Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 436/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--10.11.2006
DECIZIA CIVILĂ NR.436
Ședința publică din 10.04.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.2023 din 5 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-, în contradictoriu cu pârâții intimați Judecătoria Gura Humorului, Judecătoria Târgu Cărbunești, Judecătoria Beclean și Ministerul Justiției, având ca obiect comunicare informații de interes public.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat din cadrul Centrului de Resurse Juridice în reprezentarea reclamantului recurent, lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Consideră că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției. Spre deosebire de Judecătoria Beclean care a răspuns la anumite puncte din cererea reclamantului, Judecătoriile G H și Târgu Cărbunești nu au răspuns de fel solicitărilor reclamantului, deși datele cerute sunt date statistice, acestea fiind de interes public. arătând că susține în continuare solicitarea despăgubirilor, reclamantul fiind îndreptățit la acordarea acestora.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2023 din 5 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.5282/2006, s-au respins acțiunile reclamantului împotriva Judecătoriilor B, Târgu Cărbunești și G H și împotriva Ministerului Justiției pentru obligarea la comunicarea informațiilor de interes public, plata daunelor materiale și morale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunile înregistrate la 12 iunie 2006 și 21 iunie 2006, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Justiției și Judecătoriile B, Târgu Cărbunești și G H, solicitând obligarea lor să îi comunice informațiile de interes public solicitate la data de 2 mai 2006, fixarea unui termen, de către instanță, până la care să se realizeze obligația, precum și obligarea pârâtelor, respectiv fiecare judecătorie în solidar cu Ministerul Justiției, la plata unor daune patrimoniale în cuantum de câte 75.000 RON reprezentând beneficiu nerealizat și a daunelor morale în cuantum de câte 5.000 RON, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 28 aprilie 2006, fost solicitat de Asociația a, să efectueze un studiu având ca obiect elaborarea unei analize ce presupune prelucrarea unor informații de interes public referitoare la cele trei judecătorii și la cadrul asociativ așa cum reiese el din analiza informațiilor deținute la grefa instanței, scop în care s-au încheiat contractele de prestări servicii nr.84, 81, respectiv 88 din 28.04.2006 pentru onorariul de 75.000 RON cu Asociația " " cu sediul în
Pentru realizarea contractelor, reclamantul a arătat că la data de 2 mai 2006 expediat cu scrisoare recomandată cereri având ca obiect furnizarea informațiilor referitoare la organizarea fiecărei instanțe la data de 1 aprilie 2006, numărul de litigii în domeniul constituirii ori reconstituirii dreptului de proprietate înregistrate, numărul soluțiilor rămase definitive prin neexercitarea căilor de atac, numărul soluțiilor rămase definitive ca urmare a respingerii căilor de atac, numărul de dosare în care s-a făcut comunicarea cu părțile a hotărârilor judecătorești în termenul impus de lege, numărul de dosare în care s-a făcut comunicarea cu părțile a hotărârilor judecătorești peste termenul impus de lege, numărul sancțiunilor administrative aplicate salariaților instanței, pentru necomunicarea în termen a hotărârilor, toate datele de mai sus referitoare la intervalul 01.01.2000 - 01.04.2006, xerocopie de pe bugetul de venituri și cheltuieli ale instanței pe anii 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 cât și informații din registrul asociațiilor și fundațiilor precum și xerocopie a raportului anuale privind accesul la informațiile de interes public al fiecărei instanțe aferent anilor 2002, 2003, 2004, 2005, menționând că pârâtele au refuzat să comunice răspunsul la solicitările sale.
Reclamantul a considerat că nefurnizarea informațiilor solicitate reprezintă un refuz nelegal, împrejurare ce a determinat imposibilitatea realizării studiilor, rezilierea contractelor și neîncasarea onorariilor de câte 75.000 RON.
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că pentru a avea calitatea de subiect pasiv în proces trebuie să fie titularul obligației de a furniza informațiile de interes public solicitate de reclamant, ori, în raportul juridic dedus judecății, reclamantul nu a solicitat nici o informație de interes public acestui pârât, astfel că nu și-a încălcat nici o obligație corelativă vreunui drept subiectiv al reclamantului.
Prin întâmpinare, Judecătoria Becleana solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamantul nu are competența de a întocmi lucrări privind activitatea instanțelor judecătorești, aceasta revenind exclusiv Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu legea sa de organizare. S-a apărat și cu aceea că reclamantul nu a solicitat comunicarea unor informații de interes public ci a unei documentații elaborate pe baza evidențelor statistice ale instanței și că volumul de date solicitat lipsesc cererea reclamantului de caracterul rezonabil absolut necesar. În sfârșit, a invocat imposibilitatea fizică de sinteză și comunicare a datelor dat fiind volumul mare de cauze civile și penale aflate în soluționare precum și împrejurarea că la instanță funcționează doar doi judecători și un număr cu totul insuficient de grefieri și alt personal administrativ.
Judecătoria Târgu Cărbuneștis -a apărat, prin întâmpinare, cu aceea că nu a refuzat comunicarea informațiilor de interes public și că la invitat pe reclamant la sediul său pentru a-i pune la dispoziție datele evidențiate în statistica instanței pentru ca reclamantul însuși să efectueze o documentare personală în acord cu dispozițiile art.11 din Legea nr.544/2001.
Judecătoria Gura Humoruluia reiterat apărarea că la invitat pe reclamant la sediul său în vederea documentării personale, instanța neputând face față, cu personalul insuficient în funcțiune, al volumul de muncă foarte mare presupus de culegerea și prelucrarea datelor statistice din dosare, pentru obținerea rezultatelor solicitate de reclamant. A invocat și împrejurarea că reclamantul este dator să avanseze cheltuielile de copiere a materialului documentar solicitat, pârâta sesizându-l în acest sens.
Din înscrisurile depuse de reclamant, în copie cât și din răspunsurile comunicate de cele trei pârâte, instanța a reținut în fapt următoarele:
Reclamantul a făcut dovada că a solicitat celor trei judecătorii comunicarea unor date care nu constituie informații de interes public astfel cum sunt definite la art.2 lit. b) din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Astfel legea definește informația de interes public ca fiind aceea privitoare la activitățile sau care rezultă din activitățile unei instituții publice, indiferent de forma sau modul de exprimare a informației.
Cererea reclamantului, așa cum s-a arătat, privește rezultatul activității instanței în unele domenii de specialitate date în competența acesteia și care nu sunt conținute, ca atare în nici un suport și în nici un mod de evidențiere existent la nivelul judecătoriilor.
Datele solicitate de reclamant se regăsesc în fondul documentaristic al fiecărei judecătorii constituit din dosarele existente în arhivă și accesul la acestea este asigurat, în temeiul art.11 din menționata lege. Astfel, persoanele care efectuează studii și cercetări au acces la fondul documentaristic al fiecărei judecătorii, pe baza solicitării personale și dacă se cer și copii de pe documentele instanțelor, reclamantul datorează costul serviciilor de copiere, astfel cum prevede art.9 din aceeași lege.
În consecință, susținerea reclamantului că cele trei instanțe au refuzat nejustificat comunicarea informațiilor de interes public, nu are nici un suport legal, cererile sale nereferindu-se la informații de interes public.
este că toate cele trei instanțe cu excepția Judecătoriei Gura Humoruluii -au comunicat reclamantului disponibilitatea de a-i pune la dispoziție fondul documentaristic în termen de 10 zile de la înregistrarea cererii, ultima instanță făcând comunicarea cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art.7 din Legea nr.544/2001, dar și aceasta invitându-l pe reclamant la sediul său, atât pentru documentare, cât și pentru plata cheltuielilor reclamate de serviciul copierii documentelor.
Semnificativ este pentru a califica atitudinea reclamantului modul în care și-a organizat acesta activitățile descrise mai sus.
Astfel, a solicitat unui număr de câteva zeci de judecătorii din țară, un mare număr de date cuprinse în dosarele soluționate precum și referitoare la activitatea de comunicare a actelor de procedură, cât și a instanțelor de control judiciar și a încheiat contractele pentru întocmirea unor lucrări pe baza datelor ce urma să le obțină în așa fel ca la expirarea termenului de 30 de zile în care a considerat că este posibil să primească informațiile solicitate și până la data predării lucrărilor proprii elaborate să mai aibă la dispoziție doar două zile.
Este evident caracterul nerealist și nerezonabil, atât al solicitărilor către cele trei instanțe din litigiu cât și caracterul neserios al obligației pe care și-a asumat-o față de asociația neguvernamentală, de a depune lucrări pe care nu avea timpul fizic necesar să le întocmească în răstimpul scurt pe care și la luat de la data expirări termenului legal de comunicare al informațiilor până la data asumată prin contract să depună lucrarea, cea de 7 iunie, ora 11,00, anul corect.
Instanța a constatat că și tariful negociat de reclamant cu beneficiara lucrărilor sale este nerealizabil întrucât deși i s-a solicitat să propună probe pentru a demonstra că asociația are mijloace bănești suficiente pentru a i se plăti lucrările, nu a făcut nici un demers în acest sens.
De asemenea, instanța a solicitat și dovada cu privire la efectuarea lucrărilor contractate de reclamant în situația în care a primit răspuns la solicitările sale, cum este cazul Judecătoriei Chișineu Criș, județul A despre care reclamantul afirmă că i-a transmis informațiile de interes public solicitate, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Nici pentru această situație reclamantul nu a făcut dovada că a efectuat lucrarea, că aceasta are valoarea stipulată în contract, că asociația contractantă a achitat tariful la care s-a obligat, ori că are posibilitatea să o facă.
instanței pentru caracterul realist și rezonabil al solicitărilor reclamantului adresate celor trei instanțe cât și pentru caracterul rezonabil al tarifului contractat are deplină justificare având în vedere Cap. VI din recomandarea Consiliului Europei adoptată la 21 februarie 2002 și care prevede că o cerere de acces la documentele publice poate fi refuzată dacă nu este rezonabilă.
În sfârșit, pentru ca cererea de despăgubiri a reclamantului să fie admisibilă este necesar ca acesta să demonstreze caracterul actual și cert al despăgubirilor, atât materiale cât și morale, cât și cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită și cauzatoare de prejudicii, prejudiciul, vinovăția celor trei instanțe în cauzarea prejudiciului și raportul de cauzalitate dintre pasivitate pârâtelor și prejudiciu, ori reclamantul nu a făcut nici un demers în acest sens.
În cauzele deduse judecății, reclamantul a făcut dovada că asociația față de care s-a obligat să efectueze lucrările până la data de 7 iunie 2006 reziliat de drept convențiile de prestări servicii încheiate la 28 aprilie 2006 astfel, la data soluționării pricinii, cele trei acțiuni ale reclamantului sunt lipsite de interes.
Apărarea reclamantului în sensul că oricum legea îi dă dreptul să obțină informațiile de interes public și dacă interesul pentru elaborarea lucrărilor nu mai subzistă, nu poate fi primită deoarece Legea nr.544/2001 creează doar o vocație generală oricărui subiect de drept în obținerea unor informații de interes public. Reclamantul însă a făcut un demers nelegitim și nerezonabil, astfel că nu își poate valorifica și apărarea în justiție a unui drept legitim subiectiv sau unui interes legitim, încălcat de cele trei instanțe.
Că demersul reclamantului este unul neserios și nu tinde decât la obținerea unor despăgubiri foarte oneroase în raport cu prestația contractată rezultă și din susținerea că a adresat președinților celor trei judecătorii reclamații administrative. Într-adevăr, la fiecare dosar există câte un înscris cu acest conținut, dar în nici una din cauze reclamantul nu a făcut dovada faptului că le-a expediat președinților instanțelor, așa cum prevăd dispozițiile art.21 alin.2 din Legea nr.544/2001. Prin urmare și acesta este un demers de inducere în eroare cu privire la nevoia reclamantului de a primi datele solicitate.
În privința Ministerului Justiției, instanța a trebuit să examineze, potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă excepția invocată. Apărarea este admisibilă deoarece reclamantul nu a solicitat acestui pârât nici un fel de informații astfel că cei doi nu se află în nici un raport juridic obligațional.
În consecință, cererile reclamantului s-au respins față de cele trei judecătorii, ca neîntemeiate, iar față de Ministerul Justiției ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea sentinței ca fiind netemeinică și nelegală și rejudecând cauza să fie obligate pârâtele la plata daunelor patrimoniale solicitate, în cuantum de 75.000 RON, reprezentând beneficiu nerealizat, la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON, la furnizarea informațiilor de interes public solicitate, și stabilirea unui termen în care să-i fie comunicate în scris informațiile solicitate.
În motivarea recursului, reclamantul susține că prima instanță nu a judecat fondul cauzei pe baza probelor de la dosar, ci pe baza unor presupuneri, în condițiile în care potrivit art.7 din Legea nr.544/2001, autoritatea sau instituția publică are obligația să răspundă în scris solicitărilor de informații publice.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Prima instanță a stabilit în mod corect că datele solicitate de reclamant celor trei judecătorii nu constituie informații de interes public, astfel cum sunt definite la art.2 lit. b) din Legea nr.544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public. Din aceste considerente, afirmația reclamantului că cele trei instanțe au refuzat nejustificat comunicarea informațiilor de interes public nu este întemeiată din moment ce solicitările acestuia nu se referă la informații de interes public. Prima instanță a soluționat în mod legal și cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale, prin respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru răspunderea civilă delictuală.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de reclamant sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.2023 din 5 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./16.05.2008
Tehnored. /19.05.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
