Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 35/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 35
Ședința din Camera de Consiliu de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
Grefier: - -
********
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Craiova și Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal privind acțiunea declarată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtele și SC
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 30.03.2007, reclamanții, și C-tin. au chemat în judecată C și Societatea SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate nr. 8362/17.08.2005, contract intervenit între cele două pârâte.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare menționat, cele două pârâte s-au obligat să vândă, respectiv să cumpere imobilul cu destinație spațiu comercial situat în C, str. -. - nr. 3, imobil compus din construcții și terenul aferent în indiviziune.
Reclamanții solicită să se constate că acest contract de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, la data încheierii sale fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 21 al. 5 din Legea 10/2001 republicată.
Susțin reclamanții că pentru imobilul în litigiu au formulat notificare în baza Legii 10/2001 în prezent cererea lor făcând obiectul dosarului nr. 368/2004 al Tribunalului Dolj.
Au mai precizat că imobilul în cauză a aparținut Băncii Comerțului SA C, fiind preluat de stat în baza Decretului 92/1950, autorii lor având calitatea de acționari ai Băncii Comerțului SA C, astfel că ei, în calitate de moștenitori au formulat în conformitate cu art. 3 si 4 Legea 10/2001, notificarea prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului.
In drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 21 al. 5 Legea 10/2001.
In dovedire, au depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate nr. 8362/17.08.2005.
La data de 07.05.2007 reclamanții și-au precizat acțiunea inițială solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 8362/17.08.2005 fiind încălcate și dispoz. art. 4 pct. 4 Legea 422/08.07.2001 rep. întrucât spațiul ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare se află în imobilul denumit Casa A, imobil ce este cuprins în lista monumentelor istorice situate în municipiul
Reclamanții susțin că nulitatea invocată derivă din faptul că nu s-a respectat dreptul de preemțiune al Statului Român prin organele specializate.
In apărare, SC SRL, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca prescrisă, având în vedere prev. art. 45 al. 5 Legea 10/2001 și întrucât motivul de nulitate, respectiv art. 21 al. 5 Legea 10/2001 rep. a intrat în vigoare la 3 zile după publicarea în Monitorul Oficial din 02.09.2005, dispoz. art. 45 al. 5 din lege se aplică în sensul că începutul termenului de prescripție curge de la data intrării în vigoare a cauzei de nulitate.
A mai arătat că, contractul de vânzare-cumpărare în litigiu a fost încheiat la data de 17.08.2005 data la care erau în vigoare prevederile Legii 10/2001 rep. din 04.04.2005 care nu instituiau interdicția înstrăinării bunurilor imobile, astfel că actul al cărui nulitate absolută se solicită a se constata a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale de la acel moment.
Pârâta a susținut că a fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, contract încheiat în vederea punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, respectiv sentința nr. 877/08.06.2004 a Tribunalului Dolj -Secția Comercială și de contencios administrativ în dosarul nr. 489/COM/2004.
Solicită, de asemenea pârâta, să se respingă cererea ca fiind formulată de persoane ce nu-și pot justifica legitimarea procesuală activă și nici interesul în cauză și ca neîntemeiată, întrucât imobilul în litigiu nu a intrat în patrimoniul statului român prin preluare abuzivă de la Banca Comerțului SA, astfel că reclamanții nu au vocație la restituirea acestui imobil.
A precizat că prin Decretul pentru naționalizarea unor imobile a fost preluat și un apartament situat în C,-, fără a se preciza că imobilul ce a intrat în patrimoniul prin cumpărare a fost apartamentul naționalizat.
A susținut pârâta că spațiul comercial pe care-l deține este o fostă prăvălie și nu un apartament și de altfel Banca Comerțului Caî nstrăinat mai multe din apartamentele situate în str. - nr. 4, precum și prăvălia nr. 1 prin actul de vânzare autentificat de Tribunalul Dolj la nr. 44 și transcris la nr. 540/10.04.1948.
Menționează pârâta că prin încheierea Tribunalului Dolj din 22.02.1950 dosarul 412/950 a fost scoasă la vânzare averea mobiliară și imobiliară a debitoarei Banca Comerțului SA în vederea satisfacerii creanțelor Statului R, iar prin decizia nr. 1834/25.08.1950 s-a decis autorizarea lichidatorului Băncii Comerțului SA în lichidare să amortizeze în registre valoarea imobilelor naționalizate conform Decretului 92/1950, și dacă nu se afla în lichidare, acționarii nu ar fi avut dreptul decât la participarea distribuirii dividendelor și nu un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu.
In consecință, susține pârâta că reclamanții nu au drept la restituirea sau revendicarea imobilului și nu pot justifica nici un interes în promovarea cererii.
Din oficiu, instanța a invocat excepția necompetentei materiale a instanței.
Prin sentința nr. 14787/05.11.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- a fost admisă excepția și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Comercială, întrucât pârâta este societate comercială, iar litigiul are ca obiect un spațiu comercial și nu este evaluabil în bani, instanța având în vedere prevederile art. 2 al. 1 lit. A Cod pr. civilă, conform cărora tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani și văzând dispoz. art. 159 pct. 2 Cod pr. civilă prin raportare la art. 158 al. 1 Cod pr. civilă, a fost admisă excepția și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Comercială.
Primind dosarul, acesta a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Comercială sub nr-, care prin încheierea de ședință de la 19.03.2008, în raport de dispozițiile Legii 554/2004, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea Secției Contencios Administrativ și Fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, s-a fixat termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
La termenul de judecată de la 22.04.2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, pe care o va admite, având în vedere următoarele considerente:
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 1144 din 22 aprilie 2008 declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții, domiciliat în B,-, sector 2, domiciliat în B,-, sector 2, domiciliat în B,-, sector 2, domiciliat în B,-, sector 2, domiciliat în T,-,. 14, jud. T, în contradictoriu cu pârâții C, cu sediul în C,-, jud.D, SC C, cu sediul în C, -, nr. 3, -asa Albă, jud. D, în favoarea Judecătoriei Craiova - Secția Civilă.
A constat conflict negativ de competență și înaintează dosarul Curții de Apel Craiova pentru soluționarea conflictului.
A suspendat din oficiu procedura.
În considerentele sentinței se reține faptul că pârâții C și SC SRL C au încheiat contractul de vânzare - cumpărare cu plata prețului în rate nr. 8362/17.08.2005, obiectul contractului constituindu-l spațiul comercial situat în mun. C str. -. - nr. 3 în suprafață de 129,25. din care utilă 99,42. și a terenului aferent în indiviziune în suprafață de 25,17. imobilul respectiv fiind bun din domeniul privat al municipiului Cu privire la respectivul imobil reclamanții au formulat notificare în baza Legii 10/2001 și au invocat în cauză dispozițiile art. 21 alin. 5 din legea nr. 10/2001 care sancționează cu nulitate absolută actele de dispoziție cu privire la imobilul notificat până la soluționarea procedurilor administrative și după caz judiciare.
S-a reținut faptul că imobilul în discuție este un bun privat astfel că actul de vânzare - cumpărare nu poate fi contestată în fața instanței de contencios administrativ ci în fața instanței civile.
Potrivit art. 121 alin 1 și 2 din legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. (1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege.
Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supusedispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 2 din legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supusregimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel.
Aceste dispoziții sunt în concordanță cu dispozițiile din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ care la obiectul acțiunii judiciare arată faptul că nstanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
Contractele administrative sunt acte administrative asimilate și sunt definite de lege prin art. 2 alin. 1 lit. c din legea contenciosului administrativ ca fiind contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
După cum se observă contractul administrativ are ca obiect în mod obligatoriu un bun ce aparține domeniului public sau lucrări de interes public ori servicii publice și nu privește un bun ce aparține domeniului privat al unei unități teritorial administrative.
Contractul din speța de față nu este un contract administrativ ci unul de natura civilă astfel că instanța de judecată competentă să soluționeze litigiul este instanța civilă.
În acord cu această opinie sunt și dispozițiile legii nr. 550/2002 care prin reglementări exprese stabilește competența instanța de contencios administrativ numai în situații speciale privind contestarea raportului de evaluare și stabilirea prețului de vânzare, refuzul de a încheia procesul-verbal sau încheierea nelegală și netemeinică a procesului verbal cuprinzând datele cu privire la desfășurarea procedurii de vânzare și prețul obținut pentru spațiul vândut, refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare sau orice alte litigii privind desfășurarea procedurilor de vânzare a spațiilor comerciale sau de prestări de servicii.
S-a constatat că numai procedura privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii a fost dată de legiuitor în competența instanței de contencios administrativ prin dispoziții exprese și limitativ prevăzute în lege, în schimb legiuitorul a evitat să dea în competența instanței de contencios administrative contestarea actului final contractul de vânzare cumpărare din cauza naturii civile a acestuia.
Pe cale de consecință, s-a apreciat faptul că instanța civilă - Judecătoria Craiova este competentă în soluționarea cauzei urmând să se ecline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova - Secția Civilă.
În temeiul art. 21, 22 Cod pr. civilă se va consta conflict negativ de competență și se va înainta dosarul Curții de Apel Craiova pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Dosarul a fost înaintat Curții de Apel Craiova care a fost înregistrat pe rolul acesteia sub nr-.
În urma conflictului negativ de competență ivit Curtea stabilește competența de soluționare cererii în favoarea Judecătoriei Craiova pentru următoarele considerente:
Contractele administrative sunt acte administrative asimilate și sunt definite de lege prin art. 2 alin. 1 lit. c din legea contenciosului administrativ ca fiind contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
După cum se observă contractul administrativ are ca obiect în mod obligatoriu un bun ce aparține domeniului public sau lucrări de interes public ori servicii publice și nu privește un bun ce aparține domeniului privat al unei unități teritorial administrative.
Contractul din speța de față nu este un contract administrativ ci unul de natura civilă astfel că instanța de judecată competentă să soluționeze litigiul este instanța civilă.
În acord cu această opinie sunt și dispozițiile Legii nr. 550/2002 care prin reglementări exprese stabilește competența instanța de contencios administrativ numai în situații speciale privind contestarea raportului de evaluare și stabilirea prețului de vânzare, refuzul de a încheia procesul-verbal sau încheierea nelegală și netemeinică a procesului verbal cuprinzând datele cu privire la desfășurarea procedurii de vânzare și prețul obținut pentru spațiul vândut, refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare sau orice alte litigii privind desfășurarea procedurilor de vânzare a spațiilor comerciale sau de prestări de servicii.
Se constată că numai procedura privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii a fost dată de legiuitor în competența instanței de contencios administrativ prin dispoziții exprese și limitativ prevăzute în lege, în schimb legiuitorul a evitat să dea în competența instanței de contencios administrative contestarea actului final contractul de vânzare cumpărare din cauza naturii civile a acestuia.
Fiind în discuție o cerere privind nulitatea contractului de vânzare cumpărare, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Craiova Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtele și SC C, în favoarea Judecătoriei Craiova
Cu recurs în termen de 5 zile de comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Iunie 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. D
Ex.9//09.07.2008
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu
