Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 49/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 49/CC
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor JUDECĂTOR
- - --GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare conflictul negativ de competență intervenit între Judecătoria Moinești și Tribunalul Bacău în cauza privind acțiunea formulată de reclamanta -,COMUNAL SA în contradictoriu cu pârâta -,SRL.
Potrivit art.22 al.5 din Codul d e procedură civilă cauza a rămas a fi soluționată fără citarea părților.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța a analizat actele și lucrările dosarului, reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra conflictului negativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Moinești sub nr- reclamanta Comunal A a chemat în judecată pe pârâta L pentru ca prin hotărâre aceasta să fie obligată la plata sumei de 6392,24 lei reprezentând servicii neachitate și penalități. Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, excepție pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 370/21.02.2008. În consecință, Judecătoria Moinești și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău - Secția de contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:
Serviciile de alimentare cu apă și de canalizare prestate de către reclamantă reprezintă servicii comunitare de utilități publice în sensul art.1 alin.2 din Legea nr.51/2006, lege invocată și de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată. Acest act normativ stabilește cadrul juridic unitar al tuturor serviciilor de utilități publice. Potrivit art.51 alin.3 "soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum șia celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativși se face, cu precădere, în procedură de urgență". Având în vedere această dispoziție legală, cauza, al cărei obiect îl reprezintă plata contravalorii serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare furnizate, este de competența Tribunalului Bacău - Secția de Contencios Administrativ.
La rândul său, Tribunalul Bacăua pus în discuție excepția lipsei necompetenței sale materiale. Prin sentința civilă nr. 210/CA/02.04.2008 tribunalul a admis excepția, declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Moinești; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ și Judecătoria Moinești; a suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul Curții de APEL BACĂU - Secția comercială și de contencios administrativ, în drept să hotărască asupra conflictului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că obiectul cauzei este de natură comercială și nu privește un contract administrativ pentru a cădea sub incidența art. 2 lit. c din Legea 554/2004.
Având a se pronunța, în temeiul art. 22 alin. 2 și 5 din Codul d e procedură civilă, asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Bacău și Judecătoria Moinești, curtea de apel constată următoarele:
Prin art. 1 alin. (2), Legea nr. 51/2006 definește serviciile publice comunitare ca fiind totalitatea activităților de utilitate și interes public general, desfășurate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, sub conducerea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul satisfacerii cerințelor comunităților locale, prin care se asigură utilitățile enumerate la lit. a- În alin. (1), art. 1 prevede că această lege stabilește cadrul juridic instituțional unitar, obiectivele, competențele, atribuțiile și instrumentele specifice necesare înființării, organizării, gestionării, finanțării, exploatării, monitorizării și controlul funcționării serviciilor comunitare de utilități publice.
Legea nr. 51/2006 reglementează mai multe categorii de raporturi: raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor juridice de drept public, respectiv raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și utilizatori - art. 9 alin. (1); raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și operatori sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, după caz, în funcție de forma de gestiune adoptată - art. 9 alin. (2); raporturi juridice dintre autoritățile administrației publice locale și asociațiile de dezvoltare comunitară (definite, prin art. 10 alin. 3, ca instituții publice de cooperare intercomunitară) - art. 24; raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilități publice și utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfășurate în baza contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilități publice, elaborat de autoritatea de reglementare competentă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor și a caietelor de sarcini specifice acestora - art. 24 alin. (2); raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat - art. 36 alin. (1).
Analizând conținutul art. 3 alin. (5), a art. 8 alin. (1) și art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 rezultă că operatorii serviciilor de utilități publice au doar calitatea de intermediari între autoritățile administrației publice locale - care au competență exclusivă, în condițiile legii, în tot ceea ce privește înființarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea și controlul funcționării serviciilor de utilități publice, precum și în ceea ce privește crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea și exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilități publice - și utilizatori, aceștia (operatorii) asigurând nemijlocit gestiunea propriu-zisă a serviciilor, precum și administrarea și exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora.
Potrivit art. 23 alin. (2) gestiunea serviciilor de utilități publice se realizează fie prin gestiune directă - caz în care, potrivit art. 24 alin. (1), raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale sau asociațiile de dezvoltare comunitară, după caz, și operatorii serviciilor de utilități publice sunt reglementate prinhotărâre de dare în administrare- fie pringestiune delegată- caz în care, potrivit art. 24 alin. (1), raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale sau asociațiile de dezvoltare comunitară, după caz, și operatorii serviciilor de utilități publice sunt reglementate prinhotărâri și contracte prin care se deleagă gestiunea serviciilor.
În cazul gestiunii directe, calitatea de operator, toate sarcinile și responsabilitățile cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice și la administrarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente este asumată, potrivit art. 29 alin. (1), de autoritățile administrației publice locale sau asociațiile de dezvoltare comunitară. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, gestiunea directă se realizează prin structuri proprii ale autorităților administrației publice locale sau ale asociațiilor de dezvoltare comunitară, înființate prin hotărâri ale consiliilor locale, ale consiliilor județene, ale Consiliului General al Municipiului B sau ale asociațiilor de dezvoltare comunitară.
Gestiunea delegată este, potrivit art. 30 alin. (1), modalitatea de gestiune în care autoritățile administrației publice locale sau asociațiile de dezvoltare comunitară, după caz, transferă unuia sau mai multor operatori toate sarcinile și responsabilitățile privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice, precum și administrarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, pe baza unui contract,contract de delegare a gestiunii. În cauza pendinte, reclamanta prestează serviciile a căror contravaloare face obiectul acțiunii în temeiul unui astfel de contract de delegare a gestiunii.
Însă, litigiul de față nu s-a născut în legătură cu contractul de delegare a gestiunii pentru a se putea reține, în temeiul art. 51 alin. (3), competența instanțelor de contencios administrativ. Litigiul s-a născut ca urmare a neplății de către un utilizator individual a contravalorii serviciilor care i-au fost prestate, raporturile procesuale fiind transpunerea raporturilor juridice de natură contractuală supuse normelor de drept privat reglementate de art. 36 alin. (1), ceea ce determină ca soluționarea litigiilor izvorâte din modul de derulare a acestor raporturi să cadă în competența instanțelor de drept comun, în temeiul art. 51 alin. (4) din Legea nr. 51/2006 coroborate cu dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, având în vedere valoarea obiectului acțiunii și dispozițiile anterior menționate, instanța competentă este Judecătoria Moinești căreia îi va fi trimisă cauza spre soluționare în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta -,COMUNAL SA cu sediul în,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâta-, SRLcu sediul în,-, județul B, în favoarea Judecătoriei Moinești.
Cu drept de recurs, în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi27.05.2008.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
- - GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. 4 ex.
27/28 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Stănișor |
Grefier, |
Judecători:Vera Stănișor, Viorica Zaharia
