Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 384/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 384/R-
Ședința publică din 11 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Gina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în T,-, -.7,. E,. 6, Județul A, împotriva deciziei nr. 242/R-C/29.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatorul personal și consilier - juridic pentru intimat.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată prin anularea chitanței fiscale nr. 98028/11.04.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, în sumă de 10,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Contestatorul, având cuvântul arată că are nelămuriri cu privire la constituirea completului de judecată, întrucât completul de față este același cu cel care a soluționat recursul.
Curtea apreciază că față de recursul în interesul legii, instanța nu se află în stare de incompatibilitate.
Contestatorul precizează că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare a completului de judecată și arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatului, nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Contestatorul, având cuvântul solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată. Precizează că motivul contestației este eroarea materială, și își întemeiază cererea pe art. 318 alin 1 Cod procedură civilă.
Consilier - juridic, solicită respingerea contestației ca inadmisibilă. Depune la dosar concluzii scris, pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată;
Prin contestația în anulare formulată la data de 10.03.2008 și motivată la data de 04.04.2008, contestatorul, a solicitat instanței, să dispună anularea Deciziei nr.242/R-C/29.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Curtea de APEL PITEȘTI, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului
În motivare, contestatorul susține, că instanța de recurs a pronunțat decizia, săvârșind o gravă eroare materială, prin aceea, că a calificat în drept acțiunea sa ca fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr.544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, deși prin decizia nr.712/R-C/27.10.2006, aceeași instanță, i-a calificat o cauză, în temeiul Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
A mai susținut, de asemenea, că instanța de recurs, nu a cercetat motivul, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, prin care a demonstrat, că instanța de fond, nu a respectat principiul contradictorialității, generând nerespectarea normelor procedurale, privind "dovada cu înscrisuri".
De asemenea, a mai susținut, că instanța de recurs trebuia să cenzureze Încheierea pronunțată de instanța de fond din data de 24.09.2007, prin care s-a admis proba cu înscrisuri, respectiv Ordinul nr.S/389/2003, întrucât pe versoul Încheierii din ședința din data de 02.07.2007, s-a făcut referat, cu privire la verificarea Ordinului nr.S/353/23.11.2002, fără ca acesta din urmă, să fi fost încuviințat în ședință publică.
A criticat soluția și pentru faptul, că instanța de recurs nu a sancționat nerespectarea dreptului său la apărare de către instanța de fond pentru motivul deja argumentat, că deși s-a pronunțat asupra accesului la dosarul și la fișa personală, părții intimate, i s-a cerut să-i permită accesul la alte informații, cuprinse în alte dosare.
Instanța de recurs, a reținut, că nu a atacat legalitatea Ordinului nr.S/353/23.11.2002, deși nu a avut posibilitatea să atace legalitatea acestuia.
Contestatorul a mai motivat, că instanța de recurs, nu a analizat dispozițiile Legii nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, respectiv interzicerea clasificării informațiilor de interes personal (art.24 pct.5 și art.33), art.17 din această lege care definește informațiile secrete, precum și neretroactivitatea Legii nr.182/2002, nr.HG781/2002 și Ordinul S/353/23.11.2002.
A fost atașat Dosarul nr-.
Din probatoriul administrat, instanța reține că prin cererea formulată și înregistrată la data de 23.03.2006, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție A, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligat să îi comunice informațiile de interes personal cuprinse în raportul adresat fostului ministru de interne în primăvara anului 1994, raport pe care există o rezoluție ce îl vizează direct, precum și documentația în baza căreia a fost clasat raportul.
În motivare, reclamantul a arătat, că, inițial, a solicitat informațiile sus arătate, în baza Legii nr.544/2001, însă, prin hotărâri judecătorești, s-a stabilit că nu sunt informații publice, ci informații de interes personal și că, prin urmare, pot fi cerute doar în baza Legii nr.544/2004.
Prin Sentința civilă nr.166/CA/05.06.2006, Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză operează autoritatea de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr.76/FC/1999 a Curții de APEL PITEȘTI și de Decizia nr.451/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, din hotărârile respective rezultă că ordinul de trecere în rezervă și actele ce au stat la baza emiterii lui au fost depuse în dosare și analizate de instanțe și chiar comunicate reclamantului, ceea ce înseamnă că acesta a luat cunoștință de ele.
În privința cererilor de comunicare a actelor ce au stat la baza unei decizii, acestea se formulează în cadrul acțiunii pentru anularea actului considerat nelegal, nu pe calea unei acțiuni separate, iar cererea de a i se comunica documentația ce a stat la baza ordinului de trecere în rezervă este inadmisibilă, ca și cea privind comunicarea raportului înaintat ministrului de interne în anul 1994, cerere ce oricum, trebuia să se adreseze Ministrului Administrației și Internelor.
Împotriva Sentinței civile nr.166/CA/05.06.2006, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive de recurs, încadrate în drept în dispozițiile art.304 pct.5,6,7 și 9 din Codul procedură civilă.
Pe baza Deciziei nr.712/R/C/2006, în mod greșit, prima instanță a constatat incidența în cauză a autorității de lucru judecat în raport cu Sentința nr.76/FC/1999 a Curții de APEL PITEȘTI și de Decizia nr.451/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâri judecătorești prin care a fost finalizat doar procesul având ca obiect cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul d e Interne pentru anularea ordinului de trecere în rezervă și plata drepturilor salariale, precum și a daunelor morale, în sensul respingerii cererii ca nefondată, și de asemenea, că motivarea instanței de fond, nu este suficient de clară în examinarea pretențiilor sale, în raport cu fiecare înscris, ceea ce împiedică exercitarea eficace a controlului judiciar, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 din același cod. Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș.
S-a mai observat, că în cauză nu este incidentă autoritatea de lucru judecat în raport cu Sentința civilă nr.151/CA/2004 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin Decizia nr.712/2004 a Curții de APEL PITEȘTI, deoarece nu există identitate în cauză cu cererea de față, întrucât, în acel proces, solicitarea comunicării actelor s-a făcut în temeiul Legii nr.554/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cererea fiind respinsă tocmai pe considerentul că informațiile nu sunt de interes public, ci personal, iar cererea de față este formulată conform Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, tocmai în considerarea caracterului "de interes personal" al informațiilor cerute.
În rejudecare, prin Sentința civilă nr.89/CA/2007, Tribunalul Argeșa respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând, în esență, că emitentul actelor și informațiilor solicitate, nu este Inspectoratul Județean de Poliție A, ci Ministerul Apărării și Internelor, instituție căreia i s-a adresat memoriul și care are și competența de a clarifica caracterul informațiilor solicitate.
Prin Decizia nr.487/R/C/2007, reținând cu prioritate, că prima instanță a soluționat acțiunea pe o excepție, neinvocată din oficiu și nepusă în discuția părților, cu încălcarea dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, a dreptului la apărare al părților, dar și a principiului contradictorialității, excepție ce de altfel, nici nu era aplicabilă, fiind stabilit, fără dubiu, că pârâtul este depozitarul documentelor solicitate, Curtea de APEL PITEȘTI, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș.
S-a mai observat, că această cauză a mai fost analizată într-un ciclu procesual, sub toate aspectele și nesesizându-se probleme prealabile, ci doar aspecte ce țin de fondul cauzei, iar instanța de control a dat îndrumările necesare, neluate însă în considerare la reluarea judecății, ceea ce face justificată critica recurentului și sub acest aspect.
În rejudecarea cauzei, după casarea cu trimitere, Tribunalul Argeș, prin Sentința civilă nr.506/CA din 15 octombrie 2007, a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile este neîntemeiată, întrucât, din interpretarea prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004, rezultă, că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său de către o autoritate publică, prin refuzul nejustificat de a-i răspunde cererii sale, se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, nefiind ținută să îndeplinească procedura prealabilă prevăzută de art.7 din lege, pentru că această procedură nu este impusă în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea autorităților administrative ori pe refuzul nejustificat de a rezolva o cerere, cum este cazul în speță.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, că reclamantul a fost trecut în rezervă în anul 1991, prin Ordinul nr.II/01957/1991 al Ministrului de Interne, pe baza documentației anexă la ordin, documentație a cărei comunicare formează și obiectul acțiunii, iar prin adresa nr.7121/11.02.2006, pârâtul a comunicat reclamantului, că cererea sa de comunicare a datelor nu poate fi soluționată favorabil, deoarece acestea fac parte din categoria informațiilor clasificate.
Tribunalul a reținut, caracterul personal al informațiilor solicitate și că nu mai comportă discuții, fiind stabilit prin Decizia nr.712/R/CONT/2004; documentele originale cu privire la trecerea contestatorului în rezervă în anul 1991, rezoluțiile puse pe raportul adresat de către acesta Ministrului de Interne în anul 1994, precum și actele aferente acestuia, nu pot constitui informații de ordin public.
Cu toate acestea, s-a apreciat că refuzul pârâtei de a comunica reclamantului informațiile solicitate este justificat, întrucât, astfel cum s-a constatat prin referatul întocmit la data de 10.10.2007 (14 verso), dosarele personale ale cadrelor active și de rezervă ale și fișele personale, au fost clasificate prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.S/353/23.11.2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate și a informațiilor secrete de serviciu în unitățile Ministerului d e Interne, drept "secrete de serviciu".
Or, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.182/2002, accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de lege, respectiv în baza autorizației scrise, emisă de conducătorul unității în condițiile art.6 din nr.HG781/2002 și art.28 din Legea nr.182/2002, iar o soluție contrară, ar echivala cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
S-a apreciat de către tribunal că reținerea situației de fapt și aplicarea în cauză a dispozițiilor legale mai sus citate, nu constituie o limitare a accesului la informațiile de interes personal sau al ignorării Constituției, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, a pactelor și a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi și răspândi informația; pentru valorificarea acestor drepturi, reclamantul are posibilitatea să solicite, în conformitate cu art.20 din Legea nr.182/2002, declasificarea informațiilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma următoarelor motive de recurs:
Prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.(2), motiv prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, respectiv:
1. Instanța de fond a încălcat art.176 alin.(2) din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia: "cercetarea acestor înscrisuri se va face cu citarea părților", întrucât prin încheierea de ședință din 24.09.2007 a admis proba cu înscrisuri solicitată de partea intimată, iar partea intimată s-a obligat să prezinte spre verificare ordinul nr.S/389/17.02.2003, susținând că are incidență în cauză, însă reclamantul nu a fost citat ca parte în dosar, atunci când această verificare ar fi trebuit să aibă loc, respectiv la data de 10.10.2007 și astfel nu a avut acces la cercetarea ordinului nr.S/389/17.02.2003. Cu această ocazie, partea intimată, în loc să prezinte spre verificare Ordinul nr.S/389/17.02.2003, a prezentat spre verificare un alt document, respectiv Ordinul nr.S/353/23.11.2002, conform referatului aflat pe verso-ul încheierii de ședință din 02.07.2007, ordin care nu a fost încuviințat în ședința publică de către instanță pentru a fi cercetat.
2. La ședința publică din 15.10.2007, în urma căreia instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei, s-a invocat, din oficiu, "excepția de prematuritate", această excepție fiind unită cu fondul cauzei, prin nerespectarea prevederilor art.137 alin.(2) din Codul d e procedură civilă, întrucât la acest ultim termen de judecată, conform art.136 din Codul d e procedură civilă, se puteau invoca numai excepții de ordine publică, primul termen de judecată al acestui ciclu procesual fiind la data de 02.07.2007.
Instanța de fond, prin Încheierea de ședință din 29.01.2007, a respins " excepția de prematuritate" invocată prima dată în acest dosar.
3. Partea intimată a depus la termenul din 15.10.2007 concluzii scrise într-un singur exemplar, la care reclamantul nu a avut acces, neavând posibilitatea să-și expună punctul de vedere și nici posibilitatea să ia cunoștință că partea intimată invoca în acest document Ordinul S/353/23.11.2002, instanța de fond pronunțându-se asupra cauzei în aceeași zi.
Susține recurentul, că prin aceste neregularități procesuale, ca parte în proces, a suferit o serie de vătămări, nu a avut parte de un proces echitabil, a fost privat în exercitarea dreptului la apărare, s-a încălcat principiul contradictorialității, s-au acordat în exces și nejustificat termene de amânare la cererea părții intimate.
II. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, motiv prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, întrucât s-a pronunțat cu privire la dosarul personal de ofițer și fișa personală, la care nu solicită să aibă acces.
Astfel, deși obiectul acestei acțiuni în judecată este accesul la documentele originale cu privire la trecerea în rezervă în anul 1991 și la raportul adresat fostului ministru de interne în anul 1994, instanța de fond arată că: "astfel cum s-a constatat prin referatul întocmit la data de 10.10.2007 (14 verso), dosarele personale ale cadrelor active și de rezervă ale și fișele personale au fost clasificate". Aceste documentații nu fac parte din dosarul de ofițer și nici din fișa personală, și, așa cum a apreciat chiar instanța de fond, sunt informații de interes personal, deci nu pot constitui informații de ordin public și nu pot fi clasificate.
III. Hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond reține că informațiile la care solicită acces sunt de interes personal, nu pot constitui informații de ordin public și deci nu pot fi secretizate, dar în același timp, apreciază că refuzul pârâtei de a comunica informațiile este justificat pe motiv că informațiile în cauză sunt secrete de serviciu.
Recurentul susține că instanța de fond face următoarele aprecieri contradictorii:
"Caracterul personal al informațiilor solicitate nu mai comportă discuții, fiind stabilit prin decizia nr.712/R/Cont/2004" și "Or, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.182/2002, accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de lege.".
Se mai susține, că se face trimitere "la dosarele personale ale cadrelor active și de rezervă ale și fișe personale", care sunt străine de natura pricinii, întrucât a cerut acces la un dosar de cercetare administrativă (similar cu dosarele din arhiva instanțelor judecătorești) și la documentația raportului adresat fostului ministru de interne, care constituie obiectul acestui proces, iar din prevederile Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului, la art.25 se constată, că informațiile la care solicită acces, nu fac parte din dosarul de ofițer
IV. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond, cu toate că reține că informațiile la care solicită acces sunt de interes personal, nu face aplicarea prevederilor legale invocate, care obligă A al să-i permită accesul necondiționat la acestea.
Recurentul susține, că instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, motivând că informațiile la care se solicită acces sunt "secrete de serviciu", dar că reclamantul poate avea acces la aceste informații în condițiile art.20 din Legea nr.182/2002, însă valorificarea unor drepturi în conformitate cu aceste prevederi legale, necesită un nou litigiu în contencios administrativ pentru a declasifica informații care sunt deja de interes personal.
La data de 20.02.2008, recurentul a depus note scrise, în care a inclus și o completare a motivelor de recurs, motive suplimentare în raport de care urmează a se constata nulitatea, în condițiile în care ele au fost depuse tardiv, cu depășirea termenului prevăzut de art.306 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este nefondat motivul întemeiat pe art.304 pct.5 Cod procedură civilă, prin care recurentul invocă încălcarea de către instanță, prin hotărârea pronunțată, a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.(2), respectiv:
1. În cauză nu este incident art.176 alin.(2) din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia: "cercetarea acestor înscrisuri se va face cu citarea părților", întrucât ipoteza acestei dispoziții legale este prevăzută de alineatul 1 al acestei norme, ea referindu-se la cu totul alt tip de înscrisuri, și anume la cele cu privire la care instanța nu poate cere trimiterea și care urmează a fi cercetate de către un magistrat delegat, respectiv: cărți funciare, planuri, registrele autorităților și înscrisuri originale depuse la instanțe sau notari.
De altfel, din încheierile de ședință de la datele respective, rezultă că reclamantul a avut tot timpul termen în cunoștință, fiind prezent personal la dezbateri.
2. Invocarea neregularităților procedurale, altele decât cele referitoare la competență, este condiționată, potrivit dispozițiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă, de dovedirea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actelor de procedură îndeplinite cu neobservarea dispozițiilor legale aferente.
În speță, instanța de fond, prin încheierea de ședință din 29.01.2007, a respins excepția de prematuritate invocată, astfel încât recurentul-reclamant nu poate justifica un interes în formularea criticii referitoare la modalitatea de invocare a acestei excepții, dat fiind că prin respingerea sa reclamantul nu putea fi prejudiciat, nefiind întrunită condiția existenței unei vătămări.
3. Dispozițiile art.146 Cod procedură civilă, nu obligă instanța la comunicarea concluziilor scrise, ele putând fi depuse după închiderea dezbaterilor, într-un moment în care faza contradictorie a procesului s-a finalizat, astfel încât depunerea lor într-un singur exemplar nu constituie o neregularitate procedurală, așa cum se susține de către recurent.
În consecință, niciuna dintre dispozițiile instanței invocate de către recurent ca neregularități procesuale, nu conduce la concluzia că acesta ar fi suferit o vătămare procesuală, că nu ar fi avut parte de un proces echitabil, că ar fi fost privat de dreptul la apărare sau că s-ar fi încălcat principiul contradictorialității.
II. Motivul prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, nu poate fi incident, în situația în care acțiunea a fost respinsă, întrucât în această situație instanța, nu putea acorda mai mult decât s-a cerut.
III. Nu putea fi reținut nici motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât, calificarea de către instanța de fond a informațiilor la care solicită acces ca fiind de interes personal, nu este în contradicție cu aprecierea informațiilor în cauză ca fiind secrete de serviciu, atâta timp cât dosarele personale ale cadrelor active și de rezervă ale și fișele personale au fost clasificate prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.S/353/23.11.2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate și a informațiilor secrete de serviciu în unitățile Ministerului d e Interne, ca fiind "secrete de serviciu", iar reclamantul nu a atacat legalitatea acestui Ordin, astfel încât motivarea instanței de fond, nu este una contradictorie, ci, dimpotrivă, ține seama, pe de o parte, de autoritatea de lucru judecat a deciziei nr.712/R/Cont/2004 a Curții de APEL PITEȘTI, care a calificat informațiile la care solicită acces ca fiind de interes personal, iar pe de altă parte, de prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, cu caracter normativ, neatacat emis de autoritatea competentă, respectiv Ordinul Ministerului d e Interne nr.S/353/23.11.2002.
IV. Este nefondat și motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată nefiind lipsită de temei legal, ci, dimpotrivă, dată cu respectarea și corecta aplicare a legii, respectiv, pe de o parte, a art.315 Cod procedură civilă, care obligă instanța de fond, după casarea cu trimitere, să țină seama de dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de recurs, iar, pe de altă parte, a Legii nr.182/2002 și Ordinului Ministerului d e Interne nr.S/353/23.11.2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate și a informațiilor secrete de serviciu în unitățile Ministerului d e Interne.
În aceste condiții, reclamantul nu avea deschisă decât calea art.2 alin.2 din Legea nr.182/2002, potrivit căruia, accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de lege, respectiv în baza autorizației scrise, emisă de conducătorul unității în condițiile art.6 din nr.HG781/2002 și art.28 din Legea nr.182/2002.
Împotriva acestei decizii, a fost formulată prezenta contestație în anulare.
Analizând argumentele inserate, în raport de probatoriul administrat și de dispozițiile art.317 și 318 Cod procedură civilă, instanța apreciază contestația ca nefondată, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, deși prin art.317 alin.(1) Cod procedură civilă, legiuitorul dispune că "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului", contestatorul invocă motive care nu se încadrează în dispozițiile legale; unele au fost analizate pe calea recursului, iar altele puteau fi invocate prin această cale de atac.
De asemenea, contestatorul definește greșeala materială ca fiind identică cu greșeala de judecată. Art.318 Cod procedură civilă, o definește ca fiind o eroare materială în legătură cu aspectele formale ale recursului, cum ar fi, respingerea recursului ca tardiv, cu toate că la dosar existau înscrisuri care atestau formularea acestuia în termen.
Textul de lege, nu vizează greșeli de judecată, respectiv modul de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Contestatorul invocă tocmai aceste greșeli de judecată, încercând să provoace o nouă rejudecare a căii de atac, fapt nepermis de lege, întrucât calea extraordinară de atac, s-ar transforma într-o cale ordinară de atac și ar aduce atingere puterii de lucru judecat.
Concret, nu constituie eroare de judecată, calificarea în drept a acțiunii (cu atât mai mult, cu cât acest aspect a fost deja tranșat), nici incidentele procedurale invocate, respectiv nerespectarea principiului contradictorialității, a normelor de procedură cu privire la proba cu înscrisuri, probele care au fost avute în vedere la pronunțarea soluției sau textele de lege aplicabile și cum pot fi interpretate.
Acestea constituie greșeli de judecată, care nu pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac.
Modalitatea în care s-a soluționat acțiunea, dacă i s-a permis sau nu accesul la informații, etc. nu reprezintă greșeală în sensul dispozițiilor legale amintite, ci tot greșeală de judecată.
De asemenea, contestatorul invocă aspecte neesențiale, care, chiar dacă s-ar încadra în textele de lege aplicabile, nu ar putea influența soluția adoptată de către instanța de recurs. Textul de lege, se aplică pentru acele erori materiale, ce rezultă din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Instanța de recurs, a motivat neregularitățile procedurale invocate de către recurent, motivând că dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, condiționează înlăturarea acestora, de dovedirea unei vătămări, cu excepția celor referitoare la competență.
A motivat de asemenea și calificarea corectă a acțiunii de către instanța de fond, argumentând și concordanța cu Decizia nr.712/R/Cont/2004, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, sub aspectul prezumției de legalitate și autorității de lucru judecat.
A explicitat în mod clar, că reclamantul nu avea deschisă decât calea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.182/2002, potrivit căruia, "accesul la informațiile clasificate este permis, numai în cazurile, în condițiile și cu respectarea procedurilor prevăzute de lege, respectiv a autorizației scrise, emisă de conducătorul unității, în condițiile art.6 din nr.HG781/2002 și art.28 din Legea nr.182/2002".
Încălcarea dreptului la apărare și analiza Încheierii din data de 24.09.2007, au fost deja analizate în recurs și nu pot face obiectul contestației în anulare.
Instanța de fond a analizat toate motivele de recurs invocate, nefiind astfel îndeplinite nici dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, sub acest aspect. În plus, cauza a fost casată cu trimitere spre rejudecată, fiind supusă controlului judecătoresc în mai multe faze de judecată.
Față de cele menționate, instanța va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art.317 și 318 Cod procedură civilă pentru a fi admisă contestația în anulare, motiv pentru care, va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în T,-, -.7,.E,.6, județul A, împotriva Deciziei nr.242/R-C/29.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în Pitești,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./18.04.2008
Jud.recurs: -/-/
Jud.fond:
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Gina
