Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 12/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr- - 22.05.2009

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12

Ședința Camerei de Consiliu din 15 Iunie 2009

PREȘEDINTE: Adina Pokker

GREFIER:- -

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local,SC SA, SC Panif SRL,Comuna prin Primar având ca obiect conflict de competență.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.

Procedura completă. Dată fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri,instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr- la data de 14.06.2007, pe rolul Judecătoriei Sînnicolau M reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, SC SA, SC Panif SRL, a solicitat ca prin sentința ce urmează a fi pronunțata să se dispună următoarele: să se constate ca în mod abuziv s-a naționalizat în temeiul Legii nr. 119/11.07.1948 imobilul înscris in CF nr. 3628 /A, nr. top 1423 /a/2/1/b, cu moara nr. 1013 / A si teren în suprafață de 237 mp, precum și teren în suprafață de 237 mp având nr. top 1423/a/2/2/b, să se constate că în mod abuziv pârâta SA și-a intabulat la data de 31 martie 1995, dreptul de administrare operativă, în CF nr. 4572, respectiv nr. top 1423 / a/2/1/b, să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor succesive de înstrăinare cu privire la acest imobil, respectiv cumpărarea la licitație de către aceeași pârâta SA, iar ulterior cumpărarea la licitație de către SC SRL M, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare prin care pârâții și au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra construcțiilor intabulate în nr. 4572, să se constate nulitatea absolută a încheierii pronunțate de Judecătoria Sannicolau M pronunțata în data de 04.09.2002 în dosarul nr. 1673 / 2002, prin care pârâților și li s-a atribuit în proprietate terenul aferent construcțiilor, să se constate nulitatea absolută a actelor în baza cărora pârâta a dobândit prin succesiune și donație dreptul de proprietate asupra acestui imobil, să se dispună radierea din cartea funciară a dreptului statului R înscris în foaia de proprietate a CF nr. 4572, radierea dreptului de administrare operativa a SC SA T, radierea dreptului de proprietate a SC SA T, a SC M, a lui și, precum și dreptul de proprietate al pârâtei,înscriși în aceeași foaie de proprietate și restabilirea situației de către carte funciară prin înscrierea proprietarilor anteriori: si șotia asupra parte si asupra parte.

In motivarea cererii reclamantul arată că este unicul succesor în calitate de fiu al defuncților și, foștii proprietari tabulari ai cotei de 11/2 din imobilul ce a fost înscris în CF nr.3628/ A, In ceea ce privește cota de din imobilul ce a aparținut unchiului sau, în condițiile în care a formulat notificare în temeiul Legii 10/2001, are calitatea,potrivit prevederilor art. 4 alin.(3) și ( 4) din Legea nr. 10/2001, de moștenitor legal care a acceptat în termen succesiunea.

S-a solicitat să se rețină că imobilul ce face obiectul acestei acțiuni a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 119/1948, unde la art. 1 pct. 50 s-a prevăzut ca se naționalizează toate morile sistematice având cel puțin un valț dublu pentru si porumb și o capacitate teoretica de măciniș de minim 1 vag/24 ore de păioase sau porumb.

Pe de altă parte, la articolul 11 din același act normativ s-a prevăzut că, statul va acorda despăgubiri proprietarilor și acționarilor întreprinderilor naționalizate, însă în speță nu s-au acordat nici un fel de despăgubiri.

Singura, despăgubirile, pe care au primit-o, frații, în calitatea lor de proprietari ai morii din a fost aceea ca au fost deportați împreună cu familiile lor în

In consecință, naționalizarea s-a făcut ilegal,prin încălcarea însăși a prevederilor din actul de naționalizare.

Prin notificarea nr. 299 din 14.08.2001 m, expediată prin intermediul BEJ B către Primăria comunei a solicitat de la această instituție restituirea imobilului constând din moara cu nr. 1013/A și terenul aferent în suprafață totală de 474 mp, înscris în CF nr.3628.

Ulterior a constatat că o parte din imobil ce a fost înscris în CF nr. 3628/A, respectiv A 1.1 și care a fost naționalizat în temeiul Legii 119/1948, a fost transcris in CF nr. 4572.

In condițiile în care la momentul trecerii abuzive a imobilului in proprietatea statului nu era înscris nici un drept de administrare operativa în favoarea vreunei unități socialiste, se întreabă în temeiul cărui act normativ a fost posibil ca în anul 1995 pârâta SA să-și intabuleze un drept de administrare operativă.

Este notoriu ca odată cu schimbarea regimului politic în România au fost abrogate toate actele normative în temeiul cărora ar fi putut efectuata vreo mențiune în acest sens.

Prin urmare înscrierea din 31 martie 1995 fiind lipsita de temei de drept, este nelegală și se impune radierea acesteia din CF nr. 4572.

Pe de alta parte, intabularea dreptului de administrare operativă este nulă și ca efect al constatării nevalabilității titlului statului.

In acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție a decis ca, foștii proprietari deposedați în mod abuziv de către proprietatea lor, nu și-au pierdut nici un moment dreptul de proprietate indice 1 Ceea ce este nul nu poate produce nici un efect, caracterul perpetuu al dreptului de proprietate semnifică împrejurarea că el nu a fost pierdut nici un moment de către familia.

In ceea ce privește actele succesive de înstrăinare solicita sa se observe ca nevalabilitatea titlului reprezintă o nulitate absoluta iar, guod nullum es, nullum producit effectum,

Prin sentința civilă nr.1143/14.11.2008Judecătoria Sînnicolau Map rocedat la declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - Secția contencios administrativ, reținând în esență că soluționarea notificării formulată de reclamant s-a realizat printr-un act administrativ.

Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr.218/20.02.2009 pronunțată în dosar nr- a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau M, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza la Curtea de APEL TIMIȘOARA în vederea stabilirii competenței de soluționare.

În motivare s-a reținut că în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. d din Codul d e procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță, procesele și cererile de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel. Iar în art. 2 pct. 1 lit. f din Legea 554/2004, este definită noțiunea de contencios administrativ ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Cum obiectul cauzei îl constituie anularea unor acte de vânzare cumpărare, având drept cauză nelegalitatea unei naționalizări in temeiul Legii nr. 119/11.07.1948, și nu anularea unui act administrativ în sensul Legii 554/2004, tribunalul a constatat că din punct de vedere material, competentă de a se pronunța asupra cererii este Judecătoria Sînnicolau M,

Examinând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, potrivit art. 22 Cod procedură civilă se constată că, acțiunea introductivă prin care reclamantul solicită a se constata naționalizarea abuzivă a unui imobil urmată de constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul înscris în CF nr. 3628/A reprezintă o acțiune în revendicare imobiliară dublată de o acțiune de rectificare de carte funciară, competența revenind instanței de drept comun și anume Judecătoria Sînnicolau M conform art.13

Curtea nu poate reține argumentul Judecătoriei Sînnicolau M potrivit căruia notificarea expediată de reclamant a fost soluționată printr-un act administrativ, aspect ce ar atrage competența instanței de contencios administrativ întrucât pe de o parte obiectul prezentei cauze nu-l reprezintă anularea deciziei sau dispoziției motivate prin care s-a procedat la respingerea notificării sau a cererii de restituire în natură, acte care pot fi atacate în instanță de persoana ce se consideră îndreptățită, prezenta cauză reprezentând așa cum s-a arătat anterior o revendicare imobiliară urmată de o rectificare de carte funciară, iar pe de altă parte conform art.26 alin. 3 din legea 10/2001 deciziile sau dispozițiile prin care se soluționează notificările sau cererile de restituire în natură pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau după caz al entității investite cu soluționarea notificării.

Așadar, prin dispozițiile Legii 10/2001 s-a instituit în mod expres competența secțiilor civile ale tribunalelor în soluționarea acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative prin care s-a procedat la soluționarea notificărilor formulate în baza acestei legi.

Câtă vreme însă așa cum s-a arătat anterior, obiectul prezentei cauze nu-l reprezintă anularea sau modificarea actelor prin care s-a procedat la soluționarea notificării sau a cererii de restituire în natură, instanța nu poate reține nici incidența dispozițiilor art. 26 alin. 3 din legea 10/2001, decizia nr. 52/22.03.2007 emisă de AVAS B( fila 43 dosar fond) fiind atacată cu contestație în dosarul - al Tribunalului București așa cum rezultă din notele scrise depuse de reclamant la termenul de judecată din 9.11.2007.

Curtea reține de asemenea că nu sunt incidente nici dispozițiile art.19 Titlul VII din legea 247/2005 care dau în competența instanței de contencios administrativ acțiunile îndreptate împotriva deciziilor adoptate de Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, aspect care ar atrage competența secției de contencios admi9nistrativ a Curții de APEL TIMIȘOARA.

În consecință, reținând că obiectul acțiunii introductive nu îl constituie atacarea unui act administrativ în condițiile art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 ci o acțiune în revendicare imobiliară de drept comun, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sânnicolau

Văzând și dispozițiile art. 22 alin. 5.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local,SC SA, SC Panif SRL,Comuna prin Primar în favoarea Judecătoriei Sânnicolau

Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Se comunică:- reclam LA AV. - T, B-. -, nr. 3,. 9, Județ

:- CONSILIUL LOCAL -, Județ

-. - T, nr. 2, Județ

- - M, Județ

- -, nr. 510, Județ

- -, nr. 510, Județ

- - -, nr. 510, Județ

-. COMUNA PRIN PRIMAR -, Județ

Red.AP - 18.06.2009

Tehnored.LM. 18.06.2009

10expl/SM/emis 8 comunicări

Președinte:Adina Pokker
Judecători:Adina Pokker

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 12/2009. Curtea de Apel Timisoara