Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 4/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--05.03.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.4
Camera de Consiliu din 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Caransebeș și Tribunalul C - S în soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în contradictoriu cu pârâții, G, Consiliul Local, Primăria - prin Primar, G, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, note scrise din partea pârâtului, în un exemplar.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin rezoluția înregistrată la udecătoria Caransebeș, sub nr- din 20.12.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, G, R, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 248 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 246 Cod penal. Totodată, prin aceeași rezoluție, a dispus înaintarea dosarului nr. 940/P/2007 la udecătoria Caransebeș, pentru ca această instanță să se pronunțe cu privire la înscrierea în fals a înscrisurilor în litigiu, în raport de dispozițiile art. 228 pct. 6 și art. 245 alin. 1, lit. c 1 Cod procedură penală.
Cauza a fost înregistrată la udecătoria Caransebeș sub nr- la data de 20.12.2007.
Prin sentința civilă nr. 975/30.04.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Caransebeș a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul C-, secția civilă, sub nr- la data de 29.05.2008.
Prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din data de 05.06.2008 în dosarul nr- Tribunalul C - S - Secția civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia serviciului de registratură, în vederea repartizării aleatorii pentru secția de contencios administrativ și fiscal, a aceluiași Tribunal.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul - S - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 12.06.2008.
Tribunalul a analizat excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a reținut că în contenciosul administrativ, reglementat de Legea nr. 554/2004, acțiunea este admisibilă, în condițiile îndeplinirii mai multor cerințe, printre care și existența unui act administrativ de autoritate.
Tribunalul a reținut că nu a susținut că hotărârile 17/ 13.04.2001 și respectiv, nr. 17/ 27.04.2001, emise de Consiliul Local sunt ilegale, în sensul că au fost violate dispozițiile legale, care reglementează domeniul public ci, că sunt false.
Acesta a considerat că constatarea nulității actelor administrative în discuție, apare ca fiind urmarea directă a săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală și ca accesoriu al unei acțiuni penale de natură să atragă, în aplicarea dispozițiilor art. 348 și art. 17 Cod procedură penală raportat la art. 288 alin. 1 și 2 Cod penal, competența instanței care ar fi judecat cauza penală, respectiv Judecătoria Caransebeș.
Tribunalul a admis excepția lipsei competenței materiale și, în baza art. 1 Cod procedură civilă, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
De asemenea, tribunalul, în baza art. 20 alin. 2 Cod procedură civilă, a constatat că există un conflict negativ de competență, iar în baza art. 21 Cod procedură civilă, a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Timișoara, în drept să hotărască asupra conflictului de competență.
Prin sentința civilă nr. 47/21.01.2009, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu; a declinat competența soluționării acțiunii formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în contradictoriu cu pârâții, G, Consiliul Local, Primăria - Prin Primar, G, în favoarea Judecătoriei Caransebeș; a constatat conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Curtea de Apel Timișoara.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr-, la data de 05.03.2009, în vederea soluționării conflictului de competență.
Analizând probatoriuladministrat în cauză,Curtea constată următoarele:
Obiectul litigiului:
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș de anulare a două hotărâri ale Consiliului Local, de anulare a unui proces verbal de ședință și de anulare a unei adeverințe emisă de Primăria.
Astfel, prin rezoluția înregistrată la udecătoria Caransebeș, sub nr- din 20.12.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, G, R, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 248 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 246 Cod penal. Totodată, prin aceeași rezoluție, a dispus înaintarea dosarului nr. 940/P/2007 la udecătoria Caransebeș, pentru ca această instanță să se pronunțe cu privire la înscrierea în fals a înscrisurilor în litigiu, în raport de dispozițiile art. 228 pct. 6 și art. 245 alin. 1, lit. c1Cod procedură penală.
Soluția Judecătoriei Caransebeș:
Judecătoria Caransebeș, prin sentința civilă nr. 975/30.04.2008, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-
Soluția Tribunalului C S:
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul C-, secția civilă, la data de 29.05.2008 sub nr-. Secția civilă a Tribunalului C - S, prin încheierea din ședința publică din data de 05.06.2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia serviciului de registratură, în vederea repartizării aleatorii pentru secția de contencios administrativ și fiscal, a aceluiași Tribunal.
Pentru a se pronunța, astfel, secția civilă, a reținut că obiectul cauzei îl constituie anularea a două hotărâri ale Consiliului Local, anularea unui proces verbal de ședință și anularea unei adeverințe emisă de Primăria.
Tribunalul, analizând excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, a reținut că în contenciosul administrativ, reglementat de Legea nr. 554/2004, acțiunea este admisibilă, în condițiile îndeplinirii mai multor cerințe, printre care și existența unui act administrativ de autoritate.
În speță - a reținut Tribunalul C-S - pârâtul nu a susținut că hotărârile 17/13.04.2001 și, respectiv, nr. 17/27.04.2001, emise de Consiliul Local sunt ilegale, în sensul că au fost violate dispozițiile legale, care reglementează domeniul public ci că sunt false.
Or, în atare situație - a reținut Tribunalul C-S - constatarea nulității actelor administrative în discuție apare ca fiind urmarea directă a săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală și ca accesoriu al unei acțiuni penale de natură să atragă, în aplicarea dispozițiilor art. 348 și art. 17 Cod procedură penală raportat la art. 288 alin. 1 și 2 Cod penal, competența instanței care ar fi judecat cauza penală, respectiv Judecătoria Caransebeș.
Pe cale de consecință, față de considerentele de mai sus, Tribunalul C-S a admis excepția lipsei competenței materiale și, în baza art. 1 Cod procedură civilă, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
Constatând că există un conflict negativ de competență, Tribunalul C-S a înaintat dosarul Curții de Apel Timișoara, în baza art. 21 Cod procedură civilă, în vederea soluționării conflictului de competență.
Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Curtea reamintește că obiectul prezentului litigiu este reprezentat de cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș de anulare a două hotărâri ale Consiliului Local, anularea unui proces verbal de ședință și anularea unei adeverințe emisă de Primăria.
În privința dispozițiilor legale aplicabile unor astfel de situații, Curtea precizează că art. 17 Cod de Procedură Penală prevede următoarele:
"Acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.
În acest scop, organul de urmărire penală sau instanța de judecată va cere persoanei vătămate ca, prin reprezentantul său legal, ori, după caz, persoanei care îi încuviințează actele, să prezinte situația cu privire la întinderea pagubei materiale și a daunelor morale, precum și date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.
Instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă".
Conform art. 348 Cod de Procedură Penală, "instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță asupra reparării pagubei materiale și a daunelor morale în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii".
Art. 14 Cod de Procedură Penală are următorul conținut:
"Acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente.
Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.
Repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile:
a) în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii,prin desființarea totală ori parțială a unui înscrisși prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință.
De asemenea, se acordă despăgubiri bănești pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.
Acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile".
Interpretând dispozițiile art. 14 alin. 3 lit. a Cod de Procedură Penală, Înalta Curte de Casație și Justiție a rezolvat chestiunea privind organul judiciar competent să dispună desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată adoptată de procuror.
Astfel, potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XV din 21 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 119 din 8 februarie 2006, "în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul d e procedură penală și a dispozițiilor art. 184 din Codul d e procedură civilă, stabilesc:
1. În cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
2. În celelalte cazuri, aceeași acțiune aparține părților".
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Cu toate acestea, din decizia respectivă nu rezultă care este instanța competentă să soluționeze cererea de anulare a unui astfel de înscris. Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat însă că "în lipsa unei norme de procedură care să prevadă competența instanței penale de a soluționa acțiunea civilăîn cauzele în care procurorul a adoptat o soluție de netrimitere în judecată și în raport cu prevederile art. 184 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris,falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă, competența de a dispune desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, aparține instanței civile".
Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut referire la competența instanței "civile" de a soluționa astfel de cereri.
Curtea remarcă însă că referirea la instanța "civilă" din decizia amintită se impune a fi examinată în raport cu reglementările din Codul d e Procedură Penală care au fost interpretate prin acea decizie.
Or, în Codul d e Procedură Penală noțiunea de instanță "civilă" este utilizată cu un sens diferit de cel utilizat în actele normative care reglementează competența generală a instanțelor judecătorești
Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 Cod de Procedură Penală, "persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanțacivilăacțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune".
Pe de altă parte, art. 31 alin. 1 teza I Cod de Procedură Penală prevede că "infracțiunile săvârșite în afara teritoriului țării se judecă, după caz, de către instanțelecivilesau militare în a căror circumscripție își are domiciliul sau locuiește făptuitorul". Din contextul acestei reglementări rezultă că noțiunea de instanța civilă are semnificația de instanța penală nemilitară (în opoziție cu instanțele penale militare), iar nu de instanța competentă să soluționeze litigiile de natură civilă.
Aceeași semnificație este vizată și de dispozițiile art. 35 alin. 2 și 3 Cod de Procedură Penală, conform cărora " dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta militară, competența revine instanțeicivile" iar "dacă instanța militară este superioară în grad, competența revine instanțeicivileechivalente în grad cu instanța militară".
Din textele legale amintite, Curtea remarcă faptul că noțiunea de instanță civilă are o semnificație diferită în Codul d e Procedură Penală în raport cu aceeași noțiune utilizată în actele normative care reglementează competențe generală a instanțelor judecătorești.
Curtea observă că în speță, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa sesizat Judecătoria Caransebeș în conformitate cu dispozițiile art. 245 Cod de Procedură Penală
Art. 245 reglementează dispozițiile complimentare ale ordonanței de încetare a urmăririi penale, având următorul conținut:
"Prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra:
a) revocării măsurilor asigurătorii luate în vederea executării pedepsei amenzii;
b) confiscării lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscării speciale și restituirii celorlalte.
Dacă proprietatea corpurilor delicte și a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de probă este contestată, ele sunt păstrate de organul de cercetare penală până la hotărârea instanțeicivile;
c) măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile și a restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
În cazul în care s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, aceste măsuri se vor considera desființate, dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmăririi penale;
1)sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris;
d) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie să le suporte și ordonând încasarea lor;
e) restituirii cauțiunii în cazurile prevăzute de lege.
Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat vreuna din măsurile de siguranță arătate în art. 162, se va face mențiune despre aceasta.
În cazul în care încetarea urmăririi penale privește un învinuit sau inculpat arestat, în ordonanță se va face mențiune și cu privire la revocarea arestării preventive dispusă de instanță, potrivit art. 243 alin. 3 ".
Așadar, art. 245 alin. 1 lit.1) prevede obligația procurorului de a dispune asupra "sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris".
În acest context, Curtea observă că, reglementând situațiile în care s-a dispus încetarea urmăririi penale, art. 245 Cod de Procedură Penală are în vedere ipotezele în care procesul penal se finalizează printr-o soluție de netrimitere în judecată, respectiv soluțiile în care nu mai este sesizată instanța penală. De aceea, din contextul reglementării rezultă că în acest text legal noțiunea de instanță civilă are semnificația de instanță care nu soluționează procese penală, așadar în opoziție cu sensul de instanță penală.
Curtea nu poate reține vreun argument din care să rezultă că art. 245 alin. 1 lit.1) Cod de Procedură Penală înțelege să reglementeze o competență specială a instanțelor civile în desființarea înscrisurilor falsificate, indiferent de natura juridică a înscrisului falsificat.
Așadar, Curtea reține că art. 245 alin. 1 lit.1) Cod de Procedură Penală face referire la instanțele civile în opoziție cu instanțele penale, fără a face distincție între anumite instanțe civile.
În acest context, nu se poate deduce din acest text legal că instanțele civile au o competență exclusivă în cauzele privind desființarea înscrisurilor falsificate, cu excluderea instanțelor comerciale, de contencios administrativ, sau a celor competente să soluționeze litigii de dreptul familiei sau a celor învestite cu soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale.
De aceea, Curtea reține că se impune, în determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză, determinarea naturii juridice a actelor a căror anulare se solicită.
În măsura în care aceste acte sunt acte administrative, se impune concluzia că este competentă să soluționeze litigiul instanța de contencios administrativ.
În această privință, Curtea amintește că obiectul cauzei îl constituie anularea a două hotărâri ale Consiliului Local, anularea unui proces verbal de ședință și anularea unei adeverințe emisă de Primăria.
Prin hotărârile 17/13.04.2001 și, respectiv, nr. 17/27.04.2001, emise de Consiliul Local, s-a însușit lista de inventar privind bunurile care fac parte din domeniul public al localității, astfel încât Curtea reține că aceste acte sunt acte administrative n sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, text conform căruia prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Cât privește procesul verbal de ședință și adeverința emisă de Primăria, Curtea consideră că instanța competentă este obligată să stabilească în ce măsură actele respective dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice, pentru a determina dacă acestea întrunesc condițiile amintite mai sus.
În condițiile în care hotărârile Consiliului Local a căror anulare se solicită de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș sunt acte administrative, Curtea reține că legalitatea emiterii acestora se impune a fi verificată de instanța de contencios administrativ competentă din punct de vedere teritorial, respectiv de Tribunalului C S - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Cât privește argumentul privind aplicarea dispozițiilor art. 348 și art. 17 Cod procedură penală, Curtea observă că art. 348 reglementează obligativitatea examinării din oficiu a unor aspecte privind latura civilă a cauzei de către instanța penală legală învestită în acest sens. Astfel, art. 348 și art. 17 Cod procedură penală nu sunt aplicabile decât în cauzele penale, iar nu și în cauzele civile.
În privința cererilor formulate de domnul privind anularea altor acte, Curtea consideră că nu este competentă să stabilească - în soluționarea conflictului de competență - cadrul procesual al prezentului litigiu și nici natura juridică procesuală a cererilor formulate de această parte. Revine, așadar, instanței competente obligația de a determina existența unei legături între cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și eventualele cereri formulate de domnul, precum și de a stabili natura juridică a actelor respective, precum și regimul juridic aplicabil acestora.
În consecință, în raport cu cele arătate anterior, Curtea reține că prezentul litigiu este de competența Tribunalului C S - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care Curtea va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului C S - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului C S - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantului - Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, Cod poștal -, Județ C
- pârâtului -, com., Sat, nr. 266, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului - G,. 30,. 2,. 2, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului -, nr. 496, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului -,. 24,. B,. 2,. 8, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului -, com., Sat, nr. 188, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului -, nr. 205, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului -, nr. 18, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului -, com., Sat, nr. 39, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului -, com., Sat, nr. 256, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului - Consiliul Local, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului - Primăria - prin Primar,
- pârâtului -, ,-,. F,. 2,. 8, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului -, com., Sat, nr. 256, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului -, nr. 123, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului -,. 65,. 1,. 2, Cod poștal -, Județ C S
- pârâtului - G, nr. 396, Cod poștal -, Județ C S
Red./22.04.2009
Tehnored. / 24.04.2009/ 19 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
