Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 64/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 64/CA
Ședința din Camera de consiliu din 22.09.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Grefier - - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Huși și Tribunalul Vaslui, privind soluționarea cererii de emitere de somație de plată, formulată de reclamanta - - H în contradictoriu cu pârâtul B.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Cauza se soluționează fără citarea părților, în condițiile arătate la art. 22 alin. 5 din Codul d e procedură civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, considerând cauza în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Huși la nr-, reclamanta - - Has olicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să îl someze pe pârâtul B să îi plătească suma de 1154,28 lei reprezentând prețul serviciilor de utilități publice, majorări de întârziere și cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că pârâtul B nu a achitat prețul serviciilor de utilități publice ce i-au fost prestate de reclamantă.
In drept, au fost invocate prevederile Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 și ale Legii nr. 51/2006.
Judecătoria Huși, prin sentința civilă nr. 326/11.03.2008, și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Vaslui, raportându-se la dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, astfel cum au fost ele modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2008.
Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 124//14.04.2008, și-a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Huși reținând că pricina are ca obiect o acțiune comercială pentru somație de plată, formulată în baza prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 5/2001, cu temeiuri de fapt și de drept anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 51/2006.
Curtea, sesizată în condițiile arătate, constată următoarele:
Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 reglementează procedura somației de plată în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligația de plată a unor sume de bani asumate printr-un contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
Rezultă deci, că pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere material să soluționeze cererea privind somația de plată este necesară determinarea instanței competente să judece fondul cauzei în primă instanță.
Litigiile născute din neplata prețului prestației stabilite prin contractele de furnizare de utilități publice sunt de competența instanțelor de drept comun, nu a instanțelor de contencios administrativ.
Pe perioada în care litigiile menționate se soluționau de instanțele de contencios administrativ, urmare asimilării forțate, prin voința legiuitorului, a contractelor de furnizare de utilități publice cu contractele administrative, ele erau supuse regulilor și procedurilor specifice aplicabile raporturilor de drept administrativ.
Prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2008, legiuitorul a îndreptat eroarea de a asimila contractul de furnizare de utilități, încheiat de operatorul serviciului cu utilizatorii acestuia, contractelor administrative, și i-a redat natura de contract comercial, rezultat din statutul de comerciant al operatorului - furnizor și din natura comercială a operațiunii, stabilind că soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii.
Prin urmare, atât timp cât legiuitorul a scos din competența instanțelor de contencios administrativ soluționarea litigiilor dintre operatorul și utilizatorul serviciului de furnizare de utilități publice, născute din neachitarea prețului prestației în condițiile convenite, era imperios necesar ca tribunalul, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, să nu mai păstreze competența de a soluționa acest litigiu.
Așa fiind, din moment ce legiuitorul a decis să nu mai acorde vreo competență instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor născute între operatorul și utilizatorul serviciului comunitar, se consideră că acesta a înțeles să deroge de la dispozițiile art. 725 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, norma referitoare la schimbarea competenței urmând a fi considerată ca fiind de imediată aplicare, neavând nici o relevanță că actul juridic care a dat naștere obligației de plată a prețului pentru utilitățile furnizate/prestate s-a încheiat în timpul vechii legi procesuale civile.
Ca atare, Curtea, constatând că regulile de procedură instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2008 au caracter derogatoriu și prevalează în raport cu dispozițiile art. 725 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și că regula consacrată de acesta nu poate fi aplicată în dreptul administrativ, reține că Judecătoria Huși, ca primă instanță în materie comercială, este instanța competentă să soluționeze acțiunea în pretenții născută din neachitarea, la termen și în condițiile convenite, a prețului utilităților furnizate în baza contractului încheiat de părțile în litigiu.
Prin urmare, în baza prevederilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 și în temeiul art. 22 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea va stabili că Judecătoria Huși are competența de a soluționa cererea - - H de a se pronunța o hotărâre prin care pârâtul B să fie somat să îi plătească suma de 1154,28 lei reprezentând prețul serviciilor de utilități publice, majorări de întârziere și cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
In numele legii,
Hotărăște:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huși.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 22.09.2008.
Președinte
--- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 4 ex.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian
