Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 50/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 50/2009
Ședința camerei de consiliu din 16 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, pentru pronunțare, conflictul de competență ivit între Tribunalul Sălaj și Judecătoria Zalău, în vederea soluționării acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - COM SRL în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S, având ca obiect anulare act administrativ.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra prezentului conflict negativ de competență constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 988 din 25 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr- a fost admisă excepția de necompetență materială invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulată de reclamanta - COM SRL în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S în favoarea Tribunalului Sălaj.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că obiectul plângerii îl reprezintă anularea parțială a unui act administrativ respectiv procesul-verbal de control seria - nr. - din 21 noiembrie 2008 iar Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede în art. 2 lit c definiția legală a actului administrativ iar potrivit art 8 acțiunile în anulare a unui asemenea act sunt în competența instanței de contencios administrativ.
Primind dosarul spre soluționare Tribunalul Sălaja înregistrat acțiunea reclamantei sub nr- iar la data de 27 martie 2009 pronunțat sentința civilă nr. 565 prin care a declinat competența de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Judecătoriei Zalău.
Totodată a constatat conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe și a trimis dosarul pentru rezolvarea conflictului Curții de Apel Cluj.
În justificarea soluției de declinare a competenței Tribunalul Sălaja reținut că petenta - COM SRL a formulat contestație împotriva procesului-verbal de control nr. -/21 noiembrie 2008 încheiat de INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S prin care au fost sancționați pentru nedepunerea în termen la ITM Sad ouă declarații fiscale pentru comision, respectiv luna august 2007 și februarie 2008.
Este adevărat că prin act administrativ conform art 2 alin 1 lit c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere modifică sau stinge raporturi juridice.
De asemenea, procesul verbal întocmit de pârât este un act unilateral în vederea executării a legii și dă naștere la raporturi juridice iar conform prevederilor art. 1 alin 1 din Legea nr. 188/1989 republicată pentru înființarea și organizarea inspecției legii aceasta este organ de specialitate al administrației publice centrale iar măsurile luate de inspectorii de muncă pot fi contestate pe căile judiciare sau administrative prevăzute de lege.
Art. 9 alin 2 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă prevăd că prevederile legii referitoare la contravenții se completează cu dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor iar art 32 alin 2 din acest act normativ stabilește ca instanță în soluționarea plângerilor împotriva acestor procese verbale de contravenție Judecătoria.
Ca atare, în asemenea condiții se aplică prevederile Ordonanței nr. 2/2001 legea specială în materie care stabilește competența judecătoriei în situația plângerilor împotriva proceselor verbale de contravenție.
Examinând conflictul negativ de competență ivit în raport de actele și lucrările dosarului, din perspectiva dispozițiilor legale incidente cauzei Curtea urmează să stabilească în favoarea Tribunalului Sălaj -Secția de contencios administrativ competența materială de soluționare a prezentei cauze față de următoarele argumente:
Dispozițiile art. 9 alin 2 din Legea nr. 130/1999 republicată se referă doar la prevederile acesteia ce privesc contravențiile atunci când se face trimitere la OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu și la celelalte acte și măsuri luate de inspectorii de muncă în exercitarea atribuțiilor lor.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din aceeași lege inspectoratele teritoriale de muncă percep un comision stabilit la 0,75 % din fondul lunar de salarii angajatorilor cărora le păstrează și completează carnetele de muncă și respectiv 0,25 % din fondul lunar de salarii angajatorilor cărora le prestează serviciile ce constau în verificarea și certificarea legalității înregistrărilor efectuate de către aceștia.
Angajatorii au obligația să calculeze comisionul și să depună lunar la ITM o declarație fiscală privind stabilirea comisionului și să plătească acest comision până la data de 25 lunii următoare celei pentru care este datorat.
Sub acest aspect, respectiv împotriva actelor de control referitoare la modul de calcul al comisionului datorat și al penalităților aferente acestuia se poate formula contestație care se soluționează de organul competent, iar art. 12 arată clar că neplata sumelor reprezentând comisionul prevăzut la art. 5 se sancționează potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale iar dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală se aplică în mod corespunzător.
Așadar, dispozițiile Legii nr. 130/1999 conțin norme privind răspunderea juridică diferite pentru angajatori, atât în ceea ce privește obligația acestora de depunerea deconturilor necesare stabilirii comisionului, neîndeplinirea acesteia constituind contravenție constatarea acesteia și sancțiunea putând fi făcută de inspectorul de muncă prin proces verbal și pentru contestarea acestora procedura este cea prevăzută de OG nr. 2/1001 și obligația de plată a comisionului pe baza declarației fiscale depuse pentru serviciile arătate, nedepunerea acesteia conducând la aplicarea măsurilor din materia colectării creanțelor fiscale și pentru care sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În consecință, în cazul de față este vorba de două categorii de acte întocmite de inspectorii teritoriali de muncă atât de natură contravențională pentru care evident procedura este cea reglementată în materie contravențională cât și măsuri de natură fiscală pentru care evident procedura este cea reglementată prin OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală ce conduc în final la incidența dispozițiilor legale din Legea nr. 554/2004 modificată și completată privind contenciosul administrativ.
Toate aceste argumente de fapt și de drept, permit Curții ca în temeiul art. 21 alin 5 din Codul d e procedură civilă să stabilească în sarcina Tribunalului Sălaj -Secția de contencios administrativ (respectiv completului specializat în această materie) competența materială de soluționare a prezentului litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISP UNE:
Stabilește competența de soluționare a contestației formulată de reclamanta - COM SRL cu sediul în nr. 11 județul S prin reprezentantul său în contradictoriu cu INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S cu sediul în Z- județul S prin reprezentanții săi în favoarea Tribunalului Sălaj.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
G - - -
Red./
4 ex./15.05.2009
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu
