Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 645/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.645
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în,-, -. 21, județul P, împotriva sentinței nr.11 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtulINSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-pârât Inspectoratul Județean de Poliție P reprezentat de consilier juridic, potrivit delegației pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-reclamantă -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimatul-pârât Inspectoratul Județean de Poliție P, precum și o cerere din partea recurentei-reclamante -, prin care solicită comunicarea unui exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimatul-pârât.
Curtea respinge cererea formulată de recurentă, privind comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare, cu atât mai mult, cu cât aceasta a fost depusă la dosar la data de 24 aprilie 2009, având timp suficient pentru a lua cunoștință de aceasta și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic pentru intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pârâtul IJP P, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat să-i furnizeze informațiile de interes public solicitate la data de 8.09.2008 și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 10 lei, pentru fiecare zi de întârziere a executării hotărârii.
În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 20.08.2008, reclamanta a solicitat prin fax pârâtei să-i comunice dacă numitul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea faptei prev. de art. 208 rap. la art. 209 în anul 1998, prin sustragerea de produse petroliere din unitatea militara situată pe raza comunei din jud. I, unde era angajat ca subofițer.
La data de 8.09.2008, reclamanta a revenit cu o cerere similară, iar în data de 19.09.2008 a primit prin fax un răspuns, în care pârâtul invocă disp. art. 16 din Legea nr. 290 /2004, menționând că nu poate furniza datele din fisa de cazier judiciar a numitului, întrucât numai organele de urmărire penală sau instanțele de judecată pot solicita, ori de cate ori este necesar, copie după cazierul judiciar a persoanei aflate în curs de urmărire penală sau de judecată.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând prevederile art. 17 din Legea nr. 290/2004, susținând că, în registrele de evidentă a faxurilor primite în data de 20.08.2008, nu figurează numele reclamantei, în sensul că aceasta ar fi trimis prin fax solicitarea respectivă.
Prin sentința nr.11 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea formulată de reclamanta -, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că, în data de 20.08.2008, ar fi solicitat prin fax pârâtului comunicarea informațiilor despre care face vorbire în cererea introductivă, privind pe numitul, la dosar, se află, însă, dovada cererii trimisă în data de 8.09.2008 de către reclamantă, pârâtului, prin care, într-adevăr, solicita a i se comunica dacă numitul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 208 rap. la art. 209 în anul 1998, prin sustragerea de produse petroliere din unitatea militară situată pe raza comunei din jud. I, unde era angajat ca subofițer. La data de 19.09.2008, pârâtul i-a comunicat reclamantei că nu poate furniza datele din fișa de cazier judiciar a numitului, invocând prevederile art. 17 din Legea nr. 290/2004.
S-a mai reținut că, potrivit art. 12 lit. din Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 la aceeași lege, informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii. Acest act normativ cu caracter general privind informațiile de interes public se completează, însă, cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 290/2004, care prevede la art. 17 că organele de urmărire penală sau instanțele de judecată pot solicita, ori de câte ori este necesar, copie de pe cazierul judiciar al persoanei aflate în curs de urmărire penală sau de judecată. De asemenea, instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică, siguranța națională și justiție, pot cere o copie de pe cazierul persoanei supuse obligațiilor militare, ori pentru care se efectuează verificări specifice, iar, potrivit art. 21 din Legea nr. 290/2004, persoanele fizice, care au un interes legitim, pot obține propriul certificat de cazier judiciar.
Tribunalul a mai reținut că prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 stipulează faptul că pot fi comunicate date personale când se efectuează capacitatea de exercitare a unei funcții publice, însă, legea specială, respectiv Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, derogă de la dispozițiile cu caracter general ale Legii nr. 544/2001, menționând expres că, în cazul cazierului judiciar, doar anumite autorități pot solicita copii ale acesteia, în situația existenței unui caz de urmărire penală sau aflat în stare de judecată, precum și instituții din sistemul de apărare, ordine publică, siguranță națională și justiție, cu privire la cazierul persoanei supusă obligațiilor militare, ori pentru care se efectuează verificări specifice. Dispozițiile art. 21 din legea nr. 290/2004 stipulează doar cazul în care o anumită persoană fizică poate obține propriul certificat de cazier judiciar, astfel că o persoană fizică nu poate solicita informații cuprinse în cazierul judiciar aparținând altei persoane.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta -, solicitând admiterea recursului și obligarea pârâtului să furnizeze informațiile de interes public cerute.
În motivarea recursului, reclamanta arată că numitul ocupă funcția de consilier local la Consiliul Local, iar intimatul-pârât, prin răspunsul dat, nu a explicat în ce constau datele personale, care ar fi fost dezvăluite prin informația referitoare la eventuala condamnare a sus-numitului, în condițiile în care, aceasta a fost pronunțată într-o instanță militară, în ședință publică, pârâtul ignorând și prevederile art. 14 alin.1 din Legea 544/2001 invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Un prim motiv al cererii de recurs este cel potrivit căruia, pe de o parte, Legea nr.290/2004 este singurul act normativ care reglementează procedurile de organizare, înscrierea datelor, mențiuni și comunicare, etc. și deci nu există temei juridic astfel încât să poată fi considerată ca o lege specială, iar, pe de altă parte, Legea nr. 544/2001 a apărut tocmai din necesitatea de a reglementa accesul liber la informațiile de interes public, în raport cu toate celelalte informații, care face distincție între datele personale ale persoanelor ce ocupă o funcție publică și datele personale ale celorlalți cetățeni, sens în care, această lege este specială.
C de al doilea motiv vizează reținerea neadevărată a instanței de fond potrivit căreia, în cazierul judiciar doar anumite autorități pot solicita copii ale acestora, recurenta precizând că, dimpotrivă, la art. 3 din Legea 290/2004 se arată: "comunicarea datelor din cazierul judiciar se face în condițiile prezentei legi și cu respectarea Legii nr.544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public", legea generală făcând trimitere la excepțiile impuse de legea specială.
La data de 24.04.2009, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Paf ormulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței, ca fiind temeinică și legală.
Examinând recursul de față prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și raportat la textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Pe calea cererii ce face obiectul prezentului dosar, în baza art. 6 alin.2 din Legea 544/2001, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei IJP P la furnizarea unor informații privitoare la antecedența penală a numitului, și anume confirmarea de către instituția respectivă a unei pretinse condamnări penale a sus-numitului la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea în trecut a unei fapte penale.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 290/2004, organele de urmărire penală sau instanțele de judecată pot solicita, copie de pe cazierul judiciar al persoanei aflată în curs de urmărire penală sau de judecată, iar instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică, siguranță națională și justiție, pot cere o copie de pe cazierul persoanei supuse obligațiilor militare, ori pentru care se efectuează verificări specifice. Acest text de lege stabilește, în mod cert, legitimarea numai pentru anumite instituții de a solicita informații cuprinse în cazierul judiciar al unei persoane, fie sub condiția ca aceasta să se afle în curs de urmărire penală sau de judecată, fie sub aceea ca persoana respectivă să fie supusă obligațiilor militare, ori în cazul ei, să se efectueze verificări specifice; ca atare, o persoană fizică, chiar justificând cererea prin apărarea unui pretins interes legitim și de ordine publică, să nu poată solicita astfel de informații, cu excepția cazului în care solicită copia propriului certificat de cazier judiciar, excepție prevăzută în art. 21 al aceluiași act normativ.
În contextul expus, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, potrivit art. 12 lit.d din Legea 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, acest acces este restricționat în cazul informațiilor cu privire la datele personale, în categoria vizată de această sintagmă incluzându-se și datele privitoare la cazierul judiciar, tocmai prin coroborarea dispozițiilor acestei legi cu textele de lege menționate în alineatul precedent. Această excepție operează inclusiv în sensul restricționării dreptului prev. în art. 14 alin.1 din Legea 544/2001, care prevede că pot fi comunicate date personale când se afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice.
Având în vedere aceste considerente ale sentinței criticate, Curtea constată caracterul nefondat al susținerilor recurentei, în sensul că instanța de fond ar fi ignorat dispozițiile ultimului text de lege citat.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la raționamentul recurentei, potrivit căruia Legea nr. 290/2004 nu ar constitui o lege specială, în raport cu Legea 544/2001, argumentată prin invocarea dispozițiilor Codului muncii privitoare la salariile magistraților, Curtea reține, de asemenea, caracterul nefondat al acestei critici, fiind fundamentată pe afirmații care nu au nicio legătură cu obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește critica întemeiată pe aplicabilitatea art. 3 a Legii 290/2004 potrivit căreia, comunicarea datelor din cazierul judiciar se face în condițiile acestei legi, cu respectarea Legii 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, aceasta din urmă fiind legea specială care ar permite furnizarea către orice solicitant, fără excepție, a datelor de această natură, Curtea reține, de asemenea, caracterul nefondat al acestor susțineri, întemeiate pe un raționament incorect, astfel, restricția impusă de art. 3 din Legea nr. 290/2004 statuează tocmai faptul că datele din cazierul judiciar pot fi comunicate numai în condițiile acestui act normativ, iar trimiterea la respectarea Legii 544/2001 nu poate fi interpretată în niciun caz în sensul că invocarea acestui din urmă act normativ conduce la eludarea dispozițiilor Legii 290/2004, ci trimiterea se referă tocmai la faptul că informațiile cu privire la datele personale se exceptează de la comunicarea lor în temeiul Legii 544/2001 și că între aceste date personale se includ și cele referitoare la cazierul judiciar, dar care pot fi totuși comunicate numai instituțiilor enumerate anterior și în condițiile exprese, la care am făcut referire.
Referitor la afirmațiile denigratoare și acuzele la adresa judecătorului fondului, precum și invectivele prin care recurenta înțelege să califice hotărârea recurată, Curtea nu va lua în considerare aceste pretinse motive de recurs, care exced cadrului motivelor de nelegalitate statuat în art. 304 pr.civilă.
În considerarea acestor argumente, în baza art. 312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, domiciliată în,-, -. 21, județul P, împotriva sentinței nr.11 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtulINSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./05.05.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
