Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 3/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.3 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență între Tribunalul Prahova și Judecătoria Ploiești în ceea ce privește soluționarea acțiunii formulată de reclamantaDIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, cu sediul în P, Soseaua, nr. 14-16, Județul P, în contradictoriu cu pârâțiiDIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, cu sediul în C,-, Județul C șiCONSILIUL JUDETEAN, cu sediul în C,-, Județul
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, procedura fiind legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr-, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Pac hemat în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C și Consiliul Județean C, și a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 97.217,70 lei.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit dispozițiilor art.54 al.4 din Legea nr.448/2006, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată, precum și că pârâții trebuie să plătească suma solicitată, care reprezintă diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată aparținătorului, pentru un număr total de 9 beneficiari, sumă aferentă perioadei 1.01.2007-31.12.2008.
Prin sentința civila nr.4587/15.04.2009, Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competenta în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, motivat în esență de faptul că părțile au calitatea de autorități publice, că sunt incidente dispozițiile art.10 al.1 din Legea 554/2004, precum și că litigiile privind actele administrativ fiscale sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
La Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecată din data de 8.12.2009, din oficiu, tribunalul a invocat excepția de necompetență materială, față de care a rămas apoi în pronunțare.
Prin sentința nr.584/08.12.2009 Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II a admis excepția de necompetență materială, invocata din oficiu, și a declinat competența de judecată a cauzei formulata de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C și Consiliul Județean C, în favoarea Judecătoriei Ploiești, urmând ca după rămânerea irevocabila a hotărârii să se constatate conflictul negativ de competență și să se înainteze dosarul la Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în vederea soluționării acestuia.
Tribunalul a reținut că reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile art. 54 din Legea nr.448/2006 și art. 34 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare prevederilor Legii nr. 448/2006, temeiuri juridice care nu prevăd competenta instanței de contencios administrativ.
Tribunalul a mai reținut că, de principiu, competența instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile și condițiile prevăzute expres de legiuitor.
Or, Legea nr. 448/2006 nu reglementează competența instanței de contencios administrativ, iar HG 268/2007 reglementează doar două ipoteze în care intervine această competentă specială (neemiterea în maxim 30 de zile a deciziei ori aprobării de plată pentru dispozițiile medicale solicitate de persoane cu handicap - art. 10 și nerezolvarea favorabilă a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă, formulată de studentul cu handicap grav sau accentuat - art. 11), în care însă nu se încadrează prezenta acțiune, astfel că pentru aceasta este incidentă competenta de drept comun.
Tribunalul a mai reținut că cele două situații de excepție erau oricum (și în cazul nereglementării competentei speciale) în competența instanței de contencios administrativ, fiind vorba de nesoluționarea în termen legal a unei cereri de către o instituție publică, respectiv contestarea unei,decizii, a unei astfel de instituții.
Tribunalul nu a reținut susținerile Judecătoriei P - conform cărora competenta instanței de contencios administrativ este atrasă de calitatea părților de autorități publice, că sunt incidente dispozițiile art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 - referitoare la "contribuții", precum și că litigiile privind actele administrativ fiscale sunt de competența contenciosului administrativ.
Astfel, tribunalul a considerat că, de principiu, calitatea de instituție/autoritate publică a părților nu atrage automat competența contenciosului administrativ (ca în cazul comercianților), cunoscut fiind faptul că autoritățile / instituțiile publice pot să emită și acte de drept civil, de dreptul muncii și de drept comercial, iar nu doar acte administrative.
Tribunalul a reținut că sfera contenciosului administrativ este reglementată de dispozițiile art.1, art.8 si art.9 din Legea nr.554/2004, și cuprinde, în esență, litigiile promovate de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
De reținut, că, în principiu, calitatea de reclamant în litigiile de contencios administrativ o au persoanele (fizice sau juridice) de drept privat vătămate ( în condițiile menționate anterior), precum și subiectele de sezinare prevăzute expres de dispozițiile art.1 al.3-8 din Legea nr.554/2004. In plus, raporturile de drept administrativ se formează între subiecte de drept din afara sistemului administrației publice și subiecte de drept din cadrul acesteia, în cadrul acestora părțile aflându-se într-o poziție de "inegalitate juridică".
Ca urmare, tribunalul a apreciat că dispozițiile menționate anterior stabilesc competenta funcțională a instanțelor de contencios administrativ, iar dispozițiile art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 reglementează competența materială a instanțelor de contencios administrativ de diferit, respectiv competența după natură și valoarea obiectului cauzei, respectiv după poziția emitentului actului administrativ contestat.
Așadar, doar cauzele care sunt de competența funcțională a instanțelor de contencios administrativ urmează a fi "clasificate" în funcție de criteriile prevăzute la art.10 al.1 din Legea nr.554/2004.
Totodată, tribunalul a apreciat că prezenta cauză are ca obiect plata unei sume de bani, reprezentând diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată aparținătorului, pentru un număr de 9 persoane cu handicap, respectiv obligarea pârâților să restituie reclamantei o parte din cheltuielile efectuate cu aceste persoane, în valoarea precizată de aceasta.
Tribunalul nu a reținut nici susținerea instanței de fond - referitoare la caracterul de contribuție al sumei solicitate de reclamantă -, întrucât "contribuțiile" reglementate de dispozițiile art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 presupun o reglementare legala expresa în ce privește persoana obligată la plata, cuantumul, modalitatea de calcul, reținere și virare (ca și în cazul taxelor, impozitelor, datoriilor vamale), în această categorie incluzându-se contribuțiile la diverse fonduri ( ex. CAS, CASS, contribuție la fondul de accidente și boli profesionale, contribuție la fondul de garantare a creanțelor salariale, contribuție la fondul de somaj.etc.). Or, este evident că suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria menționată anterior.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că cheltuielile solicitate de reclamantă nu pot fi asimilate taxelor, impozitelor, datoriilor vamale sau contribuțiilor reglementate de art.10 al.1 din Legea nr.554/2004, astfel că nu pot fi reținute, ca fiind aplicabile, aceste dispoziții.
Referitor la împrejurarea că litigiile privind actele administrativ fiscale sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, tribunalul a apreciat că aceasta este, în principiu, corectă, însă în legile speciale care le reglementează legiuitorul a prevăzut expres competența instanței de contencios administrativ ( ex. art.218 al.2 din OG 92/2003).
Insă prezenta cauză nu se încadrează în categoria litigiilor fiscale, întrucât acestea din urmă sunt definite expres de dispozițiile art.1 din OG 92/2003 și au ca obiect obligațiile părților născute din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal, administrarea drepturilor vamale, precum și administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii.
In plus, așa cum s-a reținut anterior, în cadrul Legii nr. 448/2006 și HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare prevederilor acesteia, nu se prevede competența instanței de contencios administrativ, astfel că aceasta nu poate fi dedusă sau aplicată prin analogie.
Câtă vreme acțiunea formulată de reclamantă este una în pretenții (de altfel, așa a și fost intitulată de aceasta) și nu se circumscrie obiectului special al Legii nr. 554/2004, tribunalul a apreciat că în cauză este incidentă competența de drept comun, astfel că excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, este întemeiată.
In consecință, față de dispozițiile legale precizate și cele ale art. 8 alin. 1 și art. 158 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul a admis excepția de necompetentă materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești - întrucât în cauză competența teritorială este alternativă, iar reclamanta și-a manifestat expres voința, alegând competența acestei instanțe ( fila 4).
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI la nr-.
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Pac hemat în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C și Consiliul Județean C, și a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 97.217,70 lei, reprezentând diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată aparținătorului, în baza dispozițiilor art.54 al.4 din Legea nr.448/2006, care prevăd că decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
Legea nr. 448/2006 nu prevede competența instanței de contencios administrativ, iar HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare prevederilor Legii nr. 448/2006 prevede numai două situații în acest sens, art. 10 - neemiterea în maxim 30 de zile a deciziei ori aprobării de plată pentru dispozițiile medicale solicitate de persoane cu handicap, și art. 11-nerezolvarea favorabilă a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă, formulată de studentul cu handicap grav sau accentuat, neincidente în prezenta cauză.
Contenciosul administrativ, potrivit art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, este activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente, potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
În cauză, conflictul nu s-a născut din emiterea sau încheierea unui act administrativ, sau din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, conflictul s-a ivit între părți urmare nedecontării unor cheltuieli, diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată aparținătorului, astfel că sumele solicitate nu constituie nici axe, impozite, contribuții, datorii vamale, sau accesorii ale acestora, în sensul dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Pentru aceste motive, curtea constată că ererea formulată de reclamantă nu este de competența instanței de contencios administrativ, este de competența instanței civile de drept comun, respectiv a judecătoriei, conform art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod
procedură civilă, în soluționarea conflictului negativ de competență între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova, curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantaDIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, cu sediul în P, Soseaua, nr. 14-16, Județul P, în contradictoriu cu pârâțiiDIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, cu sediul în C,-, Județul C șiCONSILIUL JUDETEAN, cu sediul în C,-, Județul C, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2010.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red./CC
5 ex/22.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
