Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 29/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 29/CA
Ședința din Camera de Consiliu de la 07 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier: - -
La ordine fiind soluționarea conflictului negativ de competență născut între Tribunalul Iași și Judecătoria Iași, privitor la competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta " I" în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari. 902,.B, PT 25.
Cauza se soluționează fără citarea părților, în condițiile prevăzute de art. 22 Cod procedură civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, constatând pricina în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA D APEL,
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr.8887/14.12.2007, reclamanta "T I"A a solicitat obligarea pârâtei Asociația de Proprietari. 902,. B, PT 25 la plata sumei de 5.609,98 lei, reprezentând penalități pentru achitarea cu întârziere a facturilor pentru perioada ianuarie 2004 - aprilie 2006.
Prin sentința nr. 370/CA din 14 martie 2008 Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Iași, raportându-se la dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, astfel cum au fost ele modificare prin G nr.13/2008.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 7356 din 11.06.2008 și-a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, având în vedere dispozițiile art.725 alin.2 Cod procedură civilă, sesizând Curtea de APEL IAȘI în vederea emiterii regulatorului de competență.
Curtea, sesizată în condițiile arătate, constată următoarele:
Este necontestat faptul că, la data sesizării Tribunalului Iași, ca primă instanță, în materia contenciosului administrativ, în vederea soluționării acțiunii în pretenții formulată de operatorul serviciului public de producere, distribuție și furnizare a energiei termice în sistem centralizat, Tribunalul Iași, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, avea competența materială de a rezolva orice litigiu născut din faptul neachitării contravalorii serviciului furnizat, competență expresă stabilită prin art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006.
Ulterior însă, respectiv la data pronunțării hotărârii de declinare a competenței materiale de soluționare a acțiunii în pretenții, de față, norma de procedură evocată nu mai era în vigoare, ea fiind modificată prin nr.OUG13 din 20 februarie 2008, în sensul redării competenței de soluționare a litigiilor născute din neplata, în condițiile convenite, a prețului prestației, instanțelor de drept comun, abrogându-se orice referire la competența instanțelor de contencios administrativ de a rezolva litigiile născute între operatorul serviciului și utilizator.
Pe perioada în care litigiile menționate se soluționau de instanțele de contencios administrativ, urmare asimilării forțate, prin voința legiuitorului, a contractelor de furnizare cu contractele administrative, ele erau supuse regulilor și procedurilor specifice aplicabile raporturilor de drept administrativ, în pofida caracterului pur comercial al operațiunii de furnizare a energiei termice, efectuată de un comerciant.
Conform art.28 din Legea nr.554/2004, care a guvernat, până la adoptarea nr.OUG13/2008, raportul juridic dedus judecății, această lege se completa cu prevederile Codului d e procedură civilă numai în măsura în care în raporturile de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile lor, pe de altă parte, normele de drept comun nu erau incompatibile cu specificul raporturilor administrative, compatibilitate ce urma să se stabilească de instanță, cu prilejul soluționării cauzei.
Ori, prin adoptarea G nr.13/2008, Curtea constată că legiuitorul nu a făcut altceva decât să îndrepte eroarea de a asimila contractul de furnizare a energiei termice în sistem centralizat, încheiat de operatorul serviciului cu utilizatorii acestuia, contractelor administrative și să-i redea natura de contract comercial, rezultatul din statutul de comerciant al operatorului - furnizor și din natura comercială a operațiunii.
Ca atare, modificarea normelor de drept material și a celor de drept procesual, printr-o lege specială, face ca dispozițiile Legii nr.51/2006,astfel cum au fost ele modificate prin G nr.13/2008, să prevaleze în raport cu dispozițiile ce se constituie în drept comun, cuprinse în Codul d e procedură civilă, în condițiile în care chiar art.721 Cod procedură civilă stabilește că dispozițiile acestuia alcătuiesc procedura de drept comun doar în materie civilă și comercială în dreptul administrativ acestea aplicându-se numai în măsura în care nu cuprinde dispoziții potrivnice normelor din legile speciale.
Ori, din moment ce legiuitorul a decis să nu mai acorde vreo competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor născute între operatorul și respectiv utilizatorul serviciului comunitar se consideră că acesta a înțeles să deroge de la dispozițiile art.725 alin.2 Cod procedură civilă, norma referitoare la schimbarea competenței urmând a fi considerată ca fiind de imediată aplicabilitate.
Ca atare, atâta timp cât legiuitorul a scos din competența instanțelor de contencios administrativ soluționarea litigiilor dintre operatorul și utilizatorul serviciului de furnizare a energiei termice născute din neachitarea prețului prestației, în condițiile convenite, era imperios necesar ca tribunalul, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, să nu mai păstreze competența de a soluționa litigiul născut sub imperiul vechii legi, atâta timp cât legiuitorul, prin nr.OUG13/2008, a voit să pună în acord natura reală a contractului de furnizare cu normele de procedură aplicabile raporturilor comerciale.
Ca atare, Curtea, constatând că regulile de procedură instituite prin G nr.13/2008 au caracter derogatoriu și prevalează în raport cu dispozițiile art.725 alin.2 Cod procedură civilă și că regula consacrată de acesta nu poate fi aplicată în dreptul administrativ, în temeiul art.22 alin.5 Cod procedură civilă, stabilește că Judecătoria Iași, ca primă instanță în materie comercială, este instanța competentă să soluționeze acțiunea în pretenții născută din neachitarea, la termen și în condițiile convenite, a prețului energiei electrice furnizate în baza contractului încheiat de părțile în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii în pretenții introdusă de reclamanta " I"A în contradictor cu pârâta Asociația de Proprietari. 902,. B, PT 25 în favoarea Judecătoriei Iași, ca primă instanță în materie comercială.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din, 7 iunie 2008.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.07.2008.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
