Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 496/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 496
Ședința publică din 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 842 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primarul comunei și Primăria, având ca obiect comunicare informații de interes public.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâtele intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită,
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar plângerea prealabilă și nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare cu cheltuieli de judecată în primă instanță iar în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 842/27 octombrie 2008, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a PRIMĂRIEI, Județul
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta, minoră prin reprezentanta -, în contradictoriu cu pârâta COMUNA PRIN PRIMAR, având ca obiect comunicare informații de interes public ( Legea nr. 544/2001 ), ca inadmisibilă.
În motivarea hotărârii primei instanței se reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Timiș, reclamanta - a solicitat obligarea pârâtelor, Primăria și Primarul Comunei, să-i elibereze o copie a Dispoziției nr.146/13.03.2006.
Fiind depusă Decizia nr. 146/13.06.2006, la termenul de judecată din 29.09.2008, tribunalul a constatat că emitentul deciziei este Comuna prin Primar, situație față de care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei.
În ce privește acțiunea formulată de către reclamantă, deși au fost invocate în drept disp. art. 2 lit.b și art.6 in Legea nr. 544/2001, din lectura acestora și conținutul actului solicitat, a rezultat că acesta din urmă nu îndeplinește condițiile informației de interes public, așa cum prevede textul de lege invocat.
De asemenea, adresându-se cu acțiune instanței, reclamanta trebuia să facă dovada faptului că anterior a solicitat actul autorității publice pârâte, fiindu-i refuzată eliberarea acestuia, sau că nu a primit nici un răspuns la cerere în termenul legal. Deși indică în cerere că anexează copia unei cereri din data de 11.04.2008, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamanta, ca inadmisibilă, fiind prematur introdusă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe cu trimiterea acesteia spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea în tot a sentinței primei instanța și pe fond respingerea acțiunii introductive ca fiind rămasă fără obiect, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță.
Recursul este fondat.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită respingând ca inadmisibilă acțiunea reclamantei. În realitate, constată Curtea în speță este vorba de un refuz nejustificat de a comunica reclamantei, la solicitarea acesteia, decizia nr. 146/13.06.2006, dovadă fiind însuși faptul că la termenul din 29.09.2008, la Tribunalul Timiș, așadar după sesizarea instanței de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată, s-a depus la dosarul cauzei copia dispoziției în discuție. Chiar dacă la dosar la fond nu exista dovada solicitării dispoziției respective, este evident că o astfel de cerere exista din moment ce pârâții nu au contestat acest lucru, pe de o parte, iar pe de altă parte la termenul din 1.04.2009, în recurs, reclamanta a depus în copie petiția adresată Primăriei comunei.
În condițiile în care dispoziția solicitată nu i-a fost comunicată reclamantei în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii la Primăria comunei, este cât se poate de clar că în speță este vorba de un refuz nejustificat de comunicare a înscrisului solicitat, așa cum este definit în art. 2 litera din Legea nr. 554/2004, refuz asimilat cu nesoluționarea în termenul legal al unei cereri.
Pe de altă parte, constată Curtea hotărârea instanței este greșită și pentru că deși reclamanta solicita-se să se judece în contradictoriu cu emitentul dispoziției, Primarul comunei, Tribunalul Timiș nu a reținut că respectiva autoritate publică are calitate procesuală în cauză, socotind greșit că pârât este doar comuna, prin Primar. Aici, observă Curtea, prima instanță nu a observat că pârât nu poate fi decât emitentul actului administrativ solicitat, care este și depozitarul acestuia. Cum emitentul actului administrativ este întotdeauna o autoritate publică, numai acea autoritate poate avea calitate procesuală pasivă, în speță, aceasta fiind emitentul dispoziției nr. 146/13.06.2006, respectiv Primarul comunei. Din punctul de vedere al calității procesuale pasive în prezenta cauză, este irelevant că unitatea administrativ teritorială - comuna a fost și ea chemată în judecată la un moment dat, iar Primarul stă în proces în nume propriu tocmai în virtutea calității sale de emitent al actului administrativ solicitat și nu ca reprezentant legal al unității administrativ teritoriale.
Prin urmare, prima instanță ar fi trebuit să admită acțiunea și să oblige Primarul comunei să elibereze dispoziția solicitată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, depunerea dispoziției nr. 146/2006 la dosarul cauzei după declanșarea procesului, neputând fi asimilată cu comunicarea actului reclamantei, pe de o parte, iar pe de altă parte, constatarea că Primarul datorează cheltuielile de judecată în primă instanță, se impunea de la sine, în condițiile în care nu a soluționat în termen legal cererea formulată de către reclamantă, fiind pe deplin incidente în cauză prevederile art. 274.pr.civ. pârâtul fiind căzut în pretenții.
Pentru aceste motive, Curtea, potrivit art. 312 raportat la art. 304 punctul 9.pr.civ. va admite recursul reclamantei și, pe cale de consecință, va modifica hotărârea primei instanțe, în sensul că va admite acțiunea în privința pârâtului Primarul comunei și îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, astfel cum a solicitat reclamanta, în sumă de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 842/27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și în consecință, modifică sentința recurată, în sensul că admite acțiunea reclamantei față de pârâtul Primarul comunei și îl obligă pe acesta să-i comunice dispoziția nr. 146/13.06.2006, precum și să-i plătească suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în primă instanță. Respinge în rest acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./27.04.2009
Tehnodact / 2 ex/28.4.009
Prima instanță: Tribunalul Timiș -
Judecător
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Olaru Rodica, Barbă Ionel
