Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 20/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 20/CA
Ședința din Cameră de Consiliu - 04.02.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea acțiunii formulată de reclamanta - - -, cu sediul în C,--24, în contradictoriu cu pârâta-, domiciliată în C,-.
Cauza se soluționează fără citarea părților, conform art. 22(5) Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5392/118/07.06.2007 la Tribunalul Constanța - secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta - - C în contradictoriu cu pârâta -, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună; obligarea pârâtei la plata sumei de 592,06 lei reprezentând c/valoarea debit pentru perioada 11.07.2006 - 10.08.2006 și majorări de întârziere în valoare de 53,63 lei și 54,62 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 1 lei timbru judiciar.
La termenul din data de 11.03.2008 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța.
Prin Sentința civilă nr. 778/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta - - C în contradictoriu cu pârâta în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.51/2006, serviciile comunitare de utilități publice denumite, servicii de utilități publice, în înțelesul legii sunt definite ca totalitatea activităților de utilitate și interes public general, desfășurate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul satisfacerii cerințelor comunităților locale prin care se asigură utilitățile enumerate la lit.a-
3 al art.1 din lege stabilește că serviciile de utilitate publică fac parte din sfera serviciilor publice de interes general și prezintă particularitățile enumerate la literele "a-l", și că serviciile de utilități publice sunt în responsabilitatea autorităților publice locale potrivit hotărârilor adoptate la nivel local (art. 3 alin.1 din Legea nr. 51/2006).
Potrivit art. 24 alin.2 din Legea nr. 51/2006 raporturile juridice dintre operatori și utilizatorii serviciilor de utilități publice și utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfășurate în baza contractului cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilități publice, elaborat de autoritatea de reglementare competentă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor și caietelor de sarcini specifice acestora, iar potrivit art. 36 alin 1 din aceeași legea "raporturile juridice dintre operatori și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat".
S-a mai reținut că în categoria serviciilor de interes public intră numai acele servicii care deservesc comunitatea, fiind activități de utilitate sau de interes public, cum ar fi iluminatul străzilor, canalizarea localităților, epurarea apelor și intervenția în caz de calamități, activitățile care vizează energia termică în sistem centralizat la nivelul unităților administrativ teritoriale, transportul public, activitățile pentru întreținerea domeniului public al statului, etc.
Furnizarea unor astfel de servicii către diferite persoane fizice sau juridice nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin.2 și 3 din Legea nr. 51/2006, deoarece nu se află în prezența unei utilități ori a unui interes general, în scopul satisfacerii comunității.
S-a apreciat că în competența instanței de contencios administrativ cad litigiile ivite între operatori și utilizatorii de servicii de utilitate publică deoarece aceste contracte se încheie de regulă cu unitățile administrative teritoriale, în baza unor achiziții publice.
Potrivit art. 51 alin.4 din Legea nr. 51/2006 "soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii".
Întrucât litigiul ivit între părți, deși vizează furnizarea unor servicii, nu se încadrează în categoria serviciilor de utilitate publică ci se circumscrie unui litigiu civil, soluționarea acestuia este de competența instanței civile, respectiv judecătoria.
Urmarea declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr- la 20.05.2008.
În ședința publică din 20.11.2008 din oficiu s-a invocat de instanță excepția necompetenței materiale a Judecătoriei în soluționarea litigiului.
Prin Sentința civilă nr.20838/20.11.2008 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu. S-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Constanța să judece conflictul.
S-a reținut că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi de natură administrativă, privind serviciile comunitare de utilități publice, definite astfel printr-o lege specială, Legea nr. 51/2006, care stabilește competența absolută după materie.
Instanța a mai reținut că art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006 stabilește în mod expres competența de soluționare a litigiilor izvorâte din neplata facturilor de către utilizatori, aceasta revenind instanței de contencios administrativ. Normele de procedură (cum este cea consacrată în art.51 alin.3) sunt norme juridice de strictă interpretare, astfel că, atâta timp cât textul de lege este clar in ceea ce privește competența materială, judecătorul nu poate interpreta norma de procedură nici analitic, nici teleologic, aceste tipuri de interpretare fiind aplicabile doar normelor de drept material.
Chiar dacă prin OUG nr. 13/2008 textul art. 51 alin.3 s-a modificat în sensul că "Soluționarea litigiilor contractuale dintre operatori și utilizatori, inclusiv celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență. Cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror circumscripție teritorială se află domiciliul/sediul utilizatori"), această modificare nu are nicio relevanță în cauză atâta timp cât la data sesizării instanței de contencios administrativ aceasta era competentă, norma de procedură fiind de imediată aplicare și neretroactivând.
Pe rolul Curții de Apel Constanța cauza a fost înregistrată sub nr. 47/36/13.01.2009.
Analizând cauza sub aspectul competenței materiale, Curtea constată că obiectul cererii deduse judecății constă în obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând c/valoarea serviciilor de apă, canalizare, apă meteo.
Potrivit art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006, în forma în vigoare la momentul înregistrării acțiunii, "soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ".
Din dispozițiile citate rezultă, fără posibilitate de interpretare că deși raporturile juridice dintre operatori și utilizatorii serviciilor de utilitate publică au fost calificate ca fiind raporturi juridice de natură contractuală, supuse normelor de drept privat, legiuitorul a înțeles să dea în competența instanței de contencios administrativ toate litigiile izvorâte din neplata serviciilor furnizate/prestate, fără a se face vreo distincție după calitatea operatorului sau utilizatorului.
Față de cele reținute, Curtea constată că în speță competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța - secția de contencios administrativ, instanță care, legal învestită la data de 07.06.2007, rămâne competentă în virtutea dispozițiilor art.725 alin.2 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei- acțiunea în pretenții formulată de reclamanta - - -, cu sediul în C,--24, în contradictoriu cu pârâta-, domiciliată în C,-,în favoarea Tribunalului Constanța - secția de contencios administrativ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 04.02.2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.hot.jud. - -
Tehnored.gref.
4 ex./09.02.2009
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Prin prezenta, vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat întrucât prin Sentința civilă nr.20/CA/04.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța - secția de contencios administrativ.
Dosarul conține ____ file.
PREȘEDINTE DE COMPLET
GREFIER
2 ex.//09.02.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
