Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 7/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.7/CA
Ședința din Camera de Consiliu de la 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
Grefier - - -
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Vaslui și Tribunalul Vaslui referitor la judecarea cauzei privind pe reclamanta C"" A V, cu sediul în V,-, județul V, în contradictoriu cu pârâtul, cauză având ca obiect - somație de plată.
La apelul nominal, lipsă părțile, cauza soluționându-se,conform art.22 alin.5 Cod procedură civilă, fără citarea părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Instanța, după analiza actelor și lucrărilor dosarului,rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență cu a cărei soluționare a fost investită.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra conflictului negativ de competență de față, reține cele ce urmează.
Prin cererea, înregistrată la Judecătoria Vaslui sub nr.2384/333 din 27 aprilie 2007, " V", în calitate de creditor, a solicitat ca debitorul să fie somat să achite suma de 314,74 lei, reprezentând contravaloarea prestărilor servicii de gospodărie comunală, datorată conform contractului -/2000, și majorări de întârziere.
Prin sentința civilă nr.1727 din 16 mai 2007, Judecătoria Vaslui și--a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Vaslui, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006, potrivit cărora soluționarea litigiilor patrimoniale izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ.
Tribunalul Vaslui, sesizat cu soluționarea cererii creditorului, prin sentința civilă nr.11/ din 21 ianuarie 2008, și-a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată în favoarea Judecătoriei Vaslui,
-2-
considerând că, potrivit art.2 din OG nr.5/2001 și art.1 pct.1 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cererii revinde judecătoriei.
Curtea, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Vaslui și Judecătoria Vaslui, în condițiile mai sus reținute, constată că între creditorul " V" și debitorul a intervenit un contract de prestări servicii, având ca obiect prestarea serviciilor de furnizare a apei potabile, de preluare a apelor uzate și epurare și de salubrizare, al cărui regim juridic este reglementat, în prezent de Legea nr.51/2006, care la art.51 alin.3 stabilește că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor reglementate de citata lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate este de competența instanței de contencios administrativ.
Curtea consideră că, chiar dacă contractul de prestări servicii încheiat de către creditor cu debitorul a căpătat, prin efectul Legii nr.51/2006, caracterul unui contract administrativ, decurgând din faptul că el are ca obiect prestarea unui serviciu public, de genul celor enumerate la art.1 alin.2 din citatul act normativ, acest fapt nu semnifică însă și schimbarea regimului juridic al prestatorului, în speță " V", care a fost și rămâne acela de comerciant, regim juridic ce este guvernat de Codul comercial și Legea nr.31/1990.
În atare situație, Curtea apreciază că, în ceea ce privește pe creditor, doar soluționarea litigiilor cade în sfera de competență a instanțelor de contencios administrativ, nu și rezolvarea altor cereri formulate de acesta, precum sunt cele reglementate de nr.OG5/2001, întrucât s-ar ajunge la o extindere semnificativă a sferei de acțiune a instanțelor de contencios administrativ, fără ca acest fapt să-și afle cuvenitul suport în prevederile Legii nr.554/2004 și ale Codului d e procedură civilă.
Drept urmare, având în vedere că procedura consacrată de nr.OG5/2001 nu poate fi asimilată unui "litigiu", în sensul art.109 Cod procedură civilă, întrucât, în această primă etapă, creditorul urmărește doar realizarea de bună voie a creanței sale, de către debitor, cerere ce nu are o natură conflictuală, Curtea consideră că somația excede sferei contenciosului administrativ, întrucât instanța nu este chemată să se pronunțe asupra realității și întinderii obligației, iar ordonanța ce se emite nu are valențele unei hotărâri judecătorești, în sensul art.255 Cod procedură civilă.
Lipsa unui cadru legislativ care să consacre, fără echivoc, la data sesizării instanței, extinderea sferei de acțiune a instanțelor de contencios administrativ și la alte cereri decât cele menționate la art.2 (1) lit.c din Legea nr.554/2004, și dat fiind faptul că persoana creditorului este înregistrată și lucrează ca societate comercială și nu în regim de putere publică, conduce la concluzia că doar litigiile născute din încheierea și executarea contractului de prestări servicii comunitare și utilități publice intră în sfera de competență a instanțelor de contencios administrativ, nu și soluționarea altor cereri pe care creditorul le-ar
-3-
formula în afara procedurii contencioase consacrate de Cartea II Cod procedură civilă.
Ca atare, în conflictul dintre dispozițiile art.2 din nr.OG5/2001 și prevederile Legii nr.554/2004, coroborate cu prevederile Codului d e procedură civilă, doar actele și raporturile juridice născute dintr-o activitate desfășurată în regim de putere publică pot face obiectul contenciosului administrativ, soluție împărtășită și de legiuitor, atunci când a adoptat G 13/20.02.2008 de modificare și completare a Legii nr.51/2006.
Or, în prezenta cauză, cererea formulată de creditorul " V" nu are această caracteristică, ea vizând realizarea obiectului său de activitate, specific comercianților.
Prin urmare, Curtea consideră că, în cauza de față, raportat la chiar cadrul normativ în vigoare la data sesizării, competența de soluționare a altor cereri decât cele menționate în mod expres și limitativ la art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006, trebuie stabilită în funcție de natura activității desfășurate de creditorul-petent și de obiectul cererii, respectiv de cuantumul sumei pentru care s-a solicitat emiterea somației de plată.
Cum suma solicitată debitorului, prin somație, este mai mică de 1 miliard lei (100.000 RON), iar regimul juridic al creditorului a fost și a rămas acela de comerciant, Curtea stabilește, conform dispozițiilor art.22 alin.5 Cod procedură civilă, că judecătoria este instanța competentă să soluționeze cererea creditorului de a fi somat debitorul să achite contravaloarea serviciilor furnizate în baza contractului ce au încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de creditorul " V" V, de a se emite o ordonanță care să cuprindă o somație de plată adresată debitorului, în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2007.
Președinte, Judecător,
- - - G -
Red. jud./14.04.2008
Tehnored. gref.N/4 ex./14.04.2008 14 Aprilie 2008
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia
