Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 3/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 3/
Ședința din Camera de consiliu din 2 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași, privitor la competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta - I - în contradictor cu pârâții Asociația de proprietari P2 - P3, I, și
Cererea se soluționează în Camera de consiliu, fără citarea părților, în condițiile prevăzute de art. 22 Cod procedură civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Iași sub nr-, reclamanta - I - a chemat în judecată pârâții Asociația de proprietari P2 - P3, I, și, pentru a fi obligați la plata sumelor de 2.613,38 lei penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 481//28.03.2008 Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași, raportat la prevederile nr.OUG 13/2008, prin care a fost modificat art. 51 din Legea nr. 51/2006, în sensul că litigiile contractuale dintre operator și utilizator se realizează de instanțele de drept comun, potrivit legii.
Prin sentința civilă nr. 14073/21.11.2008, Judecătoria Iașia constatat competența soluționării cauzei, ca revenind Tribunalului Iași, declanșând prezentul conflict negativ de competență.
A reținut judecătoria că obiectul contractului de furnizare a energiei termice nr. 1478/19.07.2006 privește prestarea unui serviciu de utilitate publică general ce se circumscrie definiției cuprinse în art. 1 alin. 2 lit. d din Legea nr. 51/2006 iar soluționarea litigiului ce derivă din neplata acestui serviciu era de competența instanțelor de contencios administrativ, așa cum rezultă din dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, în forma sa aplicabilă la momentul investirii Tribunalului Iași, respectiv, data de 15.01.2008.
Art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 a fost modificat prin art. 51 din Ordonanța de urgență nr. 13 din 20 februarie 2008, forma actuală a textului fiind următoarea: "Soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență. Cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului."
Reiese că ulterior promulgării Ordonanței de urgență nr. 13 din 20 februarie 2008, competența de soluționare a unei cauze având un obiect identic celui din litigiul de față este determinată de normele de drept comun.
Dar, la data sesizării inițiale, Tribunalul Iașia fost corect învestit din punctul de vedere al competenței sale ratione materiae iar schimbarea competenței sale a intervenit în cursul procesului.
Prin urmare, instanța constată incidența în speță a dispozițiilor art. 725 alin. 2 cod procedură civilă, potrivit cărora, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanței legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe.
Această normă are un caracter special, derogând de la regula generală stipulată la art. 725 alin. 1 cod procedură civilă conform căreia, dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
A aplica dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 (modificat prin art. 51 din Ordonanța de urgență nr. 13 din 20 februarie 2008) la o situație de fapt ce s-a consumat înainte de intrarea sa în vigoare, respectiv, învestirea Tribunalului Iași, ar semnifica aplicarea retroactivă a legii civile ceea ce ar contravine principiului fundamental al neretroactivității legii ce-și are fundament atât în art. 15 alin. 2 din Constituție cât și în art. 1 cod civil.
Excepțiile de la această reglementare generală sunt expres prevăzute de lege și de strictă interpretare iar prevederile art. 51 din Ordonanța de urgență nr. 13 din 20 februarie 2008 nu au forma unei derogări de la principiul aplicării legii numai pentru viitor.
În consecință, în baza art. 725 alin. 2 cod procedură civilă, instanța a constatat că Tribunalul Iași este competent material să judece cererea.
Curtea, sesizată în condițiile arătate, constată următoarele:
Este necontestat faptul că, la data sesizării Tribunalului Iași, ca primă instanță, în materia contenciosului administrativ, în vederea soluționării acțiunii în pretenții formulată de operatorul serviciului public de producere, distribuție și furnizare a energiei termice în sistem centralizat, competența de soluționare a litigiilor izvorâte din neplata contravalorii serviciului furnizat aparținea instanței de contencios administrativ, conform prevederilor art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006 și că, la data pronunțării hotărârii de declinare a competențe
de soluționare a acțiunii în pretenții, aceste norme de procedură au fost modificate prin G nr.13 din 20 februarie 2008, în sensul redării competenței de soluționare a acestei categorii de litigii instanțelor de drept comun, eliminându-se prevederea referitoare la competența instanțelor de contencios administrativ.
Pe timpul cât litigiile izvorâte din raporturile juridice dintre operatorul serviciului și utilizatorul acestuia au fost date, prin voința legiuitorului, în competența instanțelor de contencios administrativ, urmare asimilării contractului de furnizare contractelor administrative, acestea erau supuse regulilor și procedurilor specifice aplicabile acestui din urmă gen de raporturi, consacrate, printre altele, și de Legea nr.554/2004.
Ori, conform art.28 din citatul act normativ, Legea contenciosului administrativ se completa cu prevederile Codului d e procedură civilă numai în măsura în care acestea erau incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile lor, pe de altă parte, compatibilitatea aplicării lor stabilindu-se de instanță, cu prilejul soluționării cauzei.
Prin adoptarea G nr.13/2008, legiuitorul nu a făcut altceva decât să îndrepte eroarea de a asimila contractul de furnizare a serviciului, încheiat de operator cu utilizatorul acestuia, contractelor administrative, redându-i acestuia valoarea de contract comercial, născută din statutul de comerciant al furnizorului serviciului și din natura pur comercială a operațiunii de furnizare de servicii.
Modificarea normelor de drept material și a celor de drept procesual, printr-o lege specială, face ca dispozițiile Legii nr.51/2006, modificată prin G nr.13/2008, să prevaleze în raport cu dispozițiile Codului d e procedură civilă, cu atât mai mult cu cât la art.721 Cod procedură civilă se stabilește că dispozițiile codului alcătuiesc procedura de drept comun doar în materie civilă și comercială și nu și în materie administrativă și se aplică numai în măsura în care acesta nu cuprinde dispoziții potrivnice legilor speciale.
Ori, din motive ce nu pot face obiectul controlului judecătoresc, legiuitorul a înțeles să anuleze competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor dintre operatorul și utilizatorul serviciului comunitar și, implicit, să deroge de la dispozițiile art.725 alin.2 Cod procedură civilă, normă de procedură care este de imediată aplicațiune, instanțele de contencios administrativ neputând continua judecata în contra voinței legiuitorului, care, prin adoptarea G nr.13/2008, a dorit să pună de acord natura reală a contractului cu normele de procedură aplicabile cu ocazia soluționării litigiilor născute din executarea acestora.
Curtea, constatând că regulile de procedură instituite prin G nr.13/2008 au caracter derogatoriu și prevalează în raport cu dispozițiile art.725 alin.2 Cod procedură civilă și că regula instituită de acestea nu poate fi aplicată în materie administrativă, în contra voinței legiuitorului, în temeiul art.22 Cod procedură civilă, stabilește că Judecătoria Iași, ca primă instanță în materie comercială, este instanța competentă să soluționeze acțiunea în pretenții promovată de reclamanta - I - I în contradictor cu pârâții și și Asociația de proprietari P2 - P3,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta - I -, în contradictor cu pârâții și și Asociația de proprietari P2 - P3, I, în favoarea Judecătoriei Iași, ca primă instanță în materie comercială.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 2 februarie 2009.
Președinte
- Grefier
- -
Red.
Tehnored.
6 ex.
09.02.2009
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
