Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 4/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4/CC
Ședința din cameră de consiliu de la 15 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Piatra Neamț și Tribunalul Neamț, în cauza privind acțiunea formulată de reclamanta COMPANIA JUDEȚEANĂ SERV SA P N, în contradictoriu cu pârâtul.
Procedura completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
CURTEA DE APEL
- DELIBERÂND -
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4553/15 noiembrie 2007 Judecătoria Piatra Neamța declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.
În motivare a reținut că serviciile de alimentare cu apă și de canalizate prestate de către reclamantă reprezintă servicii comunitare de utilități publice în sensul art. 1 alin. 2 din legea 51/2006, lege invocată și de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată. Acest act normativ stabilește cadrul juridic unitar al tuturor serviciilor de utilități publice. Potrivit art. 51 alin. 3, "soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedura de urgență". Având în vedere această dispoziție legală, instanța a apreciat că prezenta cauză, al cărei obiect îl reprezintă plata contravalorii serviciilor furnizate de alimentare cu apă și de canalizare, este de competența Tribunalului Neamț - Secția de Contencios Administrativ.
La rândul său, Tribunalul Neamț - Secția Comercială și Contencios Administrativ, sesizat prin declinare, prin sentința civilă 328/CA/19.12.2007 pronunțată în dosarul nr- a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, considerând că litigiul are o natură civilă și nu contencios administrativă, fiind aplicabile dispozițiile art. 51 al. 4 și nu alin. 3 din Legea nr. 51/2006.
A mai reținut tribunalul că potrivit art. 36 alin. 1 din lege: raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.
Potrivit art. 41 alin. 2 din lege: Contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice.
Chiar în prezența acestor inadvertențe legislative, competența aparține instanței de drept comun în privința contractelor de prestări servicii încheiate între furnizori și utilizatori, întrucât:
Conform art. 51 alin. 3 din Legea 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă numai în privința raporturilor juridice de drept administrativ în care o parte este o autoritate publică, cum sunt, de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciilor de utilități publice, care se aprobă prin hotărâre a consiliului local au a consiliului județean, după caz, conform art. 30 alin. 2 din aceeași lege.
Conform art. 51 alin. 4 din Legea 554/2004, ca regulă, instanța de drept comun este competentă în privința tuturor celorlalte raporturi juridice drept privat, definite ca atare prin art. 36 alin. l din lege,m cum este și cazul raporturilor care se stabilesc între operatorii acestor servicii, ambele subiecte ale raportului fiind de drept privat.
Un argument în plus în sensul celor susținute îl reprezintă faptul că noțiunea de contract administrativ, astfel cum este definitivă de art. 2 alin. 1 lit. c teza a 2-a din Legea 554/2004 și care ar putea atrage competența instanței de contencios administrativ nu include și ipoteza supusă discuției: contractele de prestări servicii încheiate între persoane fizice sau juridice de drept privat și furnizorii de utilități reglementate de Legea 51/1996.
Considerând că există conflict negativ de competență, tribunalul a înaintat dosarul Secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Curții de APEL BACĂU.
Curtea, ca instanță regulator de competență, reține următoarele:
Art. 1 alin. 2 din Legea 51/2006 prevede că în înțelesul prezentei legi, serviciile publice comunitare de utilități publice denumite servicii de utilități publice, sunt definite ca fiind totalitatea activităților de utilitate și interes public general, desfășurate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, sub conducerea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul satisfacerii cerințelor comunităților locale, prin care se asigură utilitățile enumerate la lit. a-
Art. 1 alin. 1 din aceeași lege prevede că prezenta lege stabilește cadrul juridic instituțional unitar, obiectivele, competențele, atribuțiile și instrumentele specifice necesare înființării, organizării, gestionării, finanțării, exploatării, monitorizării și controlul funcționării serviciilor comunitare de utilități publice.
Prin art. 1 alin. 3 din lege stabilește că serviciile de utilități publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general și prezintă anumite particularități, prevăzute la lit. a-i și că serviciile de utilități publice sunt în responsabilitatea autorităților publice locale potrivit hotărârilor adoptate la nivel local.
Art. 36 alin. 1 din lege prevede că raporturile juridice dintre operatorii (art. 33-35 din lege) și utilizatorii (art. 41 din lege) serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.
Art. 51 alin. 3 din lege prevede că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor prevăzute de Legea 51/2006, precum și cele izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență.
Art. 51 alin. 4 din lege prevede că soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii.
În categoria serviciilor de utilitate publică intră numai acele servicii care deservesc comunitatea, fiind activități de utilitate sau de interes public, cum ar fi: iluminatul străzilor etc. canalizarea localităților, epurarea apelor și intervenția în caz de calamități, activitățile care vizează energia termică în sistem centralizat la nivelul unităților administrativ teritoriale, transportul public, activitățile pentru întreținerea domeniului public al statului etc.
Furnizarea unor astfel de servicii către diferite persoane fizice sau juridice nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. 2 și 3 din lege, deoarece se află în prezența unei utilități ori unui interes general, în scopul satisfacerii comunității.
Toate dispozițiile privind operatorii și utilizatorii din acesta lege se referă la serviciile de utilitate publică și deci nu sunt incidente consumatorilor rezidenți, deoarece aceștia nu pot fi beneficiarii unor servicii de utilitate publică.
În consecință, legiuitorul a considerat că în competența instanțelor de contencios administrativ să cadă litigiile ivite între operatorii și utilizatorii de servicii de utilitate publică, în caz de neplată a contravalorii serviciilor de utilitate publică furnizate, deoarece aceste contracte se încheie de regulă cu unitățile administrativ teritoriale.
Toate celelalte litigii care vizează furnizarea unor servicii către orice beneficiar, dar care nu încadrează în categoria serviciilor de utilitate publică și se circumscriu "litigiilor civile", în sens larg (art. 51 alin. 4 din lege) vor fi soluționate în primă instanță potrivit regulilor de drept comun, potrivit art. 1 și 2 Cod procedură civilă.
În consecință, apreciază că litigiul de față cade în competența judecătoriei și în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. ultim Cod procedură civilă, urmează a înainta dosarul respectivei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite sesizarea.
Stabilește competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț în cauza privind acțiunea formulată de reclamanta COMPANIA JUDEȚEANĂ SERV P cu sediul în P N, str. -. - nr. 20, județul N în contradictoriu cu intimatul cu domiciliul în comuna Roșie, satul, str. - nr. 476/N 500, județul
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,15.02.2008.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Tehnored. 4 ex. 25/25 febr. 2008
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu
