Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 221/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 221/F/CC/2008
Ședința din Camera de consiliu din data de 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Hunedoara și Judecătoria Petroșani în cauza privind pe reclamantul SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT P în contradictoriu cu pârâta.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită fără citarea părților, conform prevederilor art.22 alin.5 Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanța având în vedere actele dosarului și prevederile art.22 alin.2 Cod pr.civilă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Reclamantul SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT Paf ormulat acțiune în instanță prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G să fie obligată la plata sumei de 444 lei, reprezentând redevența neachitată și majorări de întârziere.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr.308/187/3 martie 2008 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 20 mp, iar pârâta nu a achitat redevența stabilită prin contract pe perioada trimestrului I 2004 și până în prezent.
Prin sentința nr.1210/CA/10.06.2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul Hunedoara și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Petroșani, invocând din oficiu excepția necompetenței materiale a tribunalului, raportat la prevederile art.70 din OUG nr.54/2006, considerând, în principal, că natura contractului de concesiune este una civilă, fiind incidente în cauză dispozițiile art.1 pct.1 Cod pr.civilă.
Judecătoria Petroșani prin sentința civilă nr.5750/30.10.2008 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Petroșani, a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului la Curtea de APEL ALBA IULIA în vederea stabilirii instanței competente să soluționeze cauza.
În motivarea sentinței judecătoria a reținut următoarele:
Contractul de concesiune așa cum a fost reglementat de Legea nr.219/1998 a fost prevăzut ca fiind un contract administrativ, atât din punct de vedere al concedentului, această calitate fiind atribuită în exclusivitate ministerelor sau altor organe de specialitate ale administrației publice centrale, respectiv unităților teritorial-administrative locale, după cum bunul este proprietate publică la nivel național sal local (art.5), cât și al calificării veniturilor obținute din contractele de concesiune ca fiind venituri la bugetul de stat sau local, după caz, prevăzându-se expres acest lucru în alin.(1) al art.4 unde se menționează explicit faptul că revedența obținută prin concesionare se face venit la bugete de stat naționale sau locale. Prin încheierea unor astfel de contracte de concesiune ca fiind unul administrativ, se are în vedere punerea în valoare a bunurilor proprietate publică și, nu ideea de profit ce guvernează contractele comerciale prin excelență, sau cele civile, în particular.
Această calificare a contractelor de concesiune a fost consolidată de către actuala lege a contenciosului administrativ, unde contractele administrative sunt asimilate cu actele administrative cărora le este aplicabil un regim de drept public (art.2 alin.(1) lit.c din Legea nr.554/2004).
Drept urmare, un contract de concesiune nu poate fi supus regulilor de drept privat, preeminența interesului public fiind reglementat aparte de normele de drept comun.
Având în vedere natura administrativă a unor astfel de raporturi juridice, însuși legiuitorul, atunci când a reglementat regimul contractelor de concesiune, în deplină concordanță cu dispozițiile Codului d e procedură civilă privind soluționarea cererilor în materie de contencios administrativ, a prevăzut expres ca fiind competent tribunalul prin secția de contencios administrativ, respectiv curtea de apel ca instanță de recurs.
Astfel, în Legea nr.219/1998, așa cum a fost modificată și completată de Legea nr.528/2004, la art.272prevede: "Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul autorității contractante. Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secția de contencios administrativ a curții de apel".
În consecință, litigiile ce privesc executarea, respectiv plata redevenței, a contractului de concesiune încheiate sub imperiul Legii nr.219/1998, sunt de competenta soluționare în primă instanță a secției de contencios administrativ a tribunalului.
Această competență reiese și din actuala reglementare a regimului concesiunilor.
Astfel, în Ordonanța de urgență nr.54/2006, la Capitolul IV ce reglementează dispozițiile privind exercitarea controlului și soluționarea litigiilor privind concesionarea, se prevede expres în art.66:
"(1) Soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
(2) Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului.
(3) Împotriva hotărârii tribunalului se poate face recurs la secția de contencios administrativ a Curții de apel, conform prevederilor legale".
Pe lângă acest aspect, al reiterării cu titlu de lege a reglementărilor privind competența materială în soluționarea litigiilor privind concesiunea, trebuie reamintite principiile ce guvernează, din punct de vedere procedural, competența, respectiv principiul neretroactivității legii și principiul aplicării imediate a legii noi,adică, sintetic spus, normele de procedură sunt de imediată aplicare.
În sprijinul acestor principii vine și art.725 Cod pr.civilă, așa cum a fost modificat încă din anul 2000 prin Ordonanța de urgență nr.138, unde se prevede expres faptul că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare și proceselor începute sub legea veche.
Faptul că în art.70 din Ordonanța de urgență nr.54/2006 se prevede "Contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe rămân supuse reglementărilor în vigoare la data încheierii lor", nu trebuie să ducă la concluzia că legiuitorul a dori să deroge de la principiile menționate și să instituie o excepție, și anume, cea a ultraretroactivității legilor procesuale civile.
Trebuie observat însă, că acest articol nu constituie o derogare de la dispozițiile procedurale în ceea ce privește soluționarea litigiilor privind concesionarea, înserate în Capitolul IV, ci reprezintă o confirmare a principiului neretroactivității legii civile, instituit prin art.1 din Codul civil, și nu a celor procesual civile.
. acestui articol în Capitolul VIII privind dispozițiile tranzitorii și finale și, nu în cel al procedurii de soluționare a litigiilor, nu a fost făcută decât să reia principiul neretroactivității legii civile, dar de această dată privind normele ce cârmuiesc fondul litigiului și nu cele procesuale, astfel că, în rejudecarea în prezent a unor cereri ce au ca obiect executarea unor contracte de concesiune încheiate anterior Ordonanței de urgență nr.54/2006 instanța trebuie să aibă în vedere îndeplinirea obligațiilor de către părți, așa cum ele le-au asumat, în mod valabil la momentul încheierii actului.
Art.70 nu poate fi aplicat, respectiv interpretat decât în sensul neaplicării legii noi de către instanță în soluționarea pe fond a raporturilor juridice născute anterior sub imperiul legii vechi, în sens contrar aducându-se grave prejudicii raportului de drept dedus judecății, ignorând astfel drepturile părților deja concretizate în acte de voință încheiate în mod valabil după legea existență în momentul nașterii lor.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea consideră că Tribunalul Hunedoaraa făcut o corectă analiză în drept a raportului dedus judecății. Astfel, se reține în speță, că contractul de concesiune a fost încheiat la data de 23.10.2002 - în temeiul Legii nr.50/1991 și în baza HCL nr.47/1997 - anterior adoptării Legii nr.554/2004 și respectiv a OUG nr.54/2006.
Ca atare, contractul de concesiune la data încheierii lui avea natură civilă, fiind astfel incidente prevederile art.1 pct.1 din Codul d e procedură civilă.
Fiind un contract civil, pretențiile decurgând din neplata prețului concesiunii atrage competența judecătoriei, conform art.2 pct.1 lit.b Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT P în contradictoriu cu pârâtul G, în favoarea Judecătoriei Petroșani.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./4 ex./25.11.2008
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu
