Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 86/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 86/F-CC
Ședința Camerei de consiliu din 15 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, conflictul de competență ivit în dosarul cu numărul de mai sus, privind pe contestatoarea SC SRL, cu sediul în Pitești,-, jud.A și intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE-DGFP
La apelul nominal, făcut în ședința Camerei de Consiliu au lipsit părțile.
Fără citarea părților.
Cererea scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea ia în discuție actele de la dosar și, constatând cererea în stare de judecată se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Deliberând, asupra conflictului negativ de competență de față:
Constată că prin cererea înregistrată la 14.01.2008, contestatoarea SC - SRL Pitești - prin reprezentant - a solicitat în contradictoriu cu A - suspendarea executării Deciziei de impunere nr.590/5.12.2007, a Deciziei de impunere nr.591/5.12.2007, Raportului de inspecție fiscală nr.-/5.12.2007, Procesului-verbal din 3.12.2007 și Notei de constatare nr.3509/10.08.2077 întocmite de comisarii Gărzii Financiare, în raport de dispozițiile art.183 și 184 Cod pr.civilă.
În motivarea cererii, a arătat că a formulat contestație împotriva măsurilor luate de organul de control prin înscrisurile a căror anulare o solicită, întrucât acestea sunt nelegale și nu reflectă realitatea faptică, organul de control făcând doar estimări și nu o verificare efectivă, împrejurare ce conduce la prejudicierea activității sale.
Prin întâmpinarea din 7.02.2008, pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare, în raport de dispozițiile art.215 pct.2 din OG nr.92/2003-R, ca urmare a neplății cauțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea ca nefondată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
Tribunalul Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal - prin sentința civilă nr.54/CF/15.02.2008 a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Pitești, cu motivarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art.174 și urm. Cod pr.fiscală, respectiv contestație la executare și suspendarea titlurilor executorii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-. Judecătoria Pitești - la rândul său - prin sentința nr.5041/16.09.2008, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat cauza către Curtea de APEL PITEȘTI pentru a se pronunța regulatorul de competență.
Astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr.554/2004, actul administrativ este definit ca fiind: "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori organizării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice".
Art. 41 din OG 92/2003 definește actul administrativ fiscal ca fiind "actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
Toate actele juridice ce fac obiectul contestației în prezenta cauză au acest caracter, fiind atât acte administrative în sensul art.2 lit.) din Legea nr. 554/2004 cât și acte administrativ fiscale în sensul art. 41 din Codul d e procedură fiscală, întrucât: emană de la o autoritate publică, exprimă manifestarea unilaterală de voință a acesteia, urmărește executarea legii și, prin stabilirea în sarcina reclamantei a mai multor obligații fiscale, produce efecte juridice de necontestat.
Această calificare atrage, sub aspectul competenței materiale, incidența prevederilor art. 10 al. 1 din Legea 554/2004, în conformitate cu care: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Având în vedere că obligațiile fiscale stabilite prin actele contestate sunt situate sub nivelul de 500.000 lei, precum și faptul că actele în discuție emană de la o autoritate publică județeană, rezultă că, potrivit ambelor criterii prevăzute de textul de lege citat, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului administrativ-fiscal.
Este exclusă calificarea cererii de chemare în judecată ca fiind o contestație la executare, întrucât calificarea cererii se face, în baza art. 84 Cod pr.civilă, în funcție de intenția părții, determinată în raport de obiectul cererii și de motivele invocate, iar nu neapărat în funcție de textele de lege invocate; aplicarea legii la situația de fapt expusă este prerogativa instanței, în baza reguliinovit curia. De aceea, deși este adevărat că unul din textele menționate în cererea de chemare în judecată este art. 174 Cod.procedură fiscală, care se referă la contestația la executare, trebuie avut în vedere obiectul cererii, care constă, în mod vădit, în anularea actelor administrativ-fiscale, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, precizându-se literal de către reclamantă că solicită "anularea sumelor stabilite cu titlu de debit - și cu titlu de majorări de întârziere"; o atare cerere nu se circumscrie unei contestații la executare, față de disp. art. 172 al. 3 din OG 92/2003, coroborat cu prevederile din Titlul IX al aceluiași act normativ.
În consecință, în temeiul considerentelor mai sus expuse și potrivit dispozițiilor legale invocate, precum și a art. 158 și art. 159 pct. 2 Cod pr.civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Primind cauza, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art.22 alin.2 și 5 Cod pr.civilă, curtea constată următoarele:
Așa cum, corect, a interpretat Judecătoria Pitești, obiectul cererii de față îl constituie suspendarea actelor administrative emise de autoritatea publică (- P), prin care s-au stabilit obligații fiscale, considerate de contestatoare netemeinice și nelegale. Aceste acte se circumscriu definiției date prin art.41 din OG nr.92/2003, iar suspendarea va dăinui până la soluționarea contestației prin care s-a solicitat anularea acestora, în temeiul art.218 alin.2 din OG nr.92/2003.
Pornind de la textul menționat anterior, care prevede posibilitatea de contestare a titlului de creanță și a actelor administrative fiscale, sub aspectul competenței materiale, devin incidente prevederile art.10 al Legii nr.55/2004, în raport de care în prezenta cauză competența materială de soluționare revine tribunalului administrativ-fiscal, cuantumul obligațiilor fiscale fiind situat sub nivelul sumei de 500.000 lei și emanând de la o autoritate publică locală.
Deci, nu se poate face calificarea cererii de chemare în judecată neapărat în funcție de textul indicat de parte în motivarea acesteia, ci de intenția reală a părții determinată în raport de obiectul și motivele invocate în cerere, conform art.84 Cod pr.civilă.
Or, în cauză, este cert că partea urmărește anularea actelor administrativ-fiscale prin care i s-au imputat debite și majorări de întârziere și nu executarea însăși, pentru a fi incident art.172 alin.3 din OG nr.92/2003, coroborat cu prevederile titlului IX al aceluiași act normativ. De altfel, nici nu există vreun înscris care să dovedească începerea executării silite care ar putea conduce la concluzia că ne-am în prezența unei cereri având ca obiect "suspendarea executării silite" a titlului de creanță.
Față de considerentele expuse, curtea, în temeiul art.22 Cod pr.civilă, și a dispozițiilor nr.OG92/2003-R, precum și a Legii nr.554/2004, urmează să stabilească competența materială în soluționarea prezentei cauze în favoarea Tribunalului Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială de soluționare a cauzei, privind pe contestatoarea SC SRL, cu sediul în Pitești,-, jud.A și intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE-DGFP A, în favoarea Tribunalului Argeș - Secția civilă - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
23.10.2008
Red.IB
EM/4 ex.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu
