Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Sentința 183/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 20.03.2009

SENTINȚA CIVILĂ Nr.183

Ședința publică din 28 mai 2009

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

GREFIER: - -

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Penitenciarul Arad, Penitenciarul Timișoara, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Colibași, având ca obiect comunicare informații de interes public.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 mai 2009 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

În deliberare, constată că:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.336/59/20.03.2009, reclamantul a chemat în judecată, potrivit precizării de acțiune din ședința publică din 8 aprilie 2009, pe pârâții Guvernul României, Penitenciarul Arad, Penitenciarul Timișoara, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Colibași, solicitând punerea la dispoziția sa a Monitorului Oficial al României din 1990 până la zi, precum și a Oficial al Uniunii Europene, din 1.01.2007 și până la zi.

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Penitenciarul Timișoara, aflată la filele 21-22 dosar, se solicită în principal, declinarea competentei soluționării acestei plângeri judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. În subsidiar, solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către persoana privată de libertate -, ca fiind inadmisibilă/neîntemeiată.

În motivare, pârâtul arată că Penitenciarul Timișoaraa fost chemat în judecată de către persoana privată de libertate, alături de Guvernul României, Penitenciarul Arad, Administrația Națională a Penitenciarelor și Spitalul Penitenciar Colibași, pentru ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie obligați pârâții să-i pună reclamantului la dispoziție Monitorul Oficial din 1990 la zi și Oficial al Uniunii Europene de la 01.01.2007 la zi în format scris.

Pârâtul invocă excepția necompetentei materiale a curții de apel, cu motivarea că, datorită calității speciale a reclamantului, care este o persoană privată de libertate, în baza art.38 al.2 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, competența soluționării plângerilor persoanelor private de libertate împotriva măsurilor dispuse de administrația penitenciarului în privința asigurării dreptului la informație aparține judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate "Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate la privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată".Menționează că dreptul la informație este prevăzut de art.41 din cadrul aceluiași capitol al Legii nr.275/2006, iar măsurile pentru asigurarea accesului la dispozițiile legale este prevăzut de art.43, din același capitol.

Mai mult, chiar dacă acțiunea reclamantului ar avea ca temei juridic prevederile Legii nr.554/2001, conform art.22 al acesteia, raportat la art.2 al. 1 lit.i din Cod procedură civilă, pentru aceste acțiuni competenta materială aparține tribunalelor.

Invocă următoarele motive de inadmisibilitate: dacă acțiunea reclamantului are ca temei de drept, după cum pretinde acesta, Legea nr.554/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, conform art.6 din aceasta accesul la informațiile de interes public se asigură prin intermediul unei solicitări de informații de interes public, la care conform art.7 instituția publică este obligată să răspundă într-un anumit termen. Conform art. 22, persoana care se consideră vătămată în drepturile prevăzute de această lege poate face plângere la tribunal în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut de art.7.

În consecință, pârâtul apreciază că procedura solicitării informațiilor de interes public este reglementată de Legea nr.554/2001 și este obligatorie de urmat, chiar și pentru persoanele private de libertate (conform art.41 al.2 din legea nr.275/2006: "Accesul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informațiile de interes public se realizează în condițiile legii"), motiv pentru care solicită să se constatate că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă, și, în baza art.22 din Legea nr.- să fie respinsă acțiunea reclamantului ca prematur introdusă.

Pârâtul arată că, potrivit art.41 al.2 din Legea nr.275/2006, "Accesul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informațiile de interes public se realizează în condițiile legii". Conform art.2 lit.b din Legea nr.554/2001, prin "informație de interes public" se înțelege.orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației".

Menționează că, din perspectiva acestei definiții, Penitenciarul Timișoara nu are obligativitatea punerii la dispoziție a actelor normative.

Dreptul de informare a persoanelor private de libertate cu privire la unele acte normative este prevăzut de art.43 al.1 din legea nr.-, intitulat "măsuri pentru asigurarea accesului la dispozițiile legale și documentele privind executarea pedepselor privative de libertate", persoanelor private de libertate le este asigurat accesul la "Prevederile Codului penal și ale Codului d e procedură penală referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, prezenta lege, regulamentul de aplicare a dispozițiilor acesteia, ordinele emise în temeiul legii, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, precum și regulamentul de ordine interioară a penitenciarului",iar conform art.43 al.2, "Textele prevederilor legale la care se face referire în alin. (1) se pun la dispoziție persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, în penitenciare. în locuri accesibile".

Mai arată că în Penitenciarul Timișoarao parte a acestora se află la supraveghetorul fiecărei secții și pot fi puse la dispoziția oricărei persoane private de libertate. Toate prevederile legale menționate în art.43 al. 1 sunt puse la dispoziția persoanelor private de libertate prin intermediul bibliotecii.

Solicitarea persoanei private de libertate privind punerea la dispoziție a tuturor Oficiale din 1990 până azi și a din 01.01.2007 până azi, în formă scrisă este exagerată, având în vedere faptul că accesul la legislație actualizată se realizează, în majoritatea cazurilor, prin intermediul programelor legislative achiziționate contracost, deoarece numeroasele modificări apărute fac aproape imposibilă utilizarea Oficiale. în plus, instituția pârâtă nu are obligația achiziționării acestora, cu atât mai mult cu accesul la Monitorul Oficial nu este gratuit (nici măcar în format electronic).

Chiar dacă instituția ar avea acces, în mod gratuit, la aceste publicații, costul imprimării în totalitate al acestora ar fi ridicat și, în cea mai mare parte, nejustificat de nevoile reale ale instituției.

Menționează că, în virtutea dreptului la informație, orice persoană privată de libertate are dreptul de a se abona, pe cheltuiala sa, la publicații de acest gen (deci inclusiv la Monitorul Oficial dacă doresc), situație în care vor primi periodic (în funcție de primirea la sediul penitenciarului a publicației) publicația la care s-au abonat. Și în prezent, anumite persoane private de libertate și-au făcut abonament prin intermediul penitenciarului la cotidiene de informare).

În drept, pârâtul invocă dispozițiile art.2 și art. 115-118 Cod procedură civilă, art.38, art.41 și art.43 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, și art.6, 7 și 22 din Legea nr.554/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

1. Obiectul litigiului:

În prezenta cauză, domnul - aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, în Penitenciarul Timișoara - a solicitat, astfel cum rezultă din precizarea făcută în ședința publică din 8.04.2009, punerea la dispoziția sa a Monitorului Oficial al României din 1990 până la zi, precum și a Oficial al Uniunii Europene, din 1.01.2007 și până la zi.

Reclamantul a chemat în judecată Guvernul României, Penitenciarul Arad, Penitenciarul Timișoara, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Colibași.

2. Excepțiile procesuale invocate de Penitenciarul Timișoara

Pârâtul Penitenciarul Timișoaraa invocat, prin întâmpinarea atașată la filele 21-22 dosar, excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA și excepția lipsei procedurii administrative prealabile.

În privința ordinii analizării acestor excepții, instanța apreciază că se impune soluționarea cu prioritate a excepție necompetenței instanței, întrucât instanța poate soluționa celelalte chestiuni legate de fondul litigiului numai în măsura în care se consideră competentă să soluționeze această cauză.

3. Cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA, instanța observă că Penitenciarul Timișoaraa invocat faptul că plângerea reclamantului este de competența judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

În această privință, se impune stabilirea și delimitarea competențelor judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate în raport de competențele instanței de contencios administrativ și având în vedere conținutul acțiunii judiciare formulate de reclamant.

În privința competenței judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, Curtea precizează că atribuțiile acestuia sunt reglementate de Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, precum și prin Hotărârea de Guvern nr. 1897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 24 din 16 ianuarie 2007.

Conform art. 6 din Legea nr. 275/2006, care reglementează instituția judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate și aceea a judecătorului delegat la compartimentul de executări penale:

(1) "Executarea pedepselor se desfășoară sub supravegherea, controlul și autoritatea judecătorului delegat.

2) Președintele curții de apel desemnează anual unul sau mai mulți judecători delegați pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru fiecare penitenciar aflat în circumscripția teritorială a curții de apel.

(3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertatesupraveghează și controlează asigurarea legalității în executarea acestor pedepse și exercită celelalte atribuții stabilite prin prezenta lege.

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în a cărui circumscripție se află un centru de reținere și arestare preventivă sau un centru de arestare preventivă, supraveghează șicontrolează asigurarea legalității în executarea măsurilor preventive privative de libertateși exercită celelalte atribuții stabilite prin prezenta lege.

5) Pe durata exercitării atribuțiilor de judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, acesta nu poate desfășura alte activități decât cele stabilite de prezenta lege.

(6) Judecătorul delegat la compartimentul de executări penale din cadrul fiecărei instanțe de executare, desemnat anual de președintele acestei instanțe, supraveghează și controlează asigurarea legalității în executarea pedepselor neprivative de libertate și exercită celelalte atribuții stabilite prin Codul d e procedură penală, regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești și prin prezenta lege".

În acest sens, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate are competența soluționării plângerilor privind modul de stabilire a regimului de executare, astfel cum prevede art. 25 alin. 2 din Legea nr. 275/2006, conform căruia " împotriva modului de stabilire a regimului de executare persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la data când a luat cunoștință de regimul de executare a pedepsei stabilit".

