Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 403/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 403/2008
Ședința publică din data de 13 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 165/CA/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN B N - DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, având ca obiect comunicare informații de interes public - legea nr. 544/2001.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 165 din data de 21.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N a fost respinsă acțiunea formulată de împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamantul devine beneficiar de servicii sociale în momentul în care se dovedește platnic bun prin achitarea sumei restante către Direcția Generală de Asistență Socială, sumă care constituie plata serviciilor social-medicale din perioada 08.01.2006 - 03.02.2006 după cum rezultă din raportul datat la 10.01.2006 întocmit de personalul de specialitate al S
Mai reține instanță că susținerile reclamantului referitoare la faptul că nu i-a fost desemnat un asistent de caz este neavenită și nefondată, fiind contrazisă de existența la dosar a anchetei sociale întocmite de Direcția Municipală de Servicii Sociale - Compartimentul asistență persoană cu handicap necesară în vederea obținerii drepturilor prevăzute de legislație prin protecție specială.
În ceea ce privește plângerea formulată în baza legii privind liberul acces la informații, reține instanță că, instituția pârâtă s-a conformat dispozițiilor prin răspunsul formulat în termen la solicitările adresate.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul susținând că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererile sale vizând efectuarea demersurilor necesare internării și asigurarii serviciului de supraveghere ca măsură socială de natură medicală; în mod eronat a reținut că s-a desemnat un asistent, fiind îndeplinite obligațiile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 488/2004, câtă vreme a probat că situația sa necesită măsuri speciale, starea de sănătate fiind degradată.
În plus, arată recurentul că reținerile instanței cu privire la obligația plății și la refuzul comunicării informațiilor sunt eronate.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că soluția primei instanțe se bazează pe analiza actelor normative în vigoare și probele depuse la dosar. În acest context, intimata arată că direcția, prin consilier, la data de 13.06.2007 a fixat o întâlnire cu recurentul având ca scop încheierea contractului pentru acordarea serviciilor sociale, însă acesta a refuzat, iar ulterior, s-a adresat cu o cere ce urmează a fi soluționată în sens afirmativ, urmând a fi acordate serviciile solicitate în cursul lunii decembrie.
Cât privește susținerile recurentului referitoare la asistent, modalitate de plată și răspuns la cerere, arată intimata că sunt contrazise de acte, respectiv existența anchetei întocmite de către direcția municipală de servicii sociale, adresa datând din 01.11.2007 și actele ce atestă acordarea serviciilor în luna ianuarie 2006. Astfel, referitor la acest din urmă aspect, mai arată intimată, că în cadrul Centrului de Recuperare B aparținând de.C B-N, recurentul a beneficiat de îngrijire social-medicală ce include: servicii sociale, medicale și servicii conexe acestora, încadrându-se în prev. nr.OG 68/2003 din data de 20.09.2005 până în 20.10.2005 la recomandarea medicului, continuând procedurile de kinetoterapie până în data de 04.11.2005, și ca atare beneficiind de un tratament corespunzător în condițiile achitării cotei părți a serviciilor din costul total al serviciilor acordate, în conformitate cu art. 27 din Ordinul nr. 73/2005. Pentru luna ianuarie 2006, arată intimata, recurentul beneficia de recuperare cu obligația de a contribui la plata serviciilor în funcție de tipul serviciului și situația materială beneficiarul serviciilor centrului fiind posibile până la 6 luni pe an, cu plata prev. în art. 4 (5) alin. 3, 4 din nr.OG 68/2003 și anume, servicii de îngrijire social-medicală și servicii conexe acestora, interdisciplinare.
Examinând recursul declarat, Curtea constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul, în contradictoriu cu B-N a solicitat instanței obligarea pârâtei la comunicarea informațiilor cerute prin adresa nr. 5.653; obligarea acestei entități la a face demersurile necesare în vederea internării în centrul de reabilitare a persoanelor cu handicap, pentru efectuarea tratamentului prescris ce însoțește certificatul de încadrare în handicap; pe cale de ordonanță a se dispune internarea sa în centru și obligarea pârâtei să-i acorde supraveghere; să fie obligat conducătorul direcției la plata daunelor morale și materiale cu titlu reparatoriu al daunelor cauzate.
În susținerea celor solicitate reclamantul a arătat că în calitate de asigurat social, ca persoană cu handicap i s-au stabilit drepturi de organul abilitat, stipulate prin certificatul de încadrare în handicap, dar a fost împiedicat să urmeze tratamentul prescris, solicitându-i-se o taxă mai mare decât veniturile pe care le realizează. În această situație, arată reclamantul că deși pârâta avea această obligație, dat fiind faptul că o persoană cu handicap grav nu poate să-și reprezinte singură interesele, nu a dat sprijinul necesar, iar la solicitările formulate de rezolvare a situației în care se află, nu i s-a răspuns, cererile fiind pierdute.
În plus, prin completările depuse, reclamantul mai arată că prin demersul înregistrat la pârâtă sub nr. 4.233/24.08.2006 a cerut acesteia să-i comunice date cu privire la instituia obligată să îi acorde tratament fără taxă, conform programului prescris prin certificat; să facă demersuri pentru evaluarea din punct de vedere al situației financiare pentru a beneficia de prevederile legale ce asigură persoanelor protecție socială, arătând că veniturile sunt insuficiente, în raport cu suma considerată a fi plătită pentru serviciile sociale.
Față de cele relevate prin întâmpinare și precizările formulate, pârâta susține că a răspuns în termen la toate cererile și petițiile trimise în decursul anului 2006, informându-l pe reclamant cu privire la serviciile ce se acordă, respectiv cu privire la faptul că are dreptul la 10 zile gratuite pe an în centrul de recuperare și până la șase luni cu plată, cu precizarea că kinetoterapia și fizioterapia sunt proceduri medicale efectuate doar o dată pe an.
Totodată, susține intimata-pârâtă că reclamantul a beneficiat în anul 2006 de servicii de recuperare, reabilitate și poate fi beneficiarul unui program care însoțește certificatul invocat, însă sub rezerva respectării prev. nr.OG 68/2003, art. 27 lit.c, dispoziții ce statuează obligația de a contribui la plata serviciilor furnizate. Sub acest din urmă aspect, arată intimata, deși exista obligația plății, anterior beneficiind de servicii în sistem de recuperare, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația.
Plecând de la cele susținute, Curtea observă că în opinia autorității pârâte, obligația comunicării informațiilor solicitate prin demersurile repetate ce i-au fost adresate cât și obligația de a efectua demersuri în raport cu dispozițiile legale au fost îndeplinite.
Atare susțineri nu pot fi primite pentru următoarele:
Reclamantul este persoană cu handicap și deci beneficiar al serviciilor reglementate legislativ prin nr.OG 68/2003.
Acest act normativ, prin art. 32alin. 1 prevede că serviciile sociale cu caracter primar sunt serviciile sociale care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situații de dificultate ori vulnerabilitate care pot duce la marginalizarea sau excluziunea socială.
Același act normativ, prin alin. 2 al articolului menționat definește printre serviciile sociale, activitățile de identificare a nevoii individuale, activitățile de informare despre drepturi și obligații, activități și servicii de consiliere.
Tot astfel, referitor la drepturi, prin art. 26 al actului normativ arătat se prevede că beneficiarii de servicii sociale au dreptul să fie informați asupra situațiilor de risc precum și asupra drepturilor sociale; să li se comunice în termeni accesibili informațiile privind drepturile fundamentale și măsurile legale de protecție precum și cele privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a le obține.
Din dispozițiile normelor enunțate rezultă că potențialii beneficiari ai serviciilor sociale reglementate de actul normativ arătat au dreptul de a fi informați cu privire la drepturi fundamentale, măsurile de protecție și condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de serviciul social ce include proceduri medicale, programe de reabilitate precum și de a fi ajutați în condițiile identificării, inclusiv prin activități și servicii de consiliere.
Actele dosarului relevă că în considerarea celor instituite de normele enunțate, reclamantul s-a adresat entității pârâte autorizate cu cererea nr. 3.169/16.06.2006 solicitând a i se comunica temeiul legal care stabilește taxe pentru unele persoane cu handicap care sunt internate în Centrul Sf. B; temeiul legal care reglementează condițiile cerute pentru acordarea asistenței sociale; de a se verifica dacă pentru perioada ianuarie - februarie, în care a beneficiat de servicii medicale de recuperare, solicitarea plății acestora s-a făcut corespunzător.
Din cele ce preced, se observă că reclamantul a solicitat pârâtei informații de natura celor prevăzute de normele enunțate, informații privind drepturi și măsuri de protecție, servicii de consiliere și sprijin cu privire la monitorizarea și evaluarea stării în raport cu programul de recuperare ce însoțește certificatul de handicap.
La acest demers, actele depuse în probațiune atestă că s-a răspuns la 14.07.2006 însă, în considerarea nelămuririi, mai relevă actele, că reclamantul la data de 08.08.2006 a adresat o nouă cerere cu nr. 5.653 solicitând a fi informat cu privire la costul fiecărui serviciu, taxa pentru fiecare tratament, precizări cu privire la dreptul de a beneficia de tratament prin bilet precum și cu privire la dreptul de a beneficia de servicii gratuite; iar apoi cu o completare vizând drepturi și măsuri de protecție.
Răspunsurile depuse de pârâtă la dosar și considerate ca fiind răspunsuri la toate cererile și petițiile reclamantului fac referire la numărul de locuri din centrul de recuperare, durata maximă în care se poate beneficia de servicii sociale, însă nu fac nici o referire la cele solicitate în completarea demersului nr. 5.653.
În această situație, răspunsul comunicat la cererea arătată nu poate fi reținut ca o îndeplinire a obligației prevăzute de normele mai sus enunțate și nici de art. 7 - 9 din Legea nr. 544/2001 pentru că pârâta, prin departamentul de specialitate sau printr-o persoană anume, trebuia să identifice în concret informațiile ce se solicită din completare, serviciul social sau sprijinul în sensul actului normativ de care se prevalează reclamantul. Numai în măsura în care se identificau cele solicitate prin completare, trebuia să se răspunsă ca atare, or, un astfel de răspuns la completare nu a fost depus, context în care, în lipsa unor acte, susținerile pârâtei referitoare la îndeplinirea obligației de a comunica informațiile solicitate nu poate fi primită.
Nici susținerile pârâtei cu privire la îndeplinirea obligațiilor, dat fiind efectuarea anchetei sociale, nu pot fi primite. Obligațiile rezultate din dispozițiile instituite de nr.OG 68/2003 nu se rezumă la un simplu demers legat de identificarea nevoii sociale prin efectuarea anchetei, ci presupune luarea de măsuri și acțiuni, în vederea reducerii efectelor de criză activități și servicii de consiliere. Astfel, de măsuri și acțiuni nu rezultă a fi luate. Singura acțiune a intimatei-pârâte ce s-a rezumat la solicitarea adresată primăriei, fără a se urmări ulterior situația și fără a lua alte măsuri, deși din demersurile repetate înaintate acestei autorități rezultă că reclamantul se afla într-o situație dificilă și solicita consilierea, incluzând sprijin pentru internare, dat fiind dizabilitatea în care se găsește, nu este suficientă în condițiile prevăzute de actul normativ menționat.
Desigur, se susține că măsura internării nu a putut fi luată întrucât reclamantul avea o restanță de plată pentru serviciile anterioare ce au depășit gratuitate. Acest aspect nu îndreptățește însă autoritatea de a nu lua măsura de protecție de asigurare a asistenței în caz de nevoie. Suma restantă putea fi recuperată în cazul existenței unui contract/angajament prin modalitățile cerute de lege, inclusiv în cazul obținerii unui titlu executoriu, prin executare silită aceasta neputând constitui un refuz justificat al neluării măsurii în caz de nevoie "de sănătate". Și aceasta cu atât mai mult cu cât prin actele relevate de intimată se prevede obligația asigurării unui sistem de servicii ce includ măsuri, acțiuni și activități de reducere a efectelor de criză. Or, reclamantul, prin demersul adresat, așa cum s-a mai arătat, susține că are nevoie de serviciile ce includ sprijin și consiliere, iar această susținere nu este contestată de pârâtă. Prin urmare, cum măsurile evocate nu au fost luate în cauză, nu se poate reține o îndeplinire a obligației rezultate din actul normativ invocat de părți.
Ca atare, față de cele rezultate din acte și de dispozițiile nr.OG 68/2003, susținerile reclamantului cu privire la informații și efectuarea demersurilor pentru internare, ca măsură de protecție, sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Cu toate acestea, în cauză nu pot fi primite susținerile reclamantului cu privire la luarea măsurii pe cale de ordonanță. Pentru admisibilitatea unei cereri pe cale de ordonanță este necesară întrunirea cumulativă a unor condiții specifice. Cu alte, cuvinte, admisibilitatea ordonanței președițiale este condiționată de urgența și caracterul vremelnic, ambele subsumate obligației de neprejudecare a fondului, Dacă se pretinde luarea unei măsuri definitive, cerințele art. 581.pr.civ. nu sunt întrunite, situație în care cererea urmează a fi respinsă. Or, în speță, măsura solicitată, așa cum rezultă din argumentele aduse în cursul demersului judiciar este una definitivă, context în care ipoteza normei arătate nu este întrunită.
Legat însă de aceasta, reclamantul susține că o atare măsură se justifică în condițiile în care contribuția datorată a fost disproporționat stabilită în raport cu veniturile realizate. Faptul stabilirii contribuției nu poate fi reținut ca motiv al admiterii cererii, de vreme ce condiția caracterului vremelnic cerut de lege nu este întrunită. Pe de altă parte, se omite a se avea în vedere că urgența fundamentată pe acest aspect, nu poate fi primită de vreme ce din acte rezultă că s-a inițiat o conciliere, iar cererea pentru recuperare a fost aprobată pentru luna decembrie și câtă vreme în condițiile actului normativ nr.OG 68/2003 și a nr.HG 532/1999, în cazul depășirii termenului vizând gratuitatea sau al depășirii serviciilor gratuite, stabilirea contribuției se face de către organele îndrituite, iar o astfel de verificare, în cazul procedurii de urgență, presupune o prejudecare, ceea ce este inadmisibil a se analiza în acest context al ordonanței.
Ca atare, nefiind întrunite cumulativ cerințele cerute de norma arătată, susținerile reclamantului sub aspectul luării măsurii pe cale de ordonanță apar ca neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Neîntemeiate sunt și susținerile referitoare la plata daunelor. Din conținutul rezumativ al argumentelor aduse nu rezultă în ce ar consta daunele materiale și nici atingerea adusă prin îndeplinirea parțială a obligațiilor de către pârâtă, în măsură a fi reparată. De altfel, nu trebuie omis că orice demers, conform principiului instituit de art. 1.169 cod civil trebuie dovedit. Reclamantul nu a făcut o dovadă a eventualului prejudiciu, iar aspectul referitor la a clarificare a datoriei contribuției, fără o precizare a situațiilor concrete care să permită găsirea unor criterii de evaluare a atitudinii autorității și o dovadă în sensul celor evocate, nu poate conduce la concluzia reținută de reclamant. Prin urmare, în lipsa unor dovezi, susținerile reclamantului-recurent sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Așadar, față de cele mai sus arătate, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, a disp. nr.OG 68/2003, Curtea va admite recursul și, pe cale de consecință, va modifica hotărârea în sensul admiterii în parte a acțiunii, a obligării pârâtei-intimate la comunicarea informațiilor cerute prin completare la cererea nr. 5.653/2005 și a face demersurile necesare în vederea internării, ca măsură de protecție; vor fi respinse restul pretențiilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 165 din 21 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI și, în consecință, obligă pârâta să comunice reclamantului informațiile solicitate prin completarea la cererea nr. 5.653/08.08.2005 și să facă demersurile necesare în vederea internării reclamantului în centrul de reabilitare.
Respinge restul petitelor formulate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./09.03.2008.
Jud.fond: -,.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
