apel Suceavas -a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a declinat competența de judecare în favoarea Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.03.2009 cu număr de dosar -.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive respinsă de instanță în ședința publică din data de 16.09.2009; pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că a comunicat acestuia toate informațiile solicitate.
Prin sentința nr. 994 din 21 mai 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal s-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere de la litera b din acțiune s-a respins cererea de constatare a unei situații de fapt și s-au respins toate celelalte cereri deduse judecății, ca nefondate.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 9 din HG nr. 123/2002, autorităților si instituțiilor publice le revine obligativitatea asigurării accesului la informațiile publice, din oficiu sau la cerere, în condițiile legii.
Art. 2 lit. b din Legea 554/2001 definește informația de interes public ca fiind orice informație care privește activitățile sau care rezultă din activitățile unei autorități publice.
Prin înscrisul anexat la fila 12 dosar reclamantul face dovada răspunsului la petiția nr. 20102/24.06.2008, astfel încât instanța a apreciat că soluționarea cererii contrar așteptărilor reclamantului nu reprezintă un "refuz nejustificat", pârâta făcând dovada că s-a conformat dispozițiilor legale.
În ceea ce privește capetele de cerere de la lit. c și d din petitul acțiunii, instanța a apreciat că sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Potrivit disp. art. 18 al.1 din legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ, soluționând cererea cu care a fost învestită, poate, după caz, să anuleze în tot sau în parte, actul administrativ să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris, să efectueze o anumită operațiune administrativă, or, în speță reclamantul învestește instanța cu o acțiune în constatare și cu obligație de "a face", noțiuni specifice raporturilor juridice de drept civil, care se regăsesc cu preponderență în materia obligațiilor civile, iar nu în materia contenciosului administrativ și fiscal.
Instanța a respins și capătul de cerere având ca obiect constatarea de urgență a unei situații de fapt, având în vedere că cererea acestuia nu se circumscrie disp. art. 239 al. 1 Cod procedură civilă, deoarece nu "vizează" o "situație de fapt"; mai mult decât atât această cerere este indisolubil legată de capătul de cerere de la punctul d din petitul acțiunii, respins de instanță pentru motivele arătate mai sus.
Având în vedere că prin înscrisul depus la fila 48 din dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava cu număr - reclamantul a renunțat la capătul de cerere de la litera b din petitul acțiunii, instanța, în baza art. 246 Cod procedură civilă a luat act de renunțarea reclamantului la acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, s-a arătat:
Referitor la cererea pentru constatarea unei stări de fapt depusă pentru termenul din 16.0 2009(fila 42.Dosar):
- contrar prevederilor art.236 alin.3 teza finală din Cod procedură civilă (aplicabile pentru rațiuni de simetrie juridică,în condițiile în care prevederile Cod procedură civilă referitoare la soluționarea unei astfel de cereri sunt eliptice), instanța nu s-a pronunțat prin încheiere dată în camera de consiliu asupra acesteia;
- în mod eronat instanța a considerat această cerere ca fiind un "capăt de cerere",când de fapt este vorba despre o cerere accesorie sau incidentală;
- cu aplicarea greșită a legii,instanța a reținut că respectiva cerere nu vizează o "situație de fapt",când de fapt aceasta,cât și prevederile art.239 alin.l Cod procedură civilă, se referă la o stare de fapt, ce privește calitatea - la un moment dat - a unor lucrări efectuate din bani publici în condițiile în care unele modificări (remedieri ulterioare ale defecțiunilor efectele înghețului etc) erau iminente;
- în mod nelegal și fără temei,instanța a respins cererea de constatare a unei stări de fapt schimbând ordinea logică a lucrurilor (motivând că punctul din petitul acțiunii a fost respins, deși capătul de cerere aferent acestuia trebuia soluționat abia după pronunțarea încheierii de soluționare a cererii de constatare a stării de fapt).
Nu a fost acoperit viciul de procedură semnalat instanței la lit.b a cererii de amânare depuse pentru termenul din 21 mai 2009.
Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii prin care am solicitat încuviințarea probei cu martori (fila 48 și revenirea de la lit. a pct.2 a cererii de amânare din 21 mai 2009) și nici asupra cererii de înfățișare a unui înscris (lit. a pct.3 din cererea de amânare) - contrar prevederilor art.172 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța nu s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere întocmai cum acesta a fost formulat nefăcând nici o referire la plângerea prealabilă înregistrată sub nr.20450 din 02.09.2008 (solicitarea de obligare a prim-pârâtei la soluționarea acesteia fiind expres menționată în capătul de cerere de la lit.a).
Or, nici un înscris aflat la dosar nu dovedește că prim-intimata ar fi răspuns la plângerea prealabilă sau că ar fi comunicat eventualul răspuns.
Sentința se întemeiază pe prevederi inaplicabile speței (art.9 din HG l23/2002, art .2 lit. b din Legea 554/2001) în condițiile în care:
- pe de o parte, reclamantul a renunțat Ia capătul de cerere de la lit.b), referitor la furnizarea de informații de interes public în baza Legea 544/2001;
- pe de altă parte, adresele menționate la primul capăt de cerere
(nr.20102/24.06.2008 și nr.20450/02.09.2008), depuse la dosar (filele 5-7 și 9-10) au fost formulate în baza Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
Mai mult, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.8 și art.10 din Legea 554/2004,cu modificările și completările ulterioare(filele 1-4).
Referitor la capetele de cerere de la lit. c și lit. d, având în vedere că instanța a reținut "în speță, reclamantul investește instanța ca o acțiune In constatare și cu obligația de a face ,noțiuni specifice raporturilor juridice de drept civil, care se regăsesc cu preponderență în materia obligațiilor civile" a susținut reclamantul că:
- pe de o parte, instanța avea posibilitatea despărțirii pricinilor întrunite conform dispozițiilor art. 165 Cod procedură civilă;
- pe de altă parte, această distincție, foarte tranșantă în dreptul comun,unde operează regula după care nu se poate introduce o acțiune în constatare dacă există posibilitatea unei acțiuni în realizarea dreptului, nu este relevantă în acțiunile de contencios administrativ.
De altfel, art.28 alin. 1 din Legea 554/2004 îngăduie întregirea acestei legi cu prevederile Cod procedură civilă,dar numai în măsura în care acestea din urmă nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre reclamanți și pârâți.
Prin urmare s-a învederat instanței că reclamantul a formulat capătul de cerere de la lit.c, prin care a invocat,în subsidiar, apărarea unui interes legitim public,în măsura în care vătămarea acestuia decurge din încălcarea unor drepturi subiective: dreptul de petiționare (art.51.Constituție) și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică (art.52.Constituție).
Instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere de la lit. d așa cum acesta a fost modificat prin cererea depusă la dosar pentru termenul din 16 ianuarie 2009 (fila 48), în sensul obligării pârâților la a efectua o anumită operațiune administrativă ( aplicarea hotărârilor Consiliului Județean S fiind dată ca atribuție, prin dispozițiile Legii administrației publice locale, în sarcina secund și terț pârâtului), cu solicitarea aplicării unor penalități și amenzi pentru întârziere.
În drept, reclamantul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 20 din legea nr. 554/2004 și ale art.299- art. 308 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat Consiliul Județean Sas olicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Din analiza motivelor de recurs, a considerentelor sentinței recurate și a probelor administrate în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește cererea formulată în conformitate cu dispozițiile art. 239 Cod procedură civilă, în mod corect a fost respinsă de prima instanță, întrucât s-a solicitat constatarea nerespectării indicatorilor prevăzuți în Anexa nr. 34 din Hotărâre Consiliului Județean nr. 94/29 octombrie 2007 și nu a unei situații de fapt.
Împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat în camera de consiliu nu prezintă relevanță, pentru că se aplică regulile privind procedura necontencioasă și nu dispozițiile art. 236 Cod procedură civilă, invocate de reclamant.
Soluționând la același termen și cererile deduse judecății, în mod corect s-a pronunțat Tribunalul prin hotărâre și asupra cererii depuse la fila 42 dosar.
Nu constituie motiv de recurs referirea primei instanțe la această cerere ca fiind "un capăt de cerere", în prezenta cale de atac verificându-se legalitatea și temeinicia soluției de respingere a solicitării întemeiate pe dispozițiile art. 239 Cod procedură civilă. Motivul respingerii cererii este, după cum rezultă cu evidență din considerentele sentinței recurate, faptul că ea nu se circumscrie textului de lege invocat, constatare corectă față de cuprinsul cererii depuse de reclamant la termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2009.
Referitor la viciul de procedură semnalat prin cererea de amânare depusă pentru termenul de judecată din 21 mai 2009 cu privire la pârâtul, normele care reglementează citarea au caracter dispozitiv, ocrotind interesul părții citate, care poate lua astfel cunoștință de existența litigiului, precum și de termenul de judecată fixat în cauză. Invocarea în prezenta cale de atac de către reclamantul recurent a nelegalei citări a unuia dintre pârâți este lipsită de interes, așa încât va fi înlăturată și această critică.
Prima instanță s-a pronunțat asupra cererii de amânare formulată la termenul din 21 mai de către reclamant pentru a propune dovezi, respingând-o întrucât au mai fost acordate termene în sensul solicitat.
Întrucât termenul respectiv nu era prima zi de înfățișare, nu mai puteau fi solicitate dovezile care nu fuseseră cerute în condițiile art. 112 și 132 Cod procedură civilă, intervenind sancțiunea decăderii.
În ce privește plângerea înregistrată sub nr. 20450 din 2 septembrie 2008, prin care a solicitat autorității pârâte să revină asupra răspunsului dat petiției nr. 20102/24 iunie 2008, Curtea constată că răspunsul în cauză are în vedere aspectele semnalate cu privire la modul necorespunzător de cheltuire a fondurilor publice pentru realizarea obiectivului "modernizarea drumului DJ 209 M". Adresa cu nr.20102/13 august 2008 nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice între reclamant și autoritatea pârâtă, nefiind un act administrativ în accepțiunea art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate face obiectul unei plângeri prealabile întemeiate pe dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Întrucât pârâtul i-a răspuns reclamantului la petiția inițială, din 24 iunie 2008, nu există temei legal pentru obligarea acestuia la reiterarea acelorași aspecte drept răspuns la plângerea ulterioară ce are același conținut, reclamantul având posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ în ipoteza în care apreciază că autoritatea publică a omis să îi soluționeze cererea.
Prima instanță a soluționat cererea având în vedere temeiurile de drept invocate de reclamant, reținând că nu este incident refuzul nejustificat al autorității pârâte și făcând trimitere la art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la susținerea că instanța de fond putea dispune disjungerea capetelor de cerere deduse judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 165 Cod procedură civilă, Curtea constată că această măsură nu se justifică față de temeiurile de drept invocate de către reclamant.
În legătură cu capetele de cerere de la lit. c și d, în mod corect a reținut prima instanță că acestea nu se circumscriu obiectului acțiunii judiciare în contencios administrativ, astfel cum este reglementat în cuprinsul art. 8 din Legea nr. 554/2004, neavând relevanță invocarea apărării unui interes legitim public referitor la capătul de cerere de la lit.
Cu privire la modificarea capătului de cerere de la lit. d, respectiv solicitarea de obligare a pârâților la punerea în aplicare Hotărârii Consiliului Județean S nr. 94/2007, sub sancțiunea aplicării de penalități și de despăgubiri de 200 lei pe zi de întârziere (48 dosar), prin respingerea cererii având ca obiect obligația de a face instanța s-a pronunțat implicit și asupra solicitării formulate cu acest titlu accesoriu, de aplicare a sancțiunilor arătate.
Cum criticile formulate sunt neîntemeiate, iar din oficiu nu s-au constatat motive de casare, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr.308, județul S, împotriva sentinței nr.994 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Consiliul Județean S, G și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/02.12.2009
jud. fond.
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Turculeț Ana Maria, Sas