Totodată, art. 38 din Legea nr. 275/2006, care reglementează exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, are următorul conținut:

(1) "Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute de Constituție și lege.

(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitareadrepturilor prevăzute în prezentul capitol(respectiv în capitolul 4 din lege),luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnatela pedepse privative de libertatepot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată.

(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului.

(5) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia și pronunță una dintre următoarele soluții:

a) admite plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.

(6) Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data pronunțării acesteia.

(7) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

(8) Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 2 - 5 din Codul d e procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

(9) Hotărârea judecătoriei este definitivă".

Cât privește drepturile reglementate în Capitolul 4 din Legea nr. 275/2006, acestea sunt:

- libertatea conștiinței, a opiniilor și libertatea credințelor religioase (art. 40 din lege);

- dreptul la informație (art. 41 din lege);

- dreptul la consultarea documentelor de interes personal (art. 42 din lege);

- accesul la dispozițiile legale și documentele privind executarea pedepselor privative de libertate (art. 43 din lege);

- dreptul de petiționare (art. 44 din lege);

- dreptul la corespondență (art. 45 din lege);

- dreptul la convorbiri telefonice (art. 47 din lege);

- dreptul la plimbare zilnică și dreptul de a primi vizite (art. 48 din lege);

- dreptul de a primi bunuri (art. 49 din lege);

- dreptul la asistență medicală (art. 50 din lege);

- dreptul la examen medical (art. 51 din lege);

- dreptul la asistența medicală în cazuri speciale (art. 52 din lege);

- dreptul la asistență diplomatică (art. 53 din lege);

- dreptul la încheierea unei căsătorii (art. 54 din lege).

În privința obiectului prezentei acțiuni, instanța amintește că domnul, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, a solicitat punerea la dispoziția sa a Monitorului Oficial al României din 1990 până la zi, precum și a Oficial al Uniunii Europene, din 1.01.2007 și până la zi.

Față de obiectul litigiului, instanța apreciază că este incident și art. 41 din Legea nr. 275/2006, care reglementează dreptul la informație, drept care presupune accesul deținuților la informațiile de interes public, inclusiv la dispozițiile legale, care au un caracter public incontestabil. Art. 41 din Legea nr. 275/2006 are următorul conținut:

(1) "Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate de a avea acces la informațiile de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Accesul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informațiile de interes public se realizează în condițiile legii.

(3) Administrația Națională a Penitenciarelor are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispozițiilor legale privind liberul acces la informațiile de interes public pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

(4) Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informații de interes public se realizează și prin publicații, emisiuni radiofonice și televizate sau prin orice alte mijloace autorizate de către administrația penitenciarului".

Cât privește dispozițiile din Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001, privind liberul acces la informațiile de interes public (care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, fiind ulterior modificată prin rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2002, prin Legea nr. 371/2006, prin Legea nr. 380/2006 și prin Legea nr. 188/2007), instanța consideră că acestea constituie cadrul general al reglementării în materia liberului acces la informațiile de interes public. În raport cu reglementarea din Legea nr. 544/2001, reglementarea cuprinsă în art. 41 din Legea nr. 275/2006 are caracter special, reglementând dreptul la informație al persoanelor aflate în executarea unei pedepse privative de libertate.

Prin urmare, în măsura în care în prezenta cauză este în litigiu o măsură dispusă de administrația penitenciarului față de o persoană aflate în executarea unei pedepse privative de libertate - cum este cazul reclamantului - sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 275/2006, care reglementează calea de atac a plângerii formulate la judecătorul delegat la penitenciar.

Față de dispozițiile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 275/2006 - conform căroraîmpotriva măsurilorprivitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol,luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată- Curtea apreciază că în cazul încălcării liberului acces al deținuților la informațiile publice este reglementată o procedură judiciară specială de contestare a unor astfel de măsuri, prin posibilitatea formulării unei plângeri la judecătorul delegat, urmată de contestarea modului de soluționare a acestei plângeri, în condițiile prevăzute de art. 38 alin. 7 din Legea nr. 275/2006, raportat la art. 460 și următoarele din Codul d e Procedură Penală.

Or, conform art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, " nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

În raport cu aceste dispoziții, Curtea apreciază că eventualul refuz al autorităților Penitenciarului Timișoara sau al autorităților Penitenciarului Colibași de a pune la dispoziția reclamantului orice informație de interes public poate fi contestat în conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 275/2006, astfel încât acest refuz nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ, date fiind dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin urmare, instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze prezenta cauză, fiind întemeiată excepția invocată de pârât.

În consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru Penitenciarul Colibași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA.

Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru Penitenciarul Colibași.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, conform art. 158 alin. 3 Cod de Procedură Civilă.

Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red./22.06.2009

Tehnored. /2 ex./30.06.2009

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: