Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 65/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.65/CA
Ședința din Camera de consiliu din 06 octombrie.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
Grefier - - -
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași, privind soluționarea acțiunii introdusă de reclamanții Ciuștea și Ciuștea, ambii domiciliați în I,-, județul I în contradictoriu cu pârâții: SC I SA I, Municipiul I, prin Primar,Consiliul Local al Municipiului I, Statul Român, prin P
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Cauza se soluționează, fără citarea părților, în condițiile arătate la art. 22 alin. 5 din Codul d e procedură civilă.
Procedura completă.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare cu privire la conflictul negativ de competență.
După deliberare,
Curtea de Apel,
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr-, reclamanții Ciuștea și Ciuștea au solicitat obligarea pârâților "" SA I, Municipiul I prin Primar, Consiliul Local al municipiului I și Statul Român prin I, la modificarea conductei de termoficare ce trece pe terenul proprietatea sa, în așa fel încât să i se permită accesul pentru efectuarea de lucrări construcții, ori la modificarea acesteia pe cheltuiala sa, cu daune cominatorii și cheltuieli de judecată.
Judecătoria Iași prin sentința civilă 2476/22.02.2008 a admis excepția necompetenței sale materiale, ridicate din oficiu, declinându-și competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași ca instanță de contencios administrativ.
A reținut Judecătoria Iași că, anterior în temeiul art. 2 din Legea nr. 325/2006, Legea 231/2001, Legea nr. 51/2006, HCL 272/2002, HCL 15/2003, infrastructura tehnico-edilitare specifice pentru alimentare cu energie termica în sistem centralizat face parte din domeniul public al unității teritorial administrativă, fiind bun de interes și folosința publica, făcând parte din regimul domenial al autorității publice.
Conform art.2 alin.1 lit. e din Legea 554/2004 contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Conform aceluiași text normativ, lit. c teza a II-a sunt asimilate actelor administrative, în sensul legii, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achizițiile publice.
Potrivit art.9 alin.1 din Legea 51/2006 aporturile juridice dintre autoritțile administrației publice locale și utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natura administrativă, supuse normelor juridice de drept public, iar conform art.31 alin.5 din același act normativ în cazul operatorilor serviciilor de utilități publice rezultați prin reorganizarea pe cale administrativ a fostelor regii autonome de interes local sau județean ori a direcțiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autorităților administrației publice locale și care au avut în administrare bunuri, activități sau servicii de utilități publice, delegarea gestiunii serviciului se atribuie în mod direct acestora prin contract de concesiune,odată cu infrastructura aferentă serviciului.
Or, instanța civilă nu poate obliga autoritatea administrativă la un anumit mod de exploatare a bunului de interes public, punerea în valoare a acestora fiind atributul exclusiv al autorității administrative și nici nu poate soluționa refuzul administratorului bunului de a răspunde la cererea reclamanților de modificare a conductei.
Conform art.1 alin.1 din actul normativ menționat orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Față de dispozițiile legale menționate, reiese că litigiul privind modalitatea de exploatare a structurii tehnico edilitare de termoficare are caracter contencios administrativ, legea prevăzând competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ pentru soluționarea litigiilor rezultând din refuzul autorității publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept la care petiționarul se consideră îndreptățit.
Tribunalul Iași prin sentința civilă 775/CA/2.09.2008 a admis de asemeni excepția de necompetență a sa materială, declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Iași, astfel că a declanșat prezentul conflict negativ de competență.
S-a reținut de tribunal -conform art.2 alin.1 lit. e din Legea 554/2004 contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Conform aceluiași text normativ, lit. c teza a II-a sunt asimilate actelor administrative, în sensul legii, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achizițiile publice.
Judecătoria reține că potrivit art.9 alin.1 din Legea 51/2006 aporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natura administrativă, supuse normelor juridice de drept public, iar conform art.31 alin.5 din același act normativ în cazul operatorilor serviciilor de utilități publice rezultați prin reorganizarea pe cale administrativă a fostelor regii autonome de interes local sau județean ori a direcțiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autorităților administrației publice locale și care au avut în administrare bunuri, activități sau servicii de utilități publice, delegarea gestiunii serviciului se atribuie în mod direct acestora prin contract de concesiune, odată cu infrastructura aferentă serviciului.Prin nr.OUG 13 din 20.02.2008, a fost însă modificat art. 51 din Legea nr. 51/2006, în sensul că soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv cele izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență, competența aparținând deci judecătoriei ca instanță de drept comun.
Mai mult, obiectul litigiului de față îl constituie obligarea tuturor pârâților la modificarea unei conducte ce aparține sistemului de termoficare pentru a le permite accesul la terenul proprietatea lor. Indiferent de calitatea unor pârâți de autorități publice, litigiul de față este consecința pretinsei încălcări de către aceștia a dreptului de proprietate aparținând reclamanților, drept care este protejat în mod egal de constituție indiferent de titular. Simpla calitate a unui pârât de autoritate administrativă nu atrage automat competența instanței de contencios administrativ, indiferent de natura juridică a litigiului. În nici un caz nu se poate susține că acest conflict s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Nu orice fel de refuz al unei autorități administrative atrage competența instanței de contencios administrativ, ci acest refuz trebuie să fie în legătură cu atribuțiile conferite de lege autorității respective de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Or, privitor la dreptul de proprietate al reclamanților invocat, aceste autorități nu au competențe. Este adevărat că sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achizițiile publice, însă între reclamanți și pârâți nu există un astfel de contract, iar acțiunea lor nu invocă și nu se întemeiază pe un astfel de contract. În plus, chiar reclamanți prin acțiunea lor și-au întemeiat cererea pe disp art.1075 și urm, art.480 Cod civil, natura civilă a acestui litigiu fiind evidentă.
Prin urmare, nu se poate considera că în cauză există vreun act administrativ, în sensul legii 5444/2004, care să-i vatăme pe reclamanți într-un drept ori într-un interes legitim iar refuzul pârâților de modificare a conductei nu poate fi asimilat cu nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, atâta timp cât o astfel de cerere excede atribuțiilor și competențelor conferite de lege acestor autorități administrative, privind doar raporturi civile născute așa cum arătăm mai sus din pretinsa încălcare a dreptului de proprietate a reclamanților, drept garantat și ocrotit în mod egal indiferent de titular și indiferent de calitatea persoanei care l-ar încălca, cu excepțiile strict prevăzute de lege.
Prin urmare Tribunalul apreciază că competența de soluționarea a cauzei în primă instanță revine judecătoriei. Art. 159 statuează că necompetenta este de ordine publica când pricina este de competenta unei instanțe de alt grad.
Verificând prezentul conflict negativ de competență, Curtea constată instanța competentă a soluționa litigiul de față, ca fiind Judecătoria Iași, ca instanță civilă de drept comun, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, eronat a reținut Judecătoria Iași faptul că la dosar instanța de contencios administrativ ar fi în măsură să "oblige autoritatea administrativă la un anumit mod de exploatare a bunului de interes public", deși în speță autoritatea publică este chemată în judecată doar ca titular al unui drept de proprietate propriu, în legătură cu realizarea în favoarea reclamanților a unei servituți de trecere, prin modificarea amplasamentului unei conducte termice.
În acest raport juridic, autoritatea administrativă se află pe tărâmul dreptului civil, acționând pentru exercitarea prerogativelor izvorâte din dreptul său de proprietate asupra unor bunuri, iar nu în regim de putere publică, pentru a opera dispozițiile derogatorii de la dreptul comun, prevăzute de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum corect a reținut tribunalul, ca instanță de contencios administrativ.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea va proceda la stabilirea competenței de soluționare a acțiunii promovate de reclamanții Ciuștea și Ciuștea în contradictoriu cu pârâții SA I, Consiliul Local I, Municipiul I prin primar și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în favoarea Judecătoriei Iași, ca instanță civilă de drept comun, căreia i se va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 22 Cod procedură civilă, stabilește competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanții Ciuștea și Ciuștea, în contradictoriu cu pârâții SA I, Municipiul I, Consiliul Local I și Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, în favoarea Judecătoriei Iași.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.10.2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.10.2008
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia
